HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

22 mai 2012

Cauza T‑317/11 P

Ioannis Vakalis

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Pensii – Transferul drepturilor de pensie naționale – Calculul anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii – Dispoziții generale de aplicare – Obligația de motivare – Principiul contradictorialității – Egalitate de tratament”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 13 aprilie 2011, Vakalis/Comisia (F‑38/10), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Domnul Ioannis Vakalis suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul hotărârii

1.      Procedură – Motivarea hotărârilor – Conținut – Obligația de a se pronunța cu privire la fiecare încălcare a dreptului pretinsă

[Statutul Curții de Justiție, art. 36, și anexa I, art. 7 alin. (1)]

2.      Funcționar – Acțiune – Excepție de nelegalitate – Autoritate împuternicită să facă numiri care nu are calitatea de a statua cu privire la legalitatea normelor administrative – Consecințe

(art. 263 al doilea paragraf TFUE și art. 277 TFUE)

3.      Dreptul Uniunii – Principii – Egalitate de tratament – Încălcare – Noțiune

1.      Chiar dacă obligația Tribunalului Funcției Publice de a‑și motiva deciziile nu presupune ca acesta să răspundă, în mod amănunțit, la toate argumentele invocate de părți, în special în cazul în care acestea nu sunt suficient de clare și de precise și nu se întemeiază pe elemente de probă corespunzătoare, respectiva obligație impune, cel puțin, ca Tribunalul Funcției Publice să examineze toate susținerile referitoare la încălcarea dreptului.

(a se vedea punctul 45)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 19 noiembrie 2009, Michail/Comisia, T‑50/08 P, RepFP, p. I‑B‑1-127 și II‑B‑1-775, punctul 42 și jurisprudența citată

2.      Autoritatea împuternicită să facă numiri nu este o instanță care să se pronunțe asupra legalității normelor administrative pe care trebuie să le aplice. Prin urmare, justificările formulate de aceasta în cadrul procedurii administrative cu ocazia unei contestări a legalității unor astfel de dispoziții nu condiționează nici motivele de nelegalitate pe care le poate invoca un reclamant împotriva acestora în cadrul unei excepții de nelegalitate în fața instanței Uniunii, acestea fiind, în conformitate cu articolul 277 TFUE, cele prevăzute la articolul 263 al doilea paragraf TFUE, nici aprecierea legalității acestor dispoziții de către instanța menționată.

(a se vedea punctul 62)

3.      Atunci când stabilește norme privind transferul în sistemul Uniunii al drepturilor de pensie dobândite într‑un sistem național de către funcționari, legiuitorul Uniunii este obligat să respecte principiul egalității de tratament. Acest principiu, în calitate de principiu general de drept al Uniunii, impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv. În această privință, încălcarea principiului egalității de tratament prin aplicarea unui tratament diferențiat presupune ca situațiile vizate să fie comparabile, având în vedere toate elementele care le caracterizează, printre care în special obiectul și finalitatea actului Uniunii care instituie distincția în cauză și principiile și obiectivele domeniului din care face parte actul respectiv. Se poate deduce astfel că, în cadrul examinării care permite să se stabilească dacă a fost rezervat un tratament identic pentru situații diferite, trebuie să se țină seama de asemenea de ansamblul elementelor care caracterizează aceste situații. În plus, pentru a se putea reproșa instituției vizate că a încălcat principiul egalității de tratament, trebuie ca tratamentul în cauză să fi determinat un dezavantaj pentru anumite persoane în raport cu altele.

(a se vedea punctele 76, 77, 79 și 80)

Trimitere la:

Curte: 16 decembrie 2008, Arcelor Atlantique și Lorraine și alții, C‑127/07, Rep., p. I‑9895, punctele 23, 25, 26 și 39 și jurisprudența citată