Language of document : ECLI:EU:C:2018:881

Cauza C171/17

Comisia Europeană

împotriva

Ungaria

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Directiva 2006/123/CE – Articolele 15-17 – Articolul 49 TFUE – Libertatea de stabilire – Articolul 56 TFUE – Libera prestare a serviciilor – Sistem național de plată mobilă – Monopol”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 noiembrie 2018

1.        Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Servicii în cadrul pieței interne – Directiva 2006/123 – Domeniu de aplicare – Servicii de interes economic general și monopoluri instituite după intrarea în vigoare a Directivei 2006/123 – Includere

[Directiva 2006/123 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (2) și (3)]

2.        Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Servicii în cadrul pieței interne – Directiva 2006/123 – Servicii de interes economic general – Stabilire – Puterea de apreciere a statelor membre – Întindere – Serviciu furnizat deja de operatorii prezenți pe piața vizată – Circumstanță insuficientă pentru a constata inexistența unui serviciu de interes general

[Directiva 2006/123 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15 alin. (4) și art. 17]

3.        Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Servicii în cadrul pieței interne – Directiva 2006/123 – Cerințe care trebuie evaluate – Reglementare națională în domeniul serviciilor de interes economic general – Excludere – Condiții

(Directiva 2006/123 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15)

4.        Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Servicii în cadrul pieței interne – Directiva 2006/123 – Cerințe care trebuie evaluate – Reglementare națională care instituie un sistem național de plată mobilă obligatorie exploatat de o întreprindere publică – Admisibilitate – Condiții – Respectarea condițiilor de nediscriminare, de necesitate și de proporționalitate – Lipsă

[Directiva 2006/123 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15 alin. (2) lit. (d) și alin. (3)]

5.        Libera prestare a serviciilor – Restricții – Reglementare națională care instituie un sistem național de plată mobilă obligatorie exploatat de o întreprindere publică – Justificare – Motive imperative de interes general – Proporționalitate – Lipsă

(art. 56 TFUE)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 41-43)

2.      Directiva 2006/123 privind serviciile în cadrul pieței interne conține dispoziții specifice în ceea ce privește aplicarea acestor dispoziții în cazul unor servicii de interes economic general și anume, pe de o parte, articolul 15 alineatul (4) și, pe de altă parte, articolul 17 din aceasta.

În acest context, statele membre au dreptul, cu respectarea dreptului Uniunii, să definească întinderea și organizarea propriilor servicii de interes economic general ținând cont în special de obiective proprii politicii lor naționale. În această privință, statele membre dispun de o putere largă de apreciere, care nu poate fi repusă în discuție de Comisie decât în cazul unei erori vădite.

Or, simplul fapt că un serviciu calificat drept serviciu de interes economic general de către un stat membru este furnizat de operatorii deja prezenți pe piața în cauză nu este suficient pentru a demonstra că această calificare este afectată de o eroare vădită de apreciere. Astfel, faptul că un serviciu este furnizat deja pe piață, dar în condiții nesatisfăcătoare și incompatibile cu interesul general, astfel cum este definit de statul membru în cauză, este de natură să justifice calificarea drept serviciu de interes economic general.

(a se vedea punctele 47, 49, 55 și 56)

3.      Alineatul (4) al articolului 15 din Directiva 2006/123 privind serviciile în cadrul pieței interne nu exclude în mod automat serviciile de interes economic general din domeniul de aplicare al acestui articol. Astfel, alineatul (4) amintit prevede că alineatele (1), (2) și (3) din articolul 15 se aplică legislației în domeniul serviciilor de interes economic general doar în măsura în care aplicarea acestora nu împiedică îndeplinirea, în drept și în fapt, a misiunii speciale care le‑a fost încredințată.

Rezultă că articolul 15 amintit nu se opune unei reglementări naționale care impune o condiție, în sensul alineatului (2) litera (d) al acestuia, în măsura în care respectiva cerință este necesară pentru exercitarea, în condiții viabile din punct de vedere economic, a misiunilor specifice de serviciu public în cauză.

(a se vedea punctele 62 și 85)

4.      Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 15 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieței interne, statul membru care introduce și menține în vigoare un sistem național de plată mobilă exploatat de către o singură întreprindere, controlată de stat, a cărui utilizare este obligatorie în diferite domenii de aplicare, și anume parcarea publică, punerea la dispoziție a rețelei rutiere în scopul circulației, transportul de persoane de către o întreprindere de stat și celelalte servicii oferite de un organism de stat.

Astfel, un sistem care rezervă accesul la activitatea de furnizare a serviciilor de plăți mobile unei întreprinderi publice prin instituirea unui monopol constituie o cerință în sensul articolului 15 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2006/123, pe care statele membre sunt obligate să o examineze sub aspectul compatibilității cu condițiile de nediscriminare, de necesitate și de proporționalitate prevăzute la articolul 15 alineatul (3) din directiva menționată. Or, o astfel de cerință nu este de natură să îndeplinească condiția privind lipsa unor măsuri mai puțin constrângătoare pentru a atinge scopul urmărit, din moment ce există măsuri mai puțin constrângătoare și restrictive în privința libertății de stabilire care permit atingerea obiectivelor invocate, cum ar fi, de exemplu, un sistem de concesiuni bazat pe o procedură deschisă concurenței. Întrucât condițiile prevăzute la articolul 15 alineatul (3) din Directiva 2006/123 sunt cumulative, această constatare este suficientă pentru a dovedi nerespectarea acestei dispoziții.

(a se vedea punctele 76, 79, 81-83 și 87, precum și dispozitiv 1)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 88-92 și 96, precum și dispozitiv 1)