Cauza T‑395/11

Elti d.o.o.

împotriva

Delegației Uniunii Europene în Muntenegru

„Acțiune în anulare — Contracte de achiziții publice de bunuri — Procedură de cerere de ofertă — Informatizarea serviciului public de radiodifuziune din Muntenegru — Decizie de atribuire a contractului adoptată de Delegația Uniunii în Muntenegru — Lipsa calității de pârât — Inadmisibilitate”

Sumarul ordonanței

Acțiune în anulare — Calitatea de pârât — Delegația Uniunii — Lipsa calității de organ, de oficiu sau de agenție a Uniunii — Acte adoptate de șeful unei delegații a Uniunii în cadrul unei proceduri de achiziții publice de bunuri — Acte imputabile Comisiei — Inadmisibilitatea acțiunii

(art. 221 TFUE și 263 TFUE; Regulamentul nr. 1605/2002 al Consiliului, art. 51 al doilea paragraf, art. 59, art. 60a și art. 85; Decizia 2010/427 a Consiliului)

Din articolul 221 TFUE, din Decizia 2010/427 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), din articolul 51 al doilea paragraf și din articolele 59, 60a și 85 din Regulamentul nr. 1605/2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene rezultă că statutul juridic al delegațiilor Uniunii se caracterizează printr‑o dublă dependență organică și funcțională față de SEAE și față de Comisie, care nu permite caracterizarea lor drept organe în sensul articolului 263 TFUE.

Pe de altă parte, acte adoptate în temeiul unor competențe delegate sunt impuse în mod normal instituției care deleagă, căreia îi revine apărarea în justiție a actului în cauză. Această soluție este valabilă a fortiori pentru delegarea de semnătură și în ipoteza unei subdelegații. Astfel, actele adoptate de șeful unei delegații a Uniunii, în calitatea sa de ordonator de credite subdelegat al Comisiei, în cadrul unei proceduri de achiziții publice de bunuri, nu permit să se recunoască delegației menționate calitatea de pârâtă și sunt, în speță, imputabile Comisiei.

Rezultă de aici că o delegație a Uniunii nu poate fi considerată un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii și nu i se poate recunoaște calitatea de pârâtă, iar o acțiune introdusă împotriva unei astfel de delegații este inadmisibilă.

(a se vedea punctele 46, 62‑64, 73 și 74)