Language of document : ECLI:EU:T:2012:76

Cauzele conexate T‑115/09 și T‑116/09

Electrolux AB și

Whirlpool Europe BV

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat — Ajutor pentru restructurare notificat de Republica Franceză, acordat unui fabricant de aparate electrocasnice mari — Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața comună în anumite condiții — Erori vădite de apreciere — Linii directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate”

Sumarul hotărârii

1.      Ajutoare acordate de state — Interzicere — Derogări — Puterea de apreciere a Comisiei — Posibilitate de a adopta linii directoare — Control jurisdicțional — Limite

[art. 87 alin. (3) lit. (c) CE]

2.      Ajutoare acordate de state — Interzicere — Derogări — Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața comună — Ajutoare pentru restructurarea unei întreprinderi aflate în dificultate — Condiții — Măsuri compensatorii pentru prevenirea oricărei denaturări excesive a concurenței — Luare în considerare a cesiunii mult anterioare a unei filiale a întreprinderii — Eroare vădită de apreciere

[art. 87 alin. (3) CE; Comunicarea 2004/C 244/02 a Comisiei]

3.      Ajutoare acordate de state — Interzicere — Derogări — Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața comună — Ajutoare pentru restructurarea unei întreprinderi aflate în dificultate — Condiții — Luare în considerare a efectului cumulat al unui ajutor anterior și al ajutorului nou — Neluare în considerare — Eroare vădită de apreciere

[art. 87 alin. (3) CE; Comunicarea 2004/C 244/02 a Comisiei]

1.      Comisia se bucură, în scopul aplicării articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE, de o largă putere de apreciere, a cărei exercitare implică evaluări complexe de ordin economic și social care trebuie să fie efectuate într‑un context comunitar. În plus, Comisia își poate impune linii directoare pentru exercitarea puterii sale de apreciere prin intermediul adoptării de acte precum Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, în măsura în care astfel de acte cuprind norme indicative referitoare la direcția care trebuie urmată de această instituție și în care nu se îndepărtează de normele din tratat.

Controlul jurisdicțional aplicat exercitării puterii de apreciere de care beneficiază Comisia în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE se limitează la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, precum și la controlul exactității materiale a faptelor reținute și al absenței erorilor de drept, a erorilor vădite în aprecierea faptelor sau a abuzului de putere. Pe de altă parte, Tribunalul trebuie să verifice de asemenea dacă au fost respectate cerințele pe care Comisia și le‑a impus în aceste linii directoare. În schimb, nu este de competența instanței Uniunii să se substituie Comisiei pentru a efectua în locul acesteia o examinare pe care aceasta nu a realizat‑o nicicând și pentru a identifica concluziile la care ar fi ajuns instituția la încheierea sa.

(a se vedea punctele 37, 38 și 40-42)

2.      În ceea ce privește adoptarea măsurilor compensatorii în cadrul acordării unui ajutor pentru restructurare, alineatele (38)-(40) din Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate se referă la „prevenirea oricărei denaturări excesive a concurenței”. În temeiul acestor dispoziții, în primul rând, trebuie adoptate măsuri compensatorii pentru a limita efectele negative ale acordării unui ajutor pentru restructurare asupra concurenței și asupra schimburilor comerciale [alineatul (38) din liniile directoare]. În al doilea rând, aceste măsuri trebuie să fie „adecvate”, în sensul că nu trebuie să determine o deteriorare a structurii pieței [alineatul (39) din liniile directoare]. În al treilea rând, acestea trebuie să fie „proporționale” cu efectele denaturării determinate de ajutor. În această privință, mai întâi, ele trebuie să se refere la piața sau la piețele pe care întreprinderea în cauză va deține o poziție importantă după restructurare. În al doilea rând, deși aceste măsuri pot interveni înainte sau după acordarea ajutorului, ele trebuie, în orice caz, să fie parte integrantă a planului de restructurare. În al treilea rând, ele nu trebuie să constea în simple radieri contabile sau în închideri de activități deficitare din moment ce nu ar determina o reducere a capacității sau a prezenței pe piață a întreprinderii în cauză [alineatul (40) din liniile directoare].

Comisia săvârșește o eroare vădită de apreciere atunci când apreciază că vânzarea unei filiale a întreprinderii constituie o măsură compensatorie în sensul alineatelor (38)-(40) din liniile directoare, în cazul în care notificarea ajutorului pentru restructurare are loc la aproape trei ani și jumătate de la această vânzare care nu avea ca obiect și nu putea avea ca efect atenuarea, chiar minimă, a denaturărilor concurenței generate de acordarea ajutorului avut în vedere și în care, pe de altă parte, vânzarea nu a avut un „efect real” asupra pieței principale pe care acționa întreprinderea beneficiară a ajutorului.

(a se vedea punctele 44, 51, 53 și 55)

3.      Rezultă din Hotărârea Deggendorf, C‑355/95 P, Rec., p. I‑2549, precum și din alineatul (23) din Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate că, în cadrul examinării compatibilității cu piața comună a unui ajutor pentru restructurare, Comisia trebuie să examineze, în principiu, efectul cumulat al acestui ajutor cu eventuale ajutoare anterioare care nu au fost încă recuperate. O astfel de examinare se justifică din cauză că avantajele conferite prin acordarea de ajutoare anterioare incompatibile care nu au fost încă recuperate continuă să își producă efectele asupra concurenței.

Comisia, în cazul în care condiționează acordarea ajutorului avut în vedere de recuperarea prealabilă a unuia sau mai multor ajutoare anterioare, nu este obligată să examineze efectul cumulat al acestor ajutoare asupra concurenței. O astfel de condiție permite să se evite ca avantajul conferit de ajutorul avut în vedere să se cumuleze cu cel conferit de ajutoarele anterioare, deoarece efectele negative asupra concurenței care rezultă din acordarea ajutoarelor anterioare au fost anulate de recuperarea cuantumului lor, împreună cu dobânzile aferente. Astfel, recuperarea unui ajutor împreună cu dobânzile aferente permite anularea avantajului nejustificat constând în neplata dobânzilor aferente cuantumului în cauză al ajutorului compatibil pe care beneficiarul le‑ar fi achitat dacă ar fi trebuit să împrumute această sumă pe piață în așteptarea deciziei Comisiei, precum și în îmbunătățirea poziției sale concurențiale în raport cu ceilalți operatori de pe piață pe durata nelegalității.

În schimb, în cazul în care Comisia nu condiționează acordarea ajutorului în cauză de recuperarea ajutorului incompatibil, ea trebuie în mod necesar să examineze efectul cumulat al acestor două ajutoare. Comisia săvârșește o eroare vădită de apreciere în cadrul examinării denaturării concurenței atunci când omite acest aspect.

(a se vedea punctele 66, 67, 71 și 72)