Cauza T‑381/11

Europäischer Wirtschaftsverband der Eisen‑ und Stahlindustrie
(Eurofer) ASBL

împotriva

Comisiei Europene

„Acțiune în anulare — Mediu — Directiva 2003/87/CE — Alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră începând cu anul 2013 — Decizie a Comisiei de stabilire a produselor de referință care trebuie utilizate pentru calcularea alocării cotelor de emisii — Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE — Lipsa afectării individuale — Act normativ care presupune măsuri de executare — Inadmisibilitate”

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Acte care le privesc direct și individual — Decizie a Comisiei de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră — Acțiune a unei asociații care reprezintă interesele industriei siderurgice europene — Admisibilitate — Condiții

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10a)

2.      Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Acte care le privesc direct și individual — Afectare individuală — Criterii — Decizie a Comisiei de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră — Acțiune a unei asociații care reprezintă interesele industriei siderurgice europene — Lipsa afectării individuale a întreprinderilor reprezentate — Inadmisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10a)

3.      Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Noțiunea de act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE — Orice act cu aplicabilitate generală, cu excepția actelor legislative — Decizie a Comisiei de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră — Includere — Act care presupune măsuri de executare în sensul dispoziției menționate din tratat

[art. 263 al patrulea paragraf TFUE, art. 267 TFUE și art. 289 alin. (1)‑(3) TFUE; Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10a și art. 11 alin. (1)]

1.      O asociație care reprezintă interesele industriei siderurgice europene nu poate introduce, în principiu, o acțiune în anulare împotriva unei decizii a Comisiei de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră, în conformitate cu articolul 10a din Directiva 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, decât dacă întreprinderile pe care le reprezintă sau unele dintre acestea au calitate procesuală activă în mod individual sau dacă asociația poate invoca un interes propriu.

(a se vedea punctul 18)

2.      O persoană fizică sau juridică diferită de destinatarul unui act nu poate să pretindă că este vizată în mod individual, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, decât dacă actul în cauză o afectează în considerarea anumitor calități care îi sunt specifice sau a unei situații de fapt care o caracterizează în raport cu orice altă persoană și, ca urmare a acestui fapt, o individualizează în mod analog cu destinatarul.

În consecință, este inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de o asociație care reprezintă interesele industriei siderurgice europene împotriva unei decizii a Comisiei de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră, în conformitate cu articolul 10a din Directiva 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității.

Astfel, deși respectivele întreprinderi sunt operatori ai unor instalații staționare menționate în capitolul III din directiva menționată, acest fapt nu este de natură să le individualizeze, întrucât, având în vedere dispozițiile deciziei atacate, aceasta nu le privește decât în calitatea lor obiectivă de operatori ai instalațiilor în cauză, la fel ca pe orice alt operator economic care se află în prezent sau potențial într‑o situație identică.

Această concluzie este valabilă și în ceea ce privește garanțiile procedurale de care dispun respectivele întreprinderi în temeiul articolului 10a alineatul (1) al cincilea paragraf și al articolului 10a alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2003/87. Într‑adevăr, faptul că o persoană intervine în procesul care conduce la adoptarea unui act al Uniunii nu este de natură să o individualizeze în raport cu actul în cauză decât în cazul în care reglementarea Uniunii a prevăzut anumite garanții procedurale în beneficiul persoanei menționate. Dacă, din moment ce, pentru adoptarea unei decizii, o dispoziție de drept al Uniunii impune aplicarea unei proceduri în cadrul căreia o persoană poate revendica eventuale drepturi, printre care acela de a fi ascultată, poziția juridică specială de care beneficiază aceasta are ca efect individualizarea sa în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, trebuie să se constate că unei persoane sau unei entități care dispune de un astfel de drept procedural nu i se poate recunoaște de principiu, în cazul în care există o anumită garanție procedurală, calitatea procesuală de a exercita o acțiune împotriva unui act al Uniunii pentru a contesta legalitatea pe fond a acestuia. Astfel, întinderea exactă a dreptului la acțiune al unui particular împotriva unui act al Uniunii depinde de poziția juridică recunoscută în favoarea sa de dreptul Uniunii care urmărește protejarea intereselor legitime astfel recunoscute.

Or, deși din articolul 10a alineatul (1) al cincilea paragraf și alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2003/87 rezultă că întreprinderile reprezentate de reclamant dispuneau, în calitate de părți interesate în sensul acestor dispoziții, de un drept de a fi ascultate de Comisie și că aceasta trebuia, așadar, să le consulte cu privire la principiile menționate în dispozițiile respective anterior adoptării deciziei atacate, motivele invocate de reclamant în susținerea cererii sale de anulare a deciziei menționate nu privesc o pretinsă încălcare a acestei obligații de consultare. În măsura în care reclamantul nu urmărește protejarea drepturilor procedurale ale membrilor săi, ci contestarea legalității pe fond a deciziei menționate, respectivele întreprinderi nu sunt afectate individual în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

(a se vedea punctele 30‑36, 38 și 39)

3.      Noțiunea de act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE trebuie înțeleasă ca fiind orice act cu aplicabilitate generală, cu excepția actelor legislative.

O decizie a Comisiei de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră, în conformitate cu articolul 10a din Directiva 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, are aplicabilitate generală deoarece se aplică unor situații determinate în mod obiectiv și produce efecte juridice în privința unor categorii de persoane avute în vedere în mod general și abstract. În plus, respectiva decizie nu constituie un act legislativ întrucât nu a fost adoptată nici conform procedurii legislative ordinare, nici conform procedurii legislative speciale în sensul articolului 289 alineatele (1)‑(3) TFUE. Astfel, decizia menționată este un act al Comisiei adoptat în temeiul articolului 10a alineatul (1) din Directiva 2003/87. În consecință, aceasta constituie un act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

În măsura în care decizia menționată prevede că statele membre și Comisia adoptă mai multe măsuri de executare care urmăresc determinarea de către statele membre a cantității anuale finale a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit pentru fiecare dintre instalațiile în cauză în privința cărora înscrierea pe lista prevăzută la articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2003/87 nu a fost respinsă de Comisie, trebuie totuși să se constate că aceasta presupune măsuri de executare, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

Această concluzie nu este repusă în discuție prin obiectivul urmărit de această dispoziție. Astfel, este adevărat că acest din urmă obiectiv este de a permite unei persoane fizice sau juridice să formuleze o acțiune împotriva actelor cu aplicabilitate generală care nu sunt acte legislative, care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare, evitând astfel situațiile în care o astfel de persoană ar trebui să încalce legea pentru a avea acces la instanță. Însă nu situația întreprinderilor membre ale unei asociații care reprezintă interesele industriei siderurgice europene în cadrul unei acțiuni în anulare formulate de aceasta din urmă împotriva deciziei menționate este cea vizată de obiectivul menționat, respectivele întreprinderi putând, în principiu, să conteste măsurile naționale de executare a deciziei atacate și, în acest context, să invoce nelegalitatea acestei decizii în fața instanțelor naționale, care pot recurge, înainte de a pronunța o hotărâre, la dispozițiile articolului 267 TFUE, fără să fi încălcat în prealabil decizia atacată.

(a se vedea punctele 42‑45, 56‑58 și 60)