Language of document : ECLI:EU:F:2007:183

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)

25 octombrie 2007

Cauza F‑53/05

José Fernandez Tunon

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Agent contractual – Cerere de revizuire a încadrării și a remunerației stabilite la momentul recrutării – Fost agent auxiliar angajat ca agent contractual fără modificarea atribuțiilor – Articolul 3a și articolul 80 alineatele (2) și (3) din RAA – Sarcini aparținând diferitelor grupe de funcții – Egalitate de tratament – Acțiune vădit nefondată”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Fernandez Tunon solicită, pe de o parte, anularea deciziei autorității abilitate să încheie contractul de muncă din 21 martie 2005 de respingere a cererii sale din 23 noiembrie 2004, recalificată drept reclamație, introdusă împotriva deciziei de stabilire a încadrării și a remunerației sale la angajarea ca agent contractual și, în măsura necesară, a deciziei originare de stabilire a aceleiași încadrări și remunerații, potrivit contractului din 23 august 2004, precum și, pe de altă parte, acordarea de daune interese pe care le evaluează la 25 000 de euro

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit nefondată. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Regimul aplicabil celorlalți agenți – Aplicabilitate a titlului IV, referitor la agenții contractuali, nesubordonată adoptării prealabile a descrierii funcțiilor și atribuțiilor corespunzătoare fiecărui tip de atribuție din diferitele grupe de funcții pentru acești agenți

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 52 și art. 80 alin. (3); Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]

2.      Funcționari – Regimul aplicabil celorlalți agenți – Egalitate de tratament

3.      Funcționari – Egalitate de tratament

1.      Nicio prevedere din Regimul aplicabil celorlalți agenți sau din Regulamentul nr. 723/2004 de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți nu impune ca aplicabilitatea titlului IV din acest regim, referitor la agenții contractuali, și în special a dispozițiilor referitoare la angajarea acestora să depindă de adoptarea descrierii funcțiilor și atribuțiilor corespunzătoare fiecărui tip de atribuție ce caracterizează fiecare grupă de funcții căreia îi pot aparține agenții contractuali, prevăzută la articolul 80 alineatul (3) din regimul menționat. Dimpotrivă, articolul 52 din Regimul aplicabil celorlalți agenți – care prevede că durata efectivă a încadrării în muncă a agenților auxiliari, care urmează să fie înlocuiți prin agenți contractuali, astfel cum rezultă din considerentul (36) al Regulamentului nr. 723/2004, nu poate fi prelungită după data de 31 decembrie 2007 și că niciun nou agent auxiliar nu poate fi angajat în muncă după 31 decembrie 2006 – este de natură să confirme aplicabilitatea imediată a titlului IV menționat, în măsura în care nu se menționează în acest articol punerea în aplicare în prealabil a articolului 80 alineatul (3) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(a se vedea punctul 60)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 9 iulie 2007, De Smedt/Comisia, T‑415/06 P, RecFP, p. I‑B‑1‑0000 și II‑B‑1‑0000, punctul 40

Tribunalul Funcției Publice: 19 octombrie 2006, De Smedt/Comisia, F‑59/05, RecFP, p. I‑A‑1‑109 și II‑A‑1‑409, punctul 52

2.      Legiuitorul comunitar este liber să aducă în orice moment normelor din statut modificările pe care le apreciază conforme cu interesul serviciului și să adopte pentru viitor prevederi statutare mai puțin favorabile pentru funcționarii sau pentru agenții vizați, cu condiția ca totuși să fie menținute drepturile dobândite în mod legal de funcționari sau de agenți și ca persoanele vizate în mod specific de noua reglementare să fie tratate identic. Prin urmare, nu i se poate reproșa că a recurs la crearea unei noi categorii de agenți, agenții contractuali, supuși unui regim pecuniar diferit de cel al agenților auxiliari, destinată să o înlocuiască pe cea a agenților auxiliari și a funcționarilor de categoria D, dacă drepturile dobândite de funcționarii sau agenții recrutați în temeiul vechiului statut nu au fost repuse în discuție în mod ilegal și dacă agenții aparținând noii categorii au fost tratați identic.

(a se vedea punctul 79)

Trimitere la:

Curte: 19 martie 1975, Gillet/Comisia, 28/74, Rec., p. 463, punctele 5 și 6

Tribunalul de Primă Instanță: 30 septembrie 1998, Ryan/Curtea de Conturi, T‑121/97, Rec., p. II‑3885, punctele 98 și 104; 29 noiembrie 2006, Campoli/Comisia, T‑135/05, RecFP, p. I‑A‑2‑297 și II‑A‑2‑1527, punctul 85

Tribunalul Funcției Publice: De Smedt/Comisia, citată anterior, punctul 71

3.      Nu pot fi puse în discuție diferențele de statut existente între diversele categorii de persoane angajate de Comunități, fie în calitate de funcționari propriu‑ziși, fie în cadrul diferitelor categorii de agenți care fac obiectul Regimului aplicabil celorlalți agenți. Astfel, definiția fiecăreia dintre aceste categorii corespunde nevoilor legitime ale administrației comunitare și naturii sarcinilor, permanente sau temporare, pe care aceasta trebuie să le îndeplinească. Prin urmare, nu poate fi considerat discriminare faptul că, din punctul de vedere al garanțiilor statutare și al avantajelor de securitate socială, anumite categorii de persoane angajate de Comunități pot beneficia de garanții sau de avantaje care nu sunt acordate altor categorii. Mai exact, situația agenților care fac obiectul Regimului aplicabil celorlalți agenți se caracterizează în general prin caracterul contractual al raportului de muncă, în timp ce raportul juridic dintre un funcționar și administrație este de natură statutară.

(a se vedea punctul 83)

Trimitere la:

Curte: 6 octombrie 1983, Celant și alții/Comisia, 118/82-123/82, Rec., p. 2995, punctul 22

Tribunalul de Primă Instanță: De Smedt/Comisia, citată anterior, punctele 54 și 55

Tribunalul Funcției Publice: De Smedt/Comisia, citată anterior, punctul 76