HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (ședință plenară)
24 iunie 2008
Cauza F‑15/05
Carlos Andres și alții
împotriva
Băncii Centrale Europene (BCE)
„Funcție publică – Personal al BCE – Remunerație – Consultarea Comitetului pentru personal din cadrul BCE – Metodă de calcul al ajustării anuale a remunerațiilor – Executarea unei hotărâri a instanței comunitare – Retroactivitate”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 36.2 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, anexat la Tratatul CE, prin care domnul Andres și ceilalți 8 reclamanți solicită, printre altele, anularea fișelor lor de salariu din luna iulie 2004, în măsura în care acestea conțin o creștere de salariu stabilită în aplicarea unei metode de ajustare anuală a remunerațiilor despre care se pretinde că este nelegală și în măsura în care această creștere nu intervine cu titlu retroactiv pentru anii 2001, 2002 și 2003, precum și, pe de altă parte, acordarea de daune interese
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Reprezentare – Comitetul pentru personal – Consultare
[Decizia nr. 3/2004 a Băncii Centrale Europene, art. 4 alin. (4); Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45 și 46]
2. Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Reprezentare – Comitetul pentru personal – Consultare
(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45 și 46)
3. Funcționari – Acțiune – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare
(art. 233 CE)
1. Rezultă din articolul 46 din Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene că trebuie să fie consultat Comitetul pentru personal anterior oricărei modificări aduse acestor condiții de angajare și normelor aplicabile personalului sau normelor privind toate problemele legate de acesta, printre care se numără cele legate de remunerații. Întemeindu‑se îndeosebi pe aceste dispoziții, Protocolul de acord privind relațiile dintre conducerea Băncii și Comitetul pentru personal concretizează dreptul acestuia de a fi consultat și prevede în special procedura de urmat, începând cu obligația Băncii de a‑i furniza o informare completă. Întrucât dreptul la informare și la consultare al lucrătorilor constituie un principiu general al dreptului muncii, dispozițiile Protocolului de acord trebuie interpretate în lumina acestui principiu.
Întinderea obligației Băncii de a informa Comitetul pentru personal trebuie să fie apreciată în funcție de natura datelor. Astfel, în ceea ce privește datele furnizate de terți pentru nevoile ajustării generale anuale a salariilor personalului Băncii, referitoare la procentele de creștere a salariilor și numărul persoanelor angajate de băncile centrale naționale, de instituțiile comunitare și de anumite organizații internaționale, Banca se poate conforma regulii autorului, prevăzută la articolul 4 alineatul (4) din Decizia nr. 3/2004 privind accesul public la documentele acesteia, și poate refuza să le comunice tuturor membrilor Comitetului pentru personal. Banca își respectă această obligație de informare atunci când oferă acces la datele menționate reprezentanților legal mandatați de Comitetul pentru personal, urmând astfel o propunere a acestuia.
(a se vedea punctele 58-60, 64, 65, 67 și 68)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 6 martie 2001, Dunnett și alții/BEI, T‑192/99, Rec., p. II‑813, punctul 105
2. În cadrul procedurii de consultare cu Comitetul pentru personal pentru ajustarea generală anuală a salariilor personalului Băncii Centrale Europene, nu constituie o neregularitate organizarea unor reuniuni ad‑hoc cu reprezentanți ai acestui comitet legal mandatați în scopul consultării, iar nu cu Comitetul pentru personal în formație completă, atunci când Comitetul pentru personal este informat cu privire la rezultatele reuniunilor menționate și când raporturile dintre acesta și Bancă sunt întemeiate pe un grad ridicat de încredere reciprocă și pe o comunicare deschisă, putând să justifice caracterul informal al anumitor reuniuni.
(a se vedea punctele 77-81)
3. Atunci când executarea unei hotărâri de anulare prezintă dificultăți particulare, instituția respectivă poate adopta orice decizie care este de natură să compenseze în mod echitabil dezavantajul care rezultă pentru persoanele interesate din decizia anulată. În acest context, administrația poate stabili un dialog cu acestea pentru a încerca să se ajungă la un acord care să le ofere o compensație echitabilă pentru nelegalitatea căreia i‑au fost victime.
În ceea ce privește executarea unei hotărâri care declarase nelegală procedura de ajustare a salariilor personalului Băncii Centrale Europene pentru un anumit an, din cauza lipsei consultării regulate și adecvate a Comitetului pentru personal, constituie o soluție echitabilă și rezonabilă adoptarea unui compromis constând, pe de o parte, în extinderea consultării la anii următori în care aceasta de asemenea a lipsit și, pe de altă parte, în extinderea creșterilor salariale care rezultă din consultarea menționată la întregul personal, iar nu numai la reclamanți, chiar dacă dificultăți particulare împiedică acordarea unui efect retroactiv pentru creșterile constatate.
(a se vedea punctele 121 și 132-136)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 26 iunie 1996, De Nil și Impens/Consiliul, T‑91/95, RecFP, p. I‑A‑327 și II‑959, punctul 34; 10 iulie 1997, Apostolidis și alții/Comisia, T‑81/96, RecFP, p. I‑A‑207 și II‑607, punctul 42; 10 mai 2000, Simon/Comisia, T‑177/97, RecFP, p. I‑A‑75 și II‑319, punctul 23