HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)

21 februarie 2018(*)

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Menținerea numelui reclamantului pe listă – Obligația de motivare – Temei juridic – Bază factuală – Eroare vădită de apreciere – Dreptul la apărare – Dreptul de proprietate – Dreptul la reputație – Proporționalitate – Protecția drepturilor fundamentale echivalentă cu cea garantată în Uniune – Excepția de nelegalitate”

În cauza T‑731/15,

Sergiy Klyuyev, cu domiciliul în Donetsk (Ucraina), reprezentat de R. Gherson, de T. Garner, solicitors, de B. Kennelly, QC, și de J. Pobjoy, barrister,

reclamant,

împotriva

Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de Á. de Elera‑San Miguel Hurtado și de J.‑P. Hix, în calitate de agenți,

pârât,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită, în primul rând, anularea Deciziei (PESC) 2015/1781 a Consiliului din 5 octombrie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2015, L 259, p. 23) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1777 al Consiliului din 5 octombrie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2015, L 259, p. 3), în al doilea rând, a Deciziei (PESC) 2016/318 a Consiliului din 4 martie 2016 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2016, L 60, p. 76) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/311 al Consiliului din 4 martie 2016 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2016, L 60, p. 1) și, în al treilea rând, a Deciziei (PESC) 2017/381 a Consiliului din 3 martie 2017 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și a organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2017, L 58, p. 34) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/374 al Consiliului din 3 martie 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2017, L 58, p. 1), în măsura în care numele reclamantului a fost menținut pe lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică aceste măsuri restrictive,

TRIBUNALUL (Camera a șasea),

compus din domnii G. Berardis (raportor), președinte, și D. Spielmann și Z. Csehi, judecători,

grefier: domnul L. Grzegorczyk, administrator,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 28 iunie 2017,

pronunță prezenta

Hotărâre(1)

 Istoricul cauzei

1        Prezenta cauză se înscrie în cadrul măsurilor restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina ca urmare a reprimării manifestațiilor din Piața Independenței din Kiev (Ucraina).

2        La 5 martie 2014, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Decizia 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2014, L 66, p. 26). La aceeași dată, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2014, L 66, p. 1).

3        Reclamantul, domnul Sergiy Klyuyev, este un om de afaceri ucrainean și fratele domnului Andriy Klyuyev, fostul șef al administrației președintelui ucrainean. Acesta este de asemenea membru al Verkhovna Rada (Parlamentul ucrainean).

4        Considerentele (1) și (2) ale Deciziei 2014/119 au următorul cuprins:

„(1)      La 20 februarie 2014, Consiliul a condamnat în termenii cei mai fermi orice recurgere la violență în Ucraina. Consiliul a cerut încetarea imediată a violenței și respectarea deplină a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Consiliul a făcut apel la guvernul ucrainean să dea dovadă de reținere maximă și la liderii opoziției să se distanțeze de cei care recurg la acțiuni radicale, inclusiv la violență.

(2)      La 3 martie 2014, Consiliul a [decis] să concentreze măsurile restrictive asupra înghețării și recuperării activelor persoanelor identificate ca fiind responsabile pentru deturnarea de fonduri ale statului ucrainean și ale persoanelor responsabile pentru încălcări ale drepturilor omului, în vederea consolidării și sprijinirii statului de drept și respectării drepturilor omului în Ucraina.”

5        Articolul 1 alineatele (1) și (2) din Decizia 2014/119 are următorul cuprins:

„(1)      Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, se află în proprietatea ori posesia sau sunt controlate de către persoane care au fost identificate ca fiind responsabile pentru deturnarea de fonduri ale statului ucrainean și de către persoane responsabile pentru încălcarea drepturilor omului în Ucraina, precum și de către persoane fizice sau juridice, entități sau organisme asociate acestora, astfel cum sunt enumerate în anexă.

(2)      Niciun fond sau resursă economică nu se pune, în mod direct sau indirect, la dispoziția sau în beneficiul persoanelor fizice sau juridice, entităților sau organismelor enumerate în anexă.”

6        Modalitățile acestei înghețări a fondurilor sunt definite la alineatele următoare ale aceluiași articol.

7        În conformitate cu Decizia 2014/119, Regulamentul nr. 208/2014 impune adoptarea unor măsuri de înghețare a fondurilor și definește modalitățile înghețării respective în termeni identici în esență cu cei ai deciziei menționate.

8        Numele persoanelor vizate de Decizia 2014/119 și de Regulamentul nr. 208/2014 apar pe lista, identică, ce figurează în anexa la Decizia 2014/119 și în anexa I la Regulamentul nr. 208/2014 (denumită în continuare „lista”), însoțite printre altele de motivarea includerii acestora.

9        Numele reclamantului a apărut pe listă cu informațiile de identificare „om de afaceri, fratele [domnului Andriy Klyuyev]” și cu următoarea motivare:

„Persoană supusă urmării penale în Ucraina pentru anchetarea unor infracțiuni legate de delapidarea de fonduri ale statului ucrainean și transferul lor ilegal în afara Ucrainei.”

10      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 12 mai 2014, reclamantul a introdus o acțiune, înregistrată cu numărul de referință T‑341/14, având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei 2014/119 și a Regulamentului nr. 208/2014, în măsura în care îl priveau.

11      La 29 ianuarie 2015, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2015/143 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2015, L 24, p. 16) și Regulamentul (UE) 2015/138 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 (JO 2015, L 24, p. 1).

12      Decizia 2015/143 a precizat, începând din 31 ianuarie 2015, criteriile de desemnare a persoanelor vizate de înghețarea fondurilor. Mai precis, articolul 1 alineatul (1) din Decizia 2014/119 a fost înlocuit cu următorul text:

„(1)      Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, se află în proprietatea ori posesia sau sunt controlate de persoane care au fost identificate ca fiind responsabile de deturnare de fonduri ale statului ucrainean și de persoane responsabile de încălcarea drepturilor omului în Ucraina, precum și de persoane fizice sau juridice, entități sau organisme asociate acestora, astfel cum sunt enumerate în anexă.

În sensul prezentei decizii, persoanele identificate ca fiind responsabile de deturnare de fonduri ale statului ucrainean includ persoane care fac obiectul anchetelor efectuate de autoritățile ucrainene:

(a)      pentru deturnare de fonduri sau active publice ucrainene sau pentru complicitate la aceasta sau

(b)      pentru abuz în serviciu în calitate de funcționar public sau demnitar în scopul obținerii unui avantaj nejustificat pentru sine sau pentru o parte terță, cauzând prin aceasta un prejudiciu fondurilor sau activelor publice ucrainene, sau pentru complicitate la o astfel de faptă.”

13      Regulamentul 2015/138 a modificat Regulamentul nr. 208/2014 în conformitate cu Decizia 2015/143.

14      Decizia 2014/119 și Regulamentul nr. 208/2014 au fost modificate ulterior prin Decizia (PESC) 2015/364 a Consiliului din 5 martie 2015 (JO 2015, L 62, p. 25) și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/357 al Consiliului din 5 martie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2015, L 62, p. 1). Decizia 2015/364 a modificat articolul 5 din Decizia 2014/119, prelungind măsurile restrictive, în ceea ce îl privește pe reclamant, până la 6 iunie 2015. Regulamentul de punere în aplicare 2015/357 a înlocuit, în consecință, anexa I la Regulamentul nr. 208/2014.

15      Prin Decizia 2015/364 și prin Regulamentul de punere în aplicare 2015/357, numele reclamantului a fost menținut pe listă, împreună cu informațiile de identificare „fratele lui [Andriy Klyuyev], om de afaceri” și cu noua motivare care urmează:

„Persoană care face obiectul unei anchete efectuate de către autoritățile ucrainene pentru implicarea în deturnarea de fonduri sau active publice și abuz în serviciu din partea unui titular al unei funcții publice pentru a procura un avantaj nejustificat pentru sine sau pentru o terță parte, cauzând prin aceasta un prejudiciu fondurilor sau activelor publice ucrainene. Persoană asociată cu o persoană desemnată [Andriy Petrovych Klyuyev] care face obiectul unor proceduri penale declanșate de către autoritățile ucrainene pentru deturnarea de fonduri sau active publice.”

16      La 5 iunie 2015, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2015/876 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2015, L 142, p. 30) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/869 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 (JO 2015, L 142, p. 1). Decizia 2015/876 a modificat, pe de o parte, articolul 5 din Decizia 2014/119, prelungind aplicarea măsurilor restrictive, în ceea ce îl privește pe reclamant, până la 6 octombrie 2015 și, pe de altă parte, anexa la această din urmă decizie. Regulamentul de punere în aplicare 2015/869 a modificat, în consecință, anexa I la Regulamentul nr. 208/2014.

17      Prin Decizia 2015/876 și prin Regulamentul de punere în aplicare 2015/869, numele reclamantului a fost menținut pe listă, împreună cu informațiile de identificare „fratele lui [Andriy Klyuyev], om de afaceri” și noua motivare care urmează:

„Persoană care face obiectul unei anchete efectuate de către autoritățile ucrainene pentru implicarea în deturnarea de fonduri publice. Persoană asociată cu o persoană desemnată [Andriy Petrovych Klyuyev) care face obiectul unor proceduri penale declanșate de către autoritățile ucrainene pentru deturnarea de fonduri sau active publice.”

18      Prin scrisoarea din 31 iulie 2015, Comisia a comunicat reclamantului o scrisoare datată 26 iunie 2015, [confidențial](2). În această scrisoare, Consiliul l‑a informat pe reclamant despre intenția de a menține măsurile restrictive în privința sa, cu precizarea termenului stabilit în cazul său pentru a prezenta observații în această privință. Prin scrisoarea din 31 august 2015, reclamantul a prezentat observațiile sale.

19      La 5 octombrie 2015, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2015/1781 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2015, L 259, p. 23) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1777 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2015, L 259, p. 3) (denumite în continuare, împreună, „actele din octombrie 2015”). Decizia 2015/1781, pe de o parte, a înlocuit articolul 5 din Decizia 2014/119, prelungind măsurile restrictive în ceea ce îl privește pe reclamant până la 6 martie 2016, și, pe de altă parte, a modificat anexa la această decizie. Regulamentul de punere în aplicare 2015/1777 a modificat, în consecință, anexa I la Regulamentul nr. 208/2014.

20      Prin Decizia 2015/1781 și prin Regulamentul de punere în aplicare 2015/1777, numele reclamantului a fost menținut pe listă, împreună cu informațiile de identificare „fratele lui [Andriy Klyuyev], om de afaceri” și noua motivare care urmează:

„Persoană care face obiectul unor proceduri penale declanșate de autoritățile ucrainene pentru implicarea în deturnarea de fonduri sau active publice. Persoană asociată cu o persoană desemnată [Andryi Petrovych Klyuyev] care face obiectul unor proceduri penale declanșate de către autoritățile ucrainene pentru deturnarea de fonduri sau active publice.”

21      Prin scrisoarea din 6 octombrie 2015, Consiliul a transmis avocaților reclamantului o copie a actelor din octombrie 2015, informându‑i despre menținerea numelui reclamantului pe listă și răspunzând la observațiile lor din 31 august 2015. În plus, Consiliul a anexat la această scrisoare o altă scrisoare [confidențial] din 3 septembrie 2015.

 Faptele ulterioare formulării prezentei acțiuni

22      Prin scrisoarea din 15 decembrie 2015, Consiliul a comunicat reclamantului o scrisoare [confidențial] datată 1 decembrie 2015, indicându‑i termenul stabilit în cazul lui pentru a prezenta observații în această privință.

23      Prin Hotărârea din 28 ianuarie 2016, Klyuyev/Consiliul (T‑341/14, EU:T:2016:47), Tribunalul a anulat Decizia 2014/119 și Regulamentul nr. 208/2014, în măsura în care îl priveau pe reclamant.

24      La 4 martie 2016, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2016/318 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2016, L 60, p. 76) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/311 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2016, L 60, p. 1) (denumite în continuare, împreună, „actele din martie 2016”).

25      Prin actele din martie 2016, aplicarea măsurilor restrictive a fost extinsă în special în ceea ce îl privește pe reclamant până la 6 martie 2017, fără ca motivarea desemnării sale să fi fost modificată față de cea cuprinsă în actele din octombrie 2015.

26      Prin scrisoarea din 7 martie 2016, Consiliul l‑a informat pe reclamant despre menținerea măsurilor restrictive în privința sa. De asemenea, acesta a răspuns la observațiile reclamantului formulate în corespondența anterioară și i‑a transmis actele din martie 2016.

27      Prin scrisoarea din 12 decembrie 2016, Consiliul i‑a informat pe avocații reclamantului că intenționa să reînnoiască măsurile restrictive în privința acestuia din urmă și a anexat două scrisori [confidențial], una datată 25 iulie 2016, iar cealaltă datată 16 noiembrie 2016 (denumite în continuare „scrisorile din 25 iulie 2016 și din 16 noiembrie 2016”), reamintind termenul stabilit în cazul său pentru prezentarea observațiilor în vederea pentru reexaminării anuale a măsurilor restrictive. Reclamantul a prezentat aceste observații Consiliului prin scrisoarea din 12 ianuarie 2017.

28      La 3 martie 2017, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2017/381 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2017, L 58, p. 34) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/374 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2017, L 58, p. 1) (denumite în continuare, împreună, „actele din martie 2017”).

29      Prin actele din martie 2017, aplicarea măsurilor restrictive a fost extinsă în special în ceea ce îl privește pe reclamant până la 6 martie 2018, fără ca motivarea desemnării sale să fi fost modificată față de actele din octombrie 2015 și de cele din martie 2016.

30      Prin scrisoarea din 6 martie 2017, Consiliul l‑a informat pe reclamant cu privire la menținerea măsurilor restrictive în privința sa. De asemenea, acesta a răspuns la observațiile reclamantului formulate în corespondența anterioară și i‑a transmis actele din martie 2017. Consiliul a indicat de asemenea termenul în cazul său pentru a i se prezenta observații înainte de adoptarea deciziei privind eventuala menținere a numelui său pe listă.

 Procedura și concluziile părților

31      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 12 decembrie 2015, reclamantul a introdus prezenta acțiune.

32      La 9 martie 2016, Consiliul a depus memoriul în apărare. În aceeași zi, Consiliul a prezentat o cerere motivată, în temeiul articolului 66 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, prin care a solicitat să nu fie citat conținutul anumitor anexe la cererea introductivă și la memoriul în apărare în documentele aferente acestei cauze la care publicul are acces.

33      Replica a fost depusă la 29 aprilie 2016.

34      La 13 mai 2016, în temeiul articolului 86 din Regulamentul de procedură, reclamantul a prezentat un prim memoriu în adaptare, pentru a solicita și anularea actelor din martie 2016, în măsura în care îl priveau.

35      Duplica a fost depusă la 27 iunie 2016.

36      La 5 iulie 2016, Consiliul și‑a prezentat observațiile cu privire la primul memoriu în adaptare.

37      Faza scrisă a procedurii a fost terminată la 11 iulie 2016.

38      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 26 iulie 2016, reclamantul a solicitat organizarea unei ședințe de audiere a pledoariilor.

39      Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a șasea, căreia i‑a fost atribuită, în consecință, prezenta cauză.

40      La propunerea judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a șasea) a decis deschiderea fazei orale a procedurii.

41      Prin scrisoarea din 24 februarie 2017, reclamantul a solicitat amânarea ședinței stabilite la 6 aprilie 2017. La 1 martie 2017, președintele Camerei a șasea a Tribunalului a admis această cerere și a decis să amâne ședința până la 18 mai 2017.

42      La 4 mai 2017, reclamantul a depus un al doilea memoriu în adaptare pentru a solicita anularea actelor din martie 2017, în măsura în care îl priveau.

43      Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 8 mai 2017, Consiliul a solicitat, pe de o parte, o prelungire a termenului pentru depunerea observațiilor privind al doilea memoriu în adaptare și, pe de altă parte, eventual, amânarea ședinței stabilite la 18 mai 2017. La 10 mai 2017, președintele Camerei a șasea a Tribunalului a decis să amâne ședința până la 28 iunie 2017.

44      La 14 iunie 2017, Consiliul a prezentat observații cu privire la al doilea memoriu în adaptare.

45      Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 15 iunie 2017, reclamantul a solicitat, în temeiul articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, să depună la dosar o copie a deciziei [confidențial], datată 5 martie 2016, de suspendare [confidențial].

46      La 16 iunie 2017, Consiliul a prezentat o cerere analogă celei menționate la punctul 32 de mai sus, prin care a solicitat să nu fie citate conținutul anumitor anexe la al doilea memoriu în adaptare și cel al observațiilor cu privire la acest memoriu în documentele aferente acestei cauze la care publicul avea acces.

47      Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 23 iunie 2017, Consiliul a invocat inadmisibilitatea propunerii de probe a reclamantului, în sensul că aceasta ar fi tardivă.

48      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 28 iunie 2017.

49      În prima și în a doua adaptare a cererii introductive reclamantul solicită Tribunalului:

–        anularea actelor din octombrie 2015, din martie 2016 și din martie 2017, în măsura în care acestea îl privesc;

–        obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

50      Ca urmare a clarificărilor prezentate în ședință în răspunsul la întrebările adresate de Tribunal, Consiliul solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        cu titlu subsidiar, în cazul în care actele din martie 2017 ar trebui să fie anulate în ceea ce îl privește pe reclamant, dispunerea menținerii efectelor Deciziei 2017/381 până când anularea în parte a Regulamentului de punere în aplicare nr. 2017/374 produce efecte;

–        obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

 Cu privire la concluziile în anularea actelor din octombrie 2015 și din martie 2016, în măsura în care îl privesc pe reclamant

51      În susținerea acțiunii sale în anulare, în cererea introductivă, reclamantul a invocat cinci motive întemeiate, primul, pe lipsa unui temei juridic, al doilea, pe o eroare vădită de apreciere, al treilea, pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, al patrulea, pe lipsa unei motivări adecvate și, al cincilea, pe o încălcare a dreptului de proprietate și a dreptului la reputație. În prima adaptare a cererii, el a invocat de asemenea, împotriva actelor din martie 2016, un motiv pe care l‑a descris ca fiind nou și care se referă la încălcarea drepturilor rezultate din articolul 6 din TUE coroborat cu articolele 2 și 3 din TUE și cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

52      Cu titlu subsidiar, reclamantul a invocat o excepție de nelegalitate în temeiul articolului 277 TFUE cu scopul declarării inaplicabilității în privința sa a criteriului de desemnare prevăzut la articolul 1 alineatul (1) din Decizia 2014/119, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/143, și la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 208/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/138 (denumit în continuare „criteriul pertinent”), care ar fi lipsit de temei juridic corespunzător sau ar fi disproporționat în raport cu obiectivele urmărite de actele în cauză.

53      Mai întâi, trebuie analizat al patrulea motiv, în continuare primul motiv, precum și celelalte motive, în ordinea care figurează în cererea introductivă, ulterior motivul invocat în prima adaptare a cererii și, în final, excepția de nelegalitate invocată cu titlu subsidiar.

[omissis]

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat în esență pe o eroare vădită de apreciere

86      Reclamantul susține în esență că Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că criteriul pertinent era îndeplinit în cazul său. În această privință, reclamantul susține că declarațiile [confidențial], pe care Consiliul le‑ar fi acceptat fără o examinare prealabilă și fără a ține seama de inexactitățile identificate de reclamant, nu constituie o bază factuală suficient de solidă în acest scop, întrucât Consiliului îi revine sarcina să stabilească temeinicia motivelor reținute împotriva reclamantului, ținând seama de observațiile și de probele dezincriminatoare pe care le‑a prezentat. În opinia sa, Consiliul era obligat să efectueze verificări suplimentare, precum și să solicite autorităților statului terț prezentarea unor elemente de probă suplimentare. Acest lucru ar fi cu atât mai adevărat cu cât este vorba despre prelungirea măsurilor restrictive. Astfel, nu există nicio dovadă că reclamantul ar fi „asociat” în vreun fel cu fratele său, domnul Andriy Klyuyev, și că aceasta ar fi fost identificat ca fiind responsabil de deturnarea unor fonduri publice. Faptul că este un membru al familiei nu reprezintă un motiv suficient. Pe de altă parte, reclamantul susține că a fost supus de Consiliu unei serii de măsuri restrictive pentru perioade neobișnuit de scurte, ceea ce ar fi un indiciu al preocupării cu privire la dovezile necesare pentru a justifica măsuri pentru perioade mai lungi.

87      Mai întâi, potrivit reclamantului, scrisorile din 26 iunie 2015 și din 3 septembrie 2015, în ceea ce privește actele din octombrie 2015, și scrisoarea din 1 decembrie 2015, în ceea ce privește actele din martie 2016, [confidențial], sunt singurele elemente de probă furnizate de Consiliu și nu sunt, la rândul lor, susținute de alte elemente de probă precise și concrete. Consiliul nu a demonstrat, de altfel, că faptele invocate [confidențial] în aceste scrisori erau susceptibile să pună în discuție statul de drept în Ucraina.

88      Reclamantul susține că, potrivit jurisprudenței, deși existența unei anchete pentru fapte de deturnare de fonduri, realizată de autoritățile naționale ale unui stat terț, poate fi suficientă pentru îndeplinirea criteriului de desemnare, este esențial de asemenea ca ancheta respectivă să fie efectuată în context judiciar. În această privință, [confidențial] nu poate fi considerat o „autoritate judiciară”. Potrivit reclamantului, în cazul în care acest criteriu trebuia să fie interpretat într‑un sens mai larg, pe de o parte, persoana în cauză ar fi lipsită de garanțiile esențiale care decurg din implicarea unei autorități judiciare și, pe de altă parte, acest fapt echivalează cu transferul către autoritățile naționale ucrainene a competenței de a selecta după cum doresc persoanele care urmează a fi vizate de măsurile restrictive în litigiu. [confidențial].

89      În special, pentru a dovedi că informația conținută în scrisoarea din 3 septembrie 2015, care nu diferă de cea din 26 iunie 2015, era inadecvată, reclamantul se întemeiază pe opinia juridică a unui profesor de drept al Universității din Kiev, potrivit căreia urmărirea efectuată împotriva reclamantului nu ar fi justificată. Întemeindu‑se pe o altă opinie juridică emisă de un alt profesor de drept, reclamantul susține de asemenea că [confidențial] a săvârșit încălcări grave ale drepturilor sale procedurale în cadrul [confidențial], care nu ar permite, în conformitate cu Codul de procedură penală ucrainean, să fie considerat o persoană supusă „unei proceduri penale”. Potrivit reclamantului, aceste opinii conțin dovezi obiective și detaliate care ar fi putut să fie ușor verificate de Consiliu.

90      În plus, reclamantul evidențiază mai multe inexactități și declarații false făcute de [confidențial] cu privire la anchetele care îl privesc, care ridică îndoieli cu privire la fiabilitatea [confidențial]. Într‑o hotărâre din 11 decembrie 2014, Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena, Austria) ar fi arătat în mod incidental în cadrul unei proceduri de înghețare activelor reclamantului în Austria că acuzațiile formulate în privința sa de către autoritățile ucrainene nu erau suficient justificate și păreau a fi fondate pe prezumții. Acest lucru ar fi fost confirmat de o scrisoare a Parchetului din Viena din 4 aprilie 2016, prin care se anunțase renunțarea la urmărirea penală a reclamantului.

91      De altfel, un raport care menționează o anchetă independentă cu privire la activitățile comerciale ale reclamantului și ale societății vizate de procedura penală ar respinge toate acuzațiile formulate de [confidențial]. În mod similar, raportul de audit din 28 iulie 2014 privind activitățile financiare și comerciale ale societății menționate, efectuat de Inspecția Financiară de Stat (IFE) a Ucrainei pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2008 și 17 iunie 2014, nu ar menționa nicio încălcare a legii și nicio acțiune culpabilă comisă de această societate.

92      În continuare, potrivit reclamantului, Consiliul nu a ținut seama de faptul că noul guvern ucrainean a adus atingere tocmai statului de drept și drepturilor omului, atât cu privire la reclamant în mod specific, cât și la un nivel mai general.

93      În ceea ce privește situația sa specifică, reclamantul susține că a fost victima unei persecuții politice întrucât autoritățile ucrainene au deschis anchete nejustificate și abuzive în privința sa și acestea din urmă au încălcat dreptul său la prezumția de nevinovăție. Scrisorile [confidențiale] pe care se întemeiază Consiliul ar demonstra această încălcare, [confidențial] fiind obligați să aplice acest principiu și să se abțină de la a acuza public persoanele urmărite, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții EDO.

94      De asemenea, reclamantul prezintă diferitele etape care au precedat decizia adoptată de Verkhovna Rada de a îi ridica imunitatea și printre altele, pe baza unei opinii juridice a unui alt profesor de drept, arată, pe de o parte, că fiecare dintre etapele procedurii de ridicare a imunității a fost afectată de nereguli și, pe de altă parte, că decizia finală a fost nelegală.

95      În ceea ce privește situația generală din Ucraina, reclamantul arată că noul guvern a luat măsuri concrete care împiedică buna funcționare a sistemului judiciar din această țară și care aduc atingere statului de drept. În special, astfel cum a constatat și Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru misiunea de observare a drepturilor omului în Ucraina (denumit în continuare „Înaltul Comisar”), într‑un raport care privește perioada cuprinsă între 16 februarie 2015 și 15 mai 2015, judecătorii ucraineni nu ar fi independenți și s‑ar confrunta cu amenințări care le‑ar submina imparțialitatea, în special în ceea ce privește urmărirea penală a funcționarilor guvernului anterior. Constatări similare sunt incluse într‑un raport al Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii privind situația din Ucraina în anul 2015. De altfel, simplul fapt că Ucraina este parte la CEDO nu ar fi suficient pentru a garanta respectarea drepturilor fundamentale în această țară.

96      În plus, reclamantul se referă la o lege ucraineană din octombrie 2014, cunoscută sub numele de „Legea lustrației”, care permite demiterea anumitor persoane din funcții administrative, inclusiv a judecătorilor și procurorilor, din cauza comportamentului lor anterior, mai ales atunci când acesta a fost favorabil fostului președinte Viktor Yanukovych. Deficiențele grave ale acestei legi ar fi fost recunoscute de Comisia de la Veneția într‑un aviz provizoriu din 16 decembrie 2014. Aceeași Comisie, într‑un aviz emis la 23 martie 2015, împreună cu Direcția pentru Drepturile Omului a Consiliului Europei, și‑ar fi exprimat de asemenea îngrijorarea cu privire la independența judecătorilor în Ucraina.

97      În ceea ce privește existența problemelor sistemice în cadrul [confidențial], aceasta ar fi confirmată prin demisia, la 19 februarie 2016, a procurorului general, Viktor Shokin, în urma presiunii exercitate de președinte, domnul Petro Poroshenko, în contextul acuzațiilor de corupție, demisie care ar fi fost salutată îndeosebi de vicepreședintele Statelor Unite ale Americii.

98      În sfârșit, reclamantul observă că necesitatea recurgerii de către Consiliu la un control strict, complet și riguros și de a se asigura că orice decizie cu privire la adoptarea unei măsuri restrictive se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă se impune în mod special în speță, date fiind, pe de o parte, perioada de care a beneficiat Consiliul pentru a prezenta sau a verifica elementele de probă și informațiile care să justifice menținerea numelui său pe lista în litigiu și, pe de altă parte, elementele de probă prezentate de reclamant atât în fața Tribunalului, cât și în fața Consiliului pentru a sublinia deficiențele elementelor de probă reținute de acesta din urmă.

99      Consiliul contestă argumentele reclamantului.

100    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, deși Consiliul dispune de o largă putere de apreciere în privința criteriilor generale care trebuie luate în considerare în vederea adoptării unor măsuri restrictive, efectivitatea controlului jurisdicțional garantat la articolul 47 din cartă impune ca, în cadrul controlului legalității motivelor pe care se întemeiază decizia de includere sau de menținere a numelui unei anumite persoane pe o listă de persoane care fac obiectul unor măsuri restrictive, instanța Uniunii să se asigure că această decizie, care are o aplicabilitate individuală pentru persoana în cauză, se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă. Aceasta presupune verificarea faptelor invocate în expunerea de motive pe care se bazează decizia menționată, astfel încât controlul jurisdicțional să nu se limiteze la aprecierea verosimilității abstracte a motivelor invocate, ci să privească aspectul dacă respectivele motive sau cel puțin unul dintre ele, considerat suficient în sine pentru a susține aceeași decizie, sunt întemeiate în mod suficient de precis și de concret (a se vedea Hotărârea din 15 septembrie 2016, Klyuyev/Consiliul, T‑340/14, EU:T:2016:496, punctul 36 și jurisprudența citată).

101    Potrivit jurisprudenței, Consiliul nu are obligația să efectueze din oficiu și în mod sistematic propriile investigații sau să opereze verificări în scopul de a obține precizării suplimentare atunci când dispune deja de elemente furnizate de autoritățile dintr‑o țară terță pentru a adopta măsuri restrictive față de persoane care provin din acea țară și care fac acolo obiectul unor proceduri judiciare (Hotărârea din 30 iunie 2016, Al Matri/Consiliul, T‑545/13, nepublicată, EU:T:2016:376, punctul 57).

102    În această privință, trebuie constatat faptul că BPG este una dintre cele mai înalte autorități judiciare din Ucraina. Astfel, aceasta acționează în acest stat în calitate de minister public pentru administrarea justiției penale și efectuează anchete preliminare în cadrul procedurilor penale care vizează în special deturnarea fondurilor publice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 2016, Yanukovych/Consiliul, T‑346/14, EU:T:2016:497, punctele 45 și 111).

103    Desigur, se poate deduce prin analogie din jurisprudența privind măsurile restrictive adoptate în cadrul luptei împotriva terorismului că este de competența Consiliului să examineze cu atenție și imparțialitate elementele de probă care i‑au fost prezentate de autoritățile ucrainene, [confidențial], în special în lumina observațiilor și a eventualelor elemente dezincriminatoare prezentate de reclamant. Pe de altă parte, în cadrul adoptării de măsuri restrictive, Consiliul este supus obligației să respecte principiul bunei administrări, consacrat la articolul 41 din cartă, care implică, conform unei jurisprudențe constante, obligația instituției competente de a examina, cu atenție și imparțialitate, toate elementele relevante ale cauzei (a se vedea prin analogie Hotărârea din 30 iunie 2016, Al Matri/Consiliul, T‑545/13, nepublicată, EU:T:2016:376, punctul 58 și jurisprudența citată).

104    Cu toate acestea, din jurisprudență reiese de asemenea că, pentru a aprecia natura, tipul și intensitatea probei care i se poate solicita Consiliului, trebuie să se țină seama de natura și de întinderea specifică a măsurilor restrictive, precum și de obiectivul acestora (a se vedea Hotărârea din 30 iunie 2016, Al Matri/Consiliul, T‑545/13, nepublicată, EU:T:2016:376, punctul 59 și jurisprudența citată).

105    În această privință, astfel cum reiese din considerentele (1) și (2) ale Deciziei 2014/119, aceasta se înscrie în cadrul mai general al unei politici a Uniunii de sprijinire a autorităților ucrainene destinate să încurajeze stabilizarea politică a Ucrainei. Ea răspunde astfel obiectivelor PESC, care sunt definite în special la articolul 21 alineatul (2) litera (b) TUE, potrivit căruia Uniunea pune în aplicare o cooperare internațională în scopul consolidării și sprijinirii democrației, a statului de drept, a drepturilor omului și a principiilor dreptului internațional (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 30 iunie 2016, Al Matri/Consiliul, T‑545/13, nepublicată, EU:T:2016:376, punctul 60 și jurisprudența citată).

106    Acesta este cadrul în care măsurile restrictive în cauză prevăd înghețarea fondurilor și a resurselor economice în special ale unor persoane care au fost „identificate ca fiind responsabile pentru deturnarea de fonduri ale statului ucrainean”. Astfel, facilitarea recuperării acestor fonduri permite consolidarea și sprijinirea statului de drept în Ucraina (a se vedea punctele 76-80 de mai sus).

107    Rezultă că măsurile restrictive în cauză nu urmăresc să sancționeze fapte ilicite care ar fi fost săvârșite de persoanele vizate, nici să le descurajeze, prin constrângere, să săvârșească asemenea fapte. Aceste măsuri au ca obiect unic să faciliteze constatarea de către autoritățile ucrainene a deturnărilor de fonduri publice săvârșite și să mențină posibilitatea acestor autorități de a recupera produsul unor astfel de deturnări. Ele au, așadar, o natură pur conservatorie (a se vedea prin analogie Hotărârea din 30 iunie 2016, Al Matri/Consiliul, T‑545/13 nepublicată, EU:T:2016:376, punctul 62 și jurisprudența citată).

108    Astfel, măsurile restrictive în cauză, care au fost adoptate de Consiliu pe baza competențelor care îi sunt conferite de articolele 21 și 29 TUE, sunt lipsite de conotație penală. Ele nu pot fi, așadar, asimilate unei decizii de înghețare a activelor adoptate de o autoritate judiciară națională dintr‑un stat membru în cadrul procedurii penale aplicabile și cu respectarea garanțiilor oferite de această procedură. În consecință, cerințele care sunt impuse Consiliului în materie de probe pe care se întemeiază includerea numelui unei persoane în lista celor care fac obiectul acestei înghețări activelor nu pot fi strict identice cu cele care sunt impuse autorității judiciare naționale în cazul menționat mai sus (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 30 iunie 2016, Al Matri/Consiliul, T‑545/13, nepublicată, EU:T:2016:376, punctul 64 și jurisprudența citată).

109    În speță, ceea ce trebuie să verifice Consiliul este, pe de o parte, în ce măsură scrisorile [confidențial] pe care intenționează să se întemeieze permit să se stabilească faptul că, astfel cum indică motivele includerii numelui reclamantului în lista în cauză, amintite la punctele 18 și 20 de mai sus, acesta face în special obiectul unor anchete sau proceduri penale declanșate de autoritățile ucrainene pentru fapte susceptibile să constituie deturnare de fonduri publice și, pe de altă parte, dacă aceste anchete sau aceste proceduri permit ca acțiunile reclamantului să fie calificate în conformitate cu criteriul pertinent. Numai dacă aceste verificări nu duc la niciun rezultat, în lumina principiului jurisprudenței menționate la punctul 103 de mai sus, Consiliului i‑ar reveni sarcina de a opera verificări suplimentare (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 30 iunie 2016, Al Matri/Consiliul, T‑545/13, nepublicată, EU:T:2016:376, punctul 65 și jurisprudența citată).

110    Pe de altă parte, în cadrul cooperării reglementate de actele în cauză (a se vedea punctul 105 de mai sus), nu revine, în principiu, Consiliului sarcina de a examina și de a aprecia el însuși exactitatea și pertinența elementelor pe care se întemeiază autoritățile ucrainene pentru a desfășura proceduri penale care îl vizează pe reclamant pentru fapte care pot fi calificate drept deturnare de fonduri publice. Astfel, după cum s‑a arătat la punctul 107 de mai sus, prin adoptarea actelor în cauză, Consiliul nu urmărește să sancționeze el însuși deturnările de fonduri publice care sunt anchetate de autoritățile ucrainene, ci să mențină posibilitatea ca aceste autorități să constate deturnările menționate, recuperând totodată produsul. Acestor autorități le revine, așadar, sarcina de a verifica, în cadrul procedurilor respective, elementele pe care se întemeiază și, dacă este cazul, de a deduce consecințele care se impun în ceea ce privește rezultatul acestor proceduri. Pe de altă parte, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 108 de mai sus, obligațiile Consiliului în cadrul actelor în cauză nu pot fi asimilate cu cele ale unei autorități judiciare naționale a unui stat membru în cadrul unei proceduri penale de înghețare a activelor, care este deschisă în special în cadrul cooperării penale internaționale (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 30 iunie 2016, Al Matri/Consiliul, T‑545/13, nepublicată, EU:T:2016:376, punctul 66).

111    Această interpretare este confirmată de jurisprudența din care reiese că sarcina Consiliului nu este de a verifica temeinicia anchetelor care o vizează pe persoana în cauză, ci numai de a verifica temeinicia deciziei de înghețare a fondurilor în raport cu documentul furnizat de autoritățile naționale (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 5 martie 2015, Ezz și alții/Consiliul, C‑220/14 P, EU:C:2015:147, punctul 77).

112    Desigur, Consiliul nu poate valida, în orice împrejurări, constatările autorităților judiciare ucrainene conținute în documentele furnizate de acestea din urmă. Un astfel de comportament nu ar fi conform cu principiul bunei administrări, nici, în general, cu obligația instituțiilor Uniunii de a respecta drepturile fundamentale în cadrul aplicării dreptului Uniunii, în temeiul aplicării coroborate a articolului 6 alineatul (1) primul paragraf TUE și a articolului 51 alineatul (1) din cartă (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 30 iunie 2016, Al Matri/Consiliul, T‑545/13, nepublicată, EU:T:2016:376, punctul 67).

113    Cu toate acestea, Consiliului îi revine sarcina să aprecieze, în funcție de împrejurările cauzei, necesitatea de a desfășura verificări suplimentare, în special de a solicita autorităților ucrainene comunicarea unor elemente de probă suplimentare dacă cele deja furnizate se dovedesc insuficiente sau incoerente. Astfel, nu s‑ar putea exclude ca elemente aduse la cunoștința Consiliului, fie de autoritățile ucrainene însele, fie într‑un alt mod, să nu îl conducă la a avea îndoieli cu privire la caracterul suficient al probelor deja furnizate de aceste autorități. Pe de altă parte, în cadrul posibilității care trebuie conferită persoanelor vizate de a prezenta observații cu privire la motivele pe care Consiliul intenționează să le rețină pentru a le menține numele pe lista în cauză, aceste persoane pot prezenta asemenea elemente, chiar elemente în apărare, care ar impune ca Consiliul să desfășoare verificări suplimentare. Mai precis, deși Consiliului nu îi revine sarcina de a se substitui autorităților judiciare ucrainene în aprecierea temeiniciei procedurilor penale menționate în scrisorile [confidențial], nu se poate exclude ca, având în vedere în special observațiile reclamantului, această instituție să aibă obligația de a solicita de la autoritățile ucrainene lămuriri cu privire la elementele pe care se întemeiază acele proceduri (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 30 iunie 2016, Al Matri/Consiliul, T‑545/13, nepublicată, EU:T:2016:376, punctul 68).

114    În speță, cu titlu introductiv, trebuie să se arate că este cert că scrisorile pe care s‑a întemeiat Consiliul [confidențial] se referă la o procedură penală care îl vizează pe reclamant, pentru care sunt precizate, în general, data de deschidere, numărul de înregistrare și articolele din Codul penal ucrainean pretins a fi încălcate.

115    Principalele obiecții ale reclamantului se referă la faptul că scrisorile [confidențial] din 26 iunie 2015, din 3 septembrie 2015 și din 1 decembrie 2015 nu ar conține informații suficiente sau suficient de precise.

116    În această privință, în primul rând, trebuie să se constate că scrisoarea [confidențial] din 26 iunie 2015 – care constituie unul dintre principalele elemente de probă pe care s‑a întemeiat Consiliul pentru menținerea numelui reclamantului pe listă la momentul adoptării actelor din octombrie 2015 – conține în special următoarele informații:

–        [confidențial]

–        [confidențial]

117    În al doilea rând, trebuie să se constate că scrisoarea [confidențial] din 3 septembrie 2015 – care constituie celălalt element de probă pe care s‑a întemeiat Consiliul pentru menținerea numelui reclamantului pe listă la momentul adoptării actelor din octombrie 2015 – conține informații similare și indică de asemenea că [confidențial] (a se vedea punctul 82 de mai sus).

118    În al treilea rând, scrisoarea [confidențial] din 1 decembrie 2015 – care este principalul element de probă pe care s‑a întemeiat Consiliul pentru menținerea numelui reclamantului pe listă la momentul adoptării actelor din martie 2016 –, pe lângă confirmarea informațiilor conținute în scrisoarea din 3 septembrie 2015, se referă pentru prima dată, în ceea ce privește aceleași fapte, la încălcarea articolului [confidențial] din Codului penal ucrainean [confidențial].

119    Rezultă că scrisorile [confidențial] menționate la punctele 115-118 de mai sus conțin informații care permit să se înțeleagă în mod clar, pe de o parte, că reclamantul face obiectul unei anchete referitoare în special la încălcarea articolului [confidențial] din Codul penal ucrainean, care pedepsește deturnarea de fonduri publice, și, pe de altă parte, că [confidențial]. Deși rezumatul faptelor care au dat naștere la aceste încălcări este sintetic și nu detaliază mecanismele prin care reclamantul este bănuit de deturnarea de fonduri ale statului ucrainean, din aceste scrisori rezultă cu suficientă claritate că faptele imputate reclamantului se referă la deturnare [confidențial]. Or, asemenea comportamente pot avea ca rezultat pierderi de fonduri care aparțin statului ucrainean și corespund astfel noțiunii de deturnare de fonduri publice, la care face referire criteriul pertinent.

120    În această privință, în ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia criteriul pertinent nu ar fi fost îndeplinit deoarece numele său a fost inclus pe listă avându‑se în vedere nu urmărirea penală sau proceduri judiciare, ci o anchetă preliminară, trebuie arătat că efectul util al unei decizii de înghețare a fondurilor ar fi compromis dacă adoptarea unor măsuri restrictive ar fi subordonată pronunțării de condamnări penale împotriva persoanelor suspectate că au deturnat fonduri publice, întrucât acestea ar dispune din această perspectivă de timpul necesar pentru a‑și transfera activele în state care nu practică nicio formă de cooperare cu autoritățile statului din care provin ca resortisanți sau rezidenți (a se vedea în acest sens Hotărârea 5 martie 2015, Ezz și alții/Consiliul, C‑220/14 P, EU:C:2015:147, punctul 71). Pe de altă parte, atunci când se dovedește că persoana în cauză face, precum în speță, obiectul unor investigații de către autoritățile judiciare ucrainene în cadrul unei proceduri penale pentru fapte de deturnare de fonduri publice, etapa exactă în care se găsește această procedură nu poate constitui un element care să justifice excluderea sa din categoria persoanelor vizate (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 14 aprilie 2016, Ben Ali/Consiliul, T‑200/14, nepublicată, EU:T:2016:216, punctul 124).

121    Având în vedere jurisprudența citată la punctul 120 de mai sus și marja de apreciere de care dispun autoritățile judiciare ale unui stat terț în cadrul modalităților de aplicare a măsurilor din cadrul unor proceduri penale, faptul că reclamantul a făcut obiectul unei anchete preliminare [confidențial] nu este, în sine, de natură să conducă la constatarea nelegalității actelor în cauză, ce rezultă din faptul că, în asemenea împrejurări, Consiliul ar fi trebuit să solicite verificări suplimentare autorităților ucrainene cu privire la actele imputate persoanei interesate, deoarece, astfel cum se va preciza mai jos, reclamantul nu a prezentat elemente care să poată pune în discuție motivele invocate de autoritățile ucrainene pentru fundamentarea acuzațiilor aduse lui față de fapte concrete sau să demonstreze că situația sa specifică ar fi fost afectată de pretinsele probleme ale sistemului judiciar ucrainean. În această privință, faptul că un procuror general ucrainean a demisionat din funcție ca urmare a unor acuzații de corupție nu afectează, de altfel, credibilitatea [confidențial].

122    Prin urmare, Consiliul nu a săvârșit erori vădite de apreciere atunci când a decis să mențină numele reclamantului pe listă, prin actele din octombrie 2015 și din martie 2016, pe baza informațiilor conținute în scrisorile [confidențial] din 26 iunie 2015, din 3 septembrie 2015 și din 1 decembrie 2015, referitoare în special la faptele de deturnare de fonduri publice care justificau, [confidențial], existența unei anchete în privința reclamantului. În această privință, critica reclamantului întemeiată pe pretinsa lipsă de probe în sensul că acesta era „asociat” fratelui său, domnul Andriy Klyuyev, este, în plus, inoperantă. Numele reclamantului este inclus în listă nu numai ca urmare a legăturilor familiale cu fratele său, ci și ca urmare a unei proceduri penale declanșate de autoritățile ucrainene privind implicarea sa personală în fapte ce pot fi calificate drept deturnare de fonduri publice.

123    Această concluzie nu poate fi repusă în discuție prin elementele dezincriminatoare prezentate de reclamant sau prin celelalte argumente invocate de acesta.

124    În ceea ce privește, în primul rând, opiniile juridice pe care reclamantul le atașează la cererea sa introductivă, trebuie să se observe că, potrivit jurisprudenței, pentru a aprecia valoarea probantă a unui document, trebuie, mai întâi, să se verifice verosimilitatea informațiilor conținute de acesta și să se țină seama printre altele de originea documentului, de împrejurările întocmirii acestuia, de destinatarul său și să se ridice problema dacă pare logic și fiabil având în vedere cuprinsul său (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2012, Shell Petroleum și alții/Comisia, T‑343/06, EU:T:2012:478, punctul 161 și jurisprudența citată). În speță, trebuie arătat, astfel cum a precizat Consiliul, că aceste opinii au fost întocmite în scopul apărării reclamantului și, ca atare, au o valoare probantă limitată. În orice caz, acestea nu pot pune sub semnul întrebării împrejurarea, [confidențial], că reclamantul face obiectul unei anchete preliminare pentru deturnarea de fonduri publice. Astfel, aceste opinii se referă, în principal, la aspecte legate de temeinicia acestei anchete, care ar trebui, în principiu, să fie evaluată de către autoritățile ucrainene.

125    În al doilea rând, în ceea ce privește decizia Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena), trebuie să se constate, similar Consiliului, că aceasta nu privea măsuri naționale de înghețare a activelor, ci o ordonanță emisă de Parchetul din Viena la 26 iulie 2014 privind divulgarea de informații referitoare la conturile și la tranzacțiile bancare, în cadrul unei anchete desfășurate împotriva unui număr mare de persoane, inclusiv reclamantul, suspectate de infracțiuni de spălare a banilor sau de infracțiuni în sensul legislației penale austriece și al legii cu privire la sancțiuni. Această decizie, referitoare la alte infracțiuni decât cele care au întemeiat măsurile restrictive în cauză, se referă doar în mod incidental la faptele care fac obiectul anchetei [confidențial]. Rezultă că o astfel de decizie, deși a fost emisă de un organ judiciar din statul membru, nu putea genera întrebări legitime cu privire la rezultatul anchetei sau la fiabilitatea informațiilor transmise [confidențial]. În ceea ce privește decizia Parchetului din Viena, datată 4 aprilie 2016, prin care se anunță renunțarea la procedură în privința reclamantului, este suficient să se observe că nu este relevantă, deoarece aceasta este ulterioară actelor din martie 2016. Or, legalitatea unei decizii de înghețare a activelor trebuie apreciată în funcție de informațiile de care Consiliul putea dispune la momentul la care a adoptat‑o (Hotărârea din 28 mai 2013, Trabelsi și alții/Consiliul, T‑187/11, EU:T:2013:273, punctul 115).

126    În al treilea rând, în ceea ce privește, pe de o parte, raportul de audit întocmit de IFE la cerere [confidențial], datat 28 iulie 2014, privind activitățile financiare și comerciale ale PJSC Semiconductor Plant, [confidențial], și, pe de altă parte, raportul unei anchete independente privind activitățile comerciale relevante ale reclamantului și ale acestei societăți, datat 16 octombrie 2014 și pregătit de o echipă de investigatori și de avocați independenți (denumit în continuare „raportul Pepper Hamilton“), trebuie să se arate că reclamantul nu a precizat modul în care aceste două rapoarte ar fi de natură să contrazică informațiile din [confidențial], ținând seama de faptul că nici raportul privind activitățile comerciale ale reclamantului și al societății al cărei acționar este, nici raportul de audit privind activitatea economică a acesteia nu conțin în mod obligatoriu informații privind existența unei deturnări de fonduri publice [confidențial]. Pe de altă parte, în ceea ce privește raportul Pepper Hamilton, trebuie să se constate, astfel cum a procedat Consiliul, că acesta a fost întocmit la cererea unei societăți deținute de reclamant și de fratele său, fiindu‑i adresat acesteia din urmă, și că, în lumina jurisprudenței menționate la punctul 124 de mai sus, are doar o valoare probantă limitată.

127    Aceste elemente dezincriminatoare, privite individual, nu pot, așadar, să justifice efectuarea unor verificări suplimentare de către Consiliu.

128    În al patrulea rând, în ceea ce privește pretinsele nereguli care afectează decizia Verkhovna Rada de ridicare a imunității reclamantului, trebuie să se arate că acestea nu afectează legalitatea menținerii numelui său pe listă, întrucât ridicarea imunității parlamentare nu constituie o condiție prealabilă pentru adoptarea unei măsuri restrictive împotriva unei persoane fizice și orice neregulă de acest tip trebuie să fie soluționată în cadrul sistemului ucrainean.

129    În al cincilea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia reclamantului nu i‑a fost comunicată nicio notificare de învinuire într‑una dintre formele prevăzute de Codul de procedură penală ucrainean, trebuie să se arate că reclamantul se întemeiază doar pe o opinie juridică a unui profesor de drept. Or, independent de faptul că o asemenea de opinie are, astfel cum s‑a precizat la punctul 124 de mai sus, o valoare probantă limitată, din aceasta rezultă, astfel cum afirmă în rest reclamantul în înscrisurile sale, că notificarea de învinuire ar fi afectată de vicii de natură formală.

130    Presupunând că notificarea de învinuire este efectiv nelegală, dacă aceasta are ca efect că [confidențial] trebuie să se emită o nouă notificare în forma cuvenită, aceasta nu înseamnă că procedura penală la care se referă notificarea nu mai este în desfășurare.

131    Presupunând de asemenea că, din cauza unui viciu de formă care afectează notificarea de învinuire, reclamantul nu poate fi considerat suspect, în sensul articolului 42 din Codul de procedură penală ucrainean, nu ar rezulta că acesta nu ar face obiectul unei anchete efectuate de către autoritățile ucrainene în sensul criteriului pertinent. Astfel, împrejurarea că, în urma unei notificări nelegale, [confidențial] trebuie să efectueze o nouă notificare nu afectează faptul că acesta din urmă a considerat că dispune de elemente suficiente pentru a bănui că reclamantul a săvârșit o deturnare a fondurilor publice.

132    Astfel, critica reclamantului privind neregulile formale care afectează notificarea de învinuire în privința sa este inoperantă.

133    În al șaselea rând, în ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului prezumției de nevinovăție săvârșită în special [confidențial], trebuie să se arate că reclamantul se limitează să susțină că autoritățile ucrainene au stabilit că este vinovat de încălcările pentru care este acuzat, deși vinovăția sa nu a fost stabilită de o instanță.

134    În această privință, trebuie să se observe că, în pofida unor formulări neadecvate, scrisorile [confidențial] se referă întotdeauna la procedurile penale aflate în desfășurare în privința reclamantului, ceea ce conduce la concluzia că [confidențial] reclamantul este suspectat doar că a săvârșit încălcările în cauză și că va putea fi considerat vinovat numai dacă procedura penală în cauză se încheie printr‑o condamnare decisă de o instanță. Astfel, interpretate în context, afirmațiile conținute [confidențial] nu încalcă principiul prezumției de nevinovăție. În orice caz, chiar presupunând că astfel de afirmații constituie încălcări ale acestui principiu, este suficient să se arate că acestea nu pot pune în discuție legalitatea și cu atât mai puțin existența procedurilor penale care au permis Consiliului să considere că reclamantul îndeplinea criteriul pertinent și nici să justifice încercarea Consiliului să obțină [confidențial] informații complementare.

135    În al șaptelea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia noul guvern ucrainean ar aduce el însuși atingere statului de drept, este necesar să se observe, cu titlu introductiv, că Ucraina este un stat membru al Consiliului Europei începând din anul 1995 și că a ratificat CEDO. În plus, noul regim ucrainean a fost recunoscut ca fiind legitim atât de Uniune, cât și de comunitatea internațională (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 2016, Klyuyev/Consiliul, T‑340/14, EU:T:2016:496, punctul 93).

136    Aceste împrejurări nu sunt suficiente în sine pentru a garanta că noul regim ucrainean respectă statul de drept în orice situație.

137    Cu toate acestea, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, revine instanței Uniunii, în cadrul controlului său jurisdicțional al măsurilor restrictive, sarcina să recunoască o largă marjă de apreciere Consiliului în definirea criteriilor generale de delimitare a cercului de persoane care pot face obiectul unor astfel de măsuri (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Manufacturing Support & Procurement Kala Naft, C‑348/12 P, EU:C:2013:776, punctul 120, și Hotărârea din 21 aprilie 2015, Anbouba/Consiliul, C‑605/13 P, EU:C:2015:248, punctul 41).

138    În consecință, în principiu, reclamantul nu poate repune în discuție alegerea politică a Consiliului de a sprijini noul regim ucrainean fără a furniza dovezi incontestabile de încălcare a drepturilor fundamentale de către noile autorități ucrainene.

139    Deși conțin critici și evidențiază anumite deficiențe care afectează funcționarea instituțiilor ucrainene, în special judiciare, elementele invocate de reclamant nu permit totuși să se considere că noul regim nu poate fi susținut de Uniune.

140    În această privință, de altfel, trebuie să se arate că deficiențele menționate în documentele invocate de reclamant sunt în mod substanțial reduse în lumina documentelor citate de Consiliu în înscrisurile sale și prezentate în fața Tribunalului, care fac dovada mai multor îmbunătățiri introduse de noul regim.

141    Astfel, în ceea ce privește supravegherea „Legii lustrației” de către Comisia de la Veneția, trebuie să se constate că avizul din 16 decembrie 2014, invocat de reclamant, este doar un aviz intermediar al acestei comisii, deoarece aceasta nu avut acces, la autoritățile ucrainene, la toate informațiile necesare evaluării sale. Cu toate acestea, întrucât autoritățile s‑au angajat într‑un dialog constructiv în vederea îmbunătățirii „Legii lustrației” și după ce au acordat acces la materialul necesar Comisiei de la Veneția pentru a‑și îndeplini misiunea de supraveghere, comisia a adoptat la 19 iunie 2015 un aviz final privind această lege. Acest aviz precizează că au avut loc numeroase schimburi de opinii și că autoritățile ucrainene au propus modificări la „Legea lustrației”. Comisia de la Veneția consideră ca fiind legitime obiectivele legii respective, reprezentate de protecția societății împotriva persoanelor care reprezintă o amenințare pentru noul sistem democratic și pentru lupta împotriva corupției. Deși Comisia de la Veneția a evidențiat unele domenii în care sunt necesare îmbunătățiri și monitorizare, aceasta a evidențiat de asemenea îmbunătățirile aduse deja legii, în special după adoptarea avizului său intermediar.

142    În ceea ce privește rapoartele Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului în Ucraina, deși acesta, analizând perioada cuprinsă între 16 februarie 2015 și 15 mai 2015, în pasajul la care se referă reclamantul, își exprimă îngrijorarea cu privire la amenințările cu care se confruntă unii judecători ucraineni, trebuie să se precizeze, astfel cum a procedat și Consiliul, că acest pasaj se referă numai la regiunea estică a Ucrainei, afectată de un conflict separatist, unde amenințările provin de la activiști politici care susțin unitatea Ucrainei. Raportul respectiv menționează, de altfel, reforma sistemului judiciar, care, deși nu este perfectă, „aduce elemente pozitive”. În plus, rapoartele ulterioare referitoare la anul 2015 și la începutul anului 2016 prezintă îmbunătățiri constante ale drepturilor omului, în special elaborarea și adoptarea, la 23 noiembrie 2015, a primei strategii naționale în domeniu, în urma recomandărilor făcute de Înaltul Comisar și a celor emise de Comisia de la Veneția în diferite domenii. În plus, după cum s‑a menționat în raportul Înaltului Comisar care acoperă perioada cuprinsă între 16 februarie 2016 și 16 mai 2016, guvernul ucrainean a înființat în mod oficial un birou național de investigație pentru investigarea infracțiunilor comise de înalți funcționari, membri ai serviciilor de aplicare a legii, judecători și membri ai biroului național de combatere a corupției și ai biroului special de combatere a corupției din cadrul BPG.

143    Or, cu toate că aceste progrese nu înseamnă că sistemul ucrainean nu mai prezintă lacune în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale, totuși instanța Uniunii, având în vedere marja largă de apreciere a Consiliului (a se vedea punctul 137 de mai sus), nu poate, în astfel de împrejurări, să considere vădit eronată alegerea politică a Consiliului de a sprijini noul regim ucrainean prin adoptarea unor măsuri restrictive care se aplică în special membrilor fostului regim care fac obiectul unei proceduri penale pentru deturnare de fonduri publice.

144    În al optulea rând, în ceea ce privește persecuția politică la care reclamantul pretinde că este supus și care ar fi la originea procedurilor penale inițiate în privința sa, este necesar să se arate că acesta se limitează la declarații care nu pot fi suficiente pentru a pune în discuție caracterul plauzibil al informațiilor [confidențial] referitoare la acuzațiile aduse reclamantului privind fapte specifice de deturnare de fonduri publice și nici pentru a demonstra că situația specială a reclamantului ar fi fost afectată de problemele referitoare la sistemul judiciar ucrainean în cursul procedurilor care îl vizează (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 15 septembrie 2016, Yanukovych/Consiliul, T‑346/14, EU:T:2016:497, punctele 113 și 114).

145    În al nouălea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantului referitor la perioada lungă de care a dispus Consiliul pentru a efectua o analiză completă și riguroasă a elementelor de probă pe care se întemeiază, este suficient să se arate că, astfel cum reiese din considerațiile de mai sus, Consiliul a îndeplinit obligațiile care îi reveneau. Or, conținutul acestor obligații nu este determinat de perioada aflată la dispoziția Consiliului.

146    Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se respingă al doilea motiv în totalitate.

[omissis]

 Cu privire la concluziile în anularea actelor din martie 2017, în măsura în care îl privesc pe reclamant

216    Prin intermediul celui de al doilea memoriu în adaptare, reclamantul a solicitat extinderea obiectului acțiunii sale, astfel încât aceasta să vizeze și anularea actelor din martie 2017, în măsura în care îl privesc.

217    În susținerea cererii sale de anulare a actelor din martie 2017, reclamantul invocă șase motive, și anume cele cinci motive invocate în cererea introductivă în susținerea cererii de anulare a actelor din octombrie 2015 (a se vedea punctul 51 de mai sus), plus noul motiv invocat în cadrul primului său memoriu în adaptare, în susținerea cererii de anulare a actelor din martie 2016 (a se vedea punctul 192 de mai sus).

218    Trebuie analizat mai întâi al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere.

219    După ce a amintit că motivul invocat pentru menținerea numelui său pe listă era identic cu cel din actele din octombrie 2015 și martie 2016 și că, în scrisoarea din 6 martie 2017, care justifică prelungirea desemnării, Consiliul a confirmat că s‑a întemeiat exclusiv pe [confidențial], reclamantul susține că aceasta nu îndeplinește criteriile de desemnare, din două motive.

220    În primul rând, reclamantul ar face doar obiectul unei anchete preliminare, aspect insuficient pentru a îndeplini criteriul pertinent. În orice caz, această anchetă ar fi nelegală, întrucât nicio notificare scrisă de învinuire nu a fost vreodată comunicată în mod valabil reclamantului în [confidențial]. La data prelungirii desemnării, acesta nu ar fi fost implicat în nicio anchetă preliminară în curs, de vreme ce ancheta în procedura menționată fusese suspendată în mod oficial la 5 octombrie 2015. [confidențial]. În plus, informațiile conținute în scrisorile [confidențial] nu ar fi fiabile. Pe de o parte, scrisoarea [confidențial] din 25 iulie 2016 ar menționa că [confidențial], în timp ce parchetul austriac, ca și instanțele austriece, a refuzat să sechestreze bunurile reclamantului, aspect cunoscut [confidențial], cu privire la care Consiliul a fost informat. Pe de altă parte, scrisoarea [confidențial] din 16 noiembrie 2016 nu ar conține nicio referire la [confidențial]. În orice caz, pretinsa existență [confidențial] în contextul anchetei preliminare din [confidențial] nu ar fi de natură să pună în discuție faptul că această anchetă a fost suspendată începând cu 5 octombrie 2015.

221    În al doilea rând, scrisorile [confidențial] din 25 iulie 2016 și din 16 noiembrie 2016, pe care se afirmă că Consiliul și‑ar fi întemeiat decizia de a păstra numele reclamantului pe listă, nu sunt susținute de niciun element de probă și nu ar furniza suficiente detalii cu privire la actele vizate de anchetă și la pretinsa răspundere personală a reclamantului. În plus, acestea ar fi inexacte din punct de vedere material. În special, acestea ar fi contradictorii în ceea ce privește [confidențial].

222    În orice caz, Consiliul nu a demonstrat modul în care afirmațiile [confidențial] erau susceptibile să îndeplinească criteriul pertinent în măsura în care acesta s‑ar referi numai la deturnarea de fonduri sau de active publice de natură să aducă atingere principiilor statului de drept în Ucraina, ținând seama de valoarea sau de natura fondurilor ori a bunurilor deturnate sau de contextul în care a fost săvârșită infracțiunea.

223    În această privință, reclamantul susține că, în pofida unui număr semnificativ de elemente dezincriminatoare pe care le‑a comunicat Consiliului și pe care acesta ar fi trebuit să le examineze cu atenție și cu imparțialitate, ținând seama de contextul politic din Ucraina și de faptul că se întemeia exclusiv pe o anchetă preliminară suspendată, Consiliul a refuzat în mod sistematic să realizeze vreo investigație sau verificare suplimentară în această privință.

224    În definitiv, Consiliul nu a prezentat elemente de probă concrete și informații suficiente care să justifice menținerea numelui reclamantului pe listă.

225    Consiliul răspunde, pe de o parte, că motivele pentru desemnarea reclamantului îndeplinesc criteriile de desemnare și sunt întemeiate pe o bază factuală suficient de solidă și, pe de altă parte, că nu a săvârșit nicio eroare de apreciere prin faptul că s‑a întemeiat în special pe scrisorile [confidențial] din 25 iulie 2016 și din 16 noiembrie 2016.

226    În primul rând, Consiliul evidențiază că aceste scrisori [confidențial]. Opinia juridică pe care s‑ar întemeia reclamantul pentru a susține că notificarea de învinuire nu îi fusese notificată în mod valabil ar avea o valoare probantă limitată.

227    În al doilea rând, faptul că [confidențial] a fost suspendată în mod oficial la data noii desemnări a reclamantului nu ar demonstra, în sensul articolului 280 din Codul de procedură penală ucrainean, că ancheta preliminară împotriva sa încetase să mai existe.

228    În al treilea rând, Consiliul susține că informațiile conținute în scrisorile [confidențial] erau fiabile.

229    În al patrulea rând, Consiliul consideră că natura și caracterul detaliat al informațiilor conținute în scrisorile [confidențiale] erau mai mult decât suficiente pentru a concluziona că, la data adoptării actelor din 2017, reclamantul făcea obiectul unei proceduri penale pentru deturnare de fonduri sau active publice și că era asociat cu Andriy Klyuyev, el însuși desemnat prin aceleași acte.

230    În al cincilea rând, Consiliul contestă argumentul reclamantului potrivit căruia scrisorile [confidențial] ar fi „inexacte din punct de vedere material”. Astfel, informația la care se referă reclamantul nu se referă la [confidențial]. În orice caz, a face obiectul [confidențial] nu ar constitui un criteriu de desemnare.

231    În al șaselea rând, potrivit Consiliului, rezultă din scrisorile [confidențial]. Prin urmare, infracțiunile pentru care reclamantul se află sub urmărire penală ar putea fi calificate drept deturnare de fonduri sau de active publice de natură să aducă atingere statului de drept în Ucraina.

232    În al șaptelea rând, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că Consiliul nu a luat în considerare probele dezincriminatoare, acesta subliniază că, în conformitate cu o jurisprudență consacrată, Consiliul nu este obligat să efectueze o anchetă independentă suplimentară și nici o evaluare detaliată cu privire la faptele care fac obiectul unei anchete penale în țara terță în cauză. Faptul de a verifica dacă o anchetă este întemeiată ar viza aspecte care ar putea fi examinate în mod adecvat doar în cadrul procedurilor penale în cauză de către autoritățile naționale, inclusiv, în cazul Ucrainei, în cadrul unor proceduri în fața Curții EDO. În ceea ce privește în special decizia Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena), Consiliul constată că aceasta a analizat divulgarea informațiilor privind conturile și tranzacțiile bancare și că concluziile acestei instanțe nu erau de natură să demonstreze că informațiile conținute în scrisorile [confidențial] erau în mod vădit false sau înșelătoare. Pe de altă parte, admițând că Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena) a statuat că dovezile furnizate autorităților austriece în perioada 2010-2014 erau insuficiente, Consiliul consideră totuși că acest lucru nu permite fără îndoială să se demonstreze că scrisorile [confidențiale] erau insuficiente în sensul procedurilor Consiliului care au condus la adoptarea actelor din martie 2017. Prin urmare, nu ar fi fost necesar să se efectueze verificări suplimentare în această privință.

233    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că criteriul pertinent, pe de o parte, prevede adoptarea unor măsuri restrictive cu privire la persoanele care au fost „identificate ca fiind responsabile” pentru fapte de deturnare de fonduri publice – ceea ce include persoanele „care fac obiectul anchetelor efectuate de autoritățile ucrainene” pentru deturnarea de fonduri sau de active publice ucrainene (a se vedea punctul 12 de mai sus) – și, pe de altă parte, trebuie interpretat în sensul că nu se referă în mod abstract la orice faptă de deturnare de fonduri publice, ci mai degrabă la fapte de deturnare de fonduri sau de active publice care pot aduce atingere respectării statului de drept în Ucraina (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 2016, Klyuyev/Consiliul, T‑340/14, EU:T:2016:496, punctul 91).

234    În speță, numele reclamantului a fost menținut pe listă, prin actele din martie 2017, pentru următoarele motive:

„Persoană care face obiectul unor proceduri penale declanșate de autoritățile ucrainene pentru implicarea în deturnarea de fonduri sau active publice. Persoană asociată cu o persoană desemnată [Andryi Petrovych Klyuyev] care face obiectul unor proceduri penale declanșate de către autoritățile ucrainene pentru deturnarea de fonduri sau active publice.”

235    Este cert că, în ceea ce privește actele din martie 2017, Consiliul s‑a întemeiat, pentru a decide menținerea numelui reclamantului pe listă, pe scrisorile [confidențial]. Pe de altă parte, Consiliul nu a furnizat elemente [confidențial] cu privire la desemnarea domnului Andriy Klyuyev, cu care reclamantul a fost identificat drept „asociat”, ca fiind persoană responsabilă de deturnare de fonduri aparținând statului ucrainean în sensul criteriului pertinent.

236    Astfel, Consiliul nu a demonstrat într‑un mod suficient de precis și concret al doilea motiv al menținerii numelui reclamantului pe listă, și anume cel potrivit căruia este o persoană „asociată”, în sensul criteriului pertinent, cu o persoană care face obiectul unor proceduri penale pentru fapte de deturnare de fonduri publice. Rămâne, așadar, să se examineze primul motiv, care întemeiază menținerea numelui reclamantului pe listă, și anume cel care privește faptul că este o persoană care face obiectul unor proceduri penale declanșate de autoritățile ucrainene pentru implicarea în deturnarea de fonduri sau active publice, precum și aprecierea Consiliului cu privire la elementele aflate în posesia sa.

237    O asemenea apreciere trebuie efectuată în lumina principiilor amintite la punctele 100 și 113 de mai sus.

238    Trebuie amintit că, în speță, este vorba despre o decizie de a menține numele unei persoane pe listă și că, în aceste împrejurări, în cazul în care persoana în cauză face observații cu privire la expunerea motivelor, Consiliul are obligația de a examina, cu atenție și imparțialitate, temeinicia motivelor invocate, având în vedere aceste observații și eventuale elemente dezincriminatoare atașate la acestea, o asemenea obligație fiind în legătură cu obligația de a respecta principiul bunei administrări, consacrat la articolul 41 din cartă (a se vedea punctele 100-113 de mai sus).

239    În special, Consiliul trebuie să verifice, astfel cum s‑a arătat la punctul 109 de mai sus, pe de o parte, în ce măsură elementele de probă pe care s‑a întemeiat permit să se determine că situația reclamantului corespunde motivului pentru menținerea numelui său pe listă și, pe de altă parte, dacă aceste elemente de probă permit calificarea acțiunilor reclamantului în conformitate cu criteriul pertinent. Numai în cazul în care aceste verificări nu au condus la un rezultat, în lumina principiului jurisprudențial amintit la punctul 103 de mai sus, Consiliul ar trebui să efectueze verificări suplimentare.

240    În această privință, nu s‑ar putea exclude că elementele aduse la cunoștința Consiliului, fie de înseși autoritățile ucrainene, fie chiar de persoanele vizate de măsurile restrictive, fie în alt mod, să determine Consiliul să aibă îndoieli cu privire la caracterul suficient al probelor deja furnizate de aceste autorități. Deși, în speță, este adevărat că nu este de competența Consiliului să se substituie autorităților judiciare ucrainene în aprecierea temeiniciei anchetei preliminare menționate în scrisorile [confidențial], cu toate acestea, nu se poate exclude că, având în vedere în special observațiile reclamantului, această instituție trebuie să solicite autorităților ucrainene lămuriri cu privire la motivele pe care se întemeiază această anchetă.

241    În speță, reclamantul admite că scrisorile [confidențial] se referă în special la o procedură penală în cadrul căreia se desfășoară o anchetă preliminară în cazul său. Prin urmare, trebuie să se analizeze dacă Consiliul a putut să ia în considerare, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, că informațiile furnizate [confidențial] cu privire la această procedură puteau continua să justifice motivul desemnării reclamantului.

242    Cu titlu introductiv, este necesar să se precizeze că problema nu este de a ști dacă, având în vedere elementele aduse la cunoștința Consiliului, acesta era obligat să înlăture numele reclamantului de pe listă, ci numai dacă acesta era obligat să țină seama de aceste elemente și, după caz, să efectueze verificări suplimentare și să solicite lămuriri autorităților ucrainene. În această privință, este suficient ca aceste elemente să poată genera întrebări legitime privind, pe de o parte, rezultatul anchetei și, pe de altă parte, fiabilitatea și stadiul actual al informațiilor transmise [confidențial].

243    Cu toate acestea, în scrisoarea sa din 6 martie 2017, în care răspunde observațiilor reclamantului din 12 ianuarie 2017, Consiliul se limitează să afirme că nu împărtășește punctul de vedere al reclamantului și că intenționează să confirme măsurile restrictive în privința sa. Pe de altă parte, acesta nu precizează elementele pe care le‑a luat în considerare pentru a concluziona că nu împărtășește punctul de vedere al reclamantului și confirmă că nu există alte elemente pe care să se întemeieze, în afară de scrisorile [confidențial] din 25 iulie 2016 și din 16 noiembrie 2016, aflate deja în posesia reclamantului.

244    În primul rând trebuie să se constate că aceste scrisori prezintă o serie de incoerențe și imprecizii. În primul rând, în scrisoarea din 25 iulie 2016, [confidențial] menționează pentru prima dată, fără a preciza de altfel motivele, că [confidențial] a fost separată de [confidențial], chiar dacă această separare fusese efectuată la [confidențial], după cum rezultă chiar din scrisoare. În al doilea rând, trebuie să se constate lipsa de coerență între cele două scrisori [confidențial]. În al treilea rând, scrisoarea [confidențial] din 25 iulie 2016 se referă în special la [confidențial], în timp ce, la 4 aprilie 2016, Parchetul din Viena a renunțat la urmărirea penală a reclamantului.

245    Deși aceste incoerențe nu sunt, în sine, susceptibile să ridice întrebări legitime cu privire la rezultatul anchetei, acestea indică totuși un anumit grad de aproximare [confidențial] care poate diminua fiabilitatea informațiilor [confidențial], precum și modul de actualizare a acestora.

246    În al doilea rând, trebuie să se constate că în scrisoarea din 16 noiembrie 2016, [confidențial].

247    În al treilea rând, din scrisoarea Parchetului din Viena din 4 aprilie 2016 reiese că acesta, după ce a examinat înscrisurile justificative comunicate în cadrul unei cereri de asistență judiciară reciprocă [confidențial], invocând de asemenea raportul Pepper Hamilton la care a făcut trimitere în mod explicit, a considerat că aceste înscrisuri nu susțin acuzațiile formulate [confidențial] și că acuzațiile aduse în presă conform cărora reclamantul și fratele său ar fi săvârșit infracțiuni incriminate în Ucraina, care erau la originea unui număr mare de cazuri de suspiciune de spălare a banilor raportate în Austria, nu pot fi confirmate, deși au fost desfășurate mai multe operațiuni de colectare a elementelor de probă.

248    În această privință, deși este adevărat, astfel cum susține Consiliul, că măsurile restrictive nu fac parte din domeniul dreptului penal, nu este mai puțin adevărat că, în speță, condiția necesară pentru menținerea numelui unei persoane pe listă este ca aceasta să fie identificată ca fiind responsabilă printre altele de deturnare de fonduri publice, fiind considerată astfel o persoană care face obiectul unei anchete efectuate de către autoritățile ucrainene. Rezultă că, în cazul în care Consiliul este informat cu privire la faptul că parchetul unui stat membru al Uniunii are îndoieli serioase, astfel cum a fost cazul în speță, în privința caracterului suficient de fundamentat al elementelor de probă care să susțină ancheta autorităților ucrainene care s‑a aflat la originea deciziei Consiliului de a menține numele reclamantului pe listă, acesta trebuie să efectueze verificări suplimentare la autoritățile respective sau, cel puțin, să solicite acestora lămuriri pentru a stabili dacă elementele aflate la dispoziția sa, și anume informații destul de vagi care se limitează la confirmarea existenței unei anchete preliminare împotriva reclamantului, reprezintă o bază factuală suficient de solidă pentru a justifica menținerea numelui reclamantului pe listă.

249    În al patrulea rând, în cele două scrisori menționate la punctele 246 și 247 de mai sus, [confidențial] nu a menționat că [confidențial] era suspendată, aspect cu privire la care Consiliul a fost informat de reclamant prin intermediul observațiilor pe care acesta i le prezentase, la 12 ianuarie 2017, pentru revizuirea anuală a măsurilor care îl privesc.

250    Cu titlu introductiv, trebuie arătat că Consiliul invocă inadmisibilitatea propunerii de probe de către reclamant înaintea ședinței, în temeiul articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, care constă în decizia [confidențială] din 5 martie 2016 de a suspenda [confidențial], deoarece ar fi tardivă, iar întârzierea în prezentarea acesteia nu ar fi justificată. În schimb, Consiliul, pe de o parte, nu contestă că reclamantul l‑a informat, înainte de termenul stabilit pentru prezentarea observațiilor în vederea reexaminării anuale a măsurilor restrictive, cu privire la suspendarea menționată și, pe de altă parte, nu susține că nu a ținut seama de această informație în cadrul efectuării reexaminării respective, întrucât ar fi considerat informația ca nefiind suficient de fundamentată sau credibilă. Rezultă că nu este necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea documentului menționat, întrucât examinarea acestuia nu se impune pentru a se stabili dacă Consiliul ar fi trebuit să solicite autorităților ucrainene informații cu privire la suspendarea procedurii.

251    În această privință, deși este adevărat, astfel cum susține Consiliul, că faptul că [confidențial] este suspendată în mod formal nu permite să se demonstreze că ancheta preliminară împotriva reclamantului a încetat, nu este mai puțin adevărat, pe de o parte, că reclamantul a informat Consiliul, [confidențial] că această procedură nu era în mod formal în curs de desfășurare și, pe de altă parte, că o astfel de împrejurare nu era lipsită de incidență în vederea deciziei Consiliului de menținere a măsurii restrictive, care ar risca altfel să prelungească o asemenea de măsură fără știința sa, pentru o perioadă nedeterminată, ceea ce ar fi contrar caracterului provizoriu al măsurilor restrictive. Pe de altă parte, faptul că [confidențial] s‑a limitat să repete întotdeauna aceleași informații cu privire la ancheta preliminară fără a menționa informații noi privind derularea acesteia, în speță suspendarea, reduce fiabilitatea informațiilor [confidențial] furnizate, precum și a gradului de actualizare a acestora.

252    Rezultă că Consiliul ar fi trebuit să solicite autorităților ucrainene lămuriri cu privire la motivele care au condus la suspendarea procedurii, precum și cu privire la durata acesteia, pentru a stabili dacă criteriul pertinent era încă îndeplinit în speță.

253    Din toate cele ce precedă reiese că informațiile cu privire la [confidențial], expuse în scrisorile [confidențial], sunt lacunare și afectate de incoerențe, astfel încât ar fi trebuit să determine Consiliul să pună la îndoială caracterul suficient al elementelor aflate la dispoziția sa.

254    În schimb, elementele invocate de reclamant înainte de adoptarea actelor din martie 2017, cu atât mai mult cu cât sunt coroborate cu elementele dezincriminatoare menționate la punctele 125 și 126 de mai sus, și anume în special decizia Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena), raportul de audit întocmit de IFE și raportul Pepper Hamilton, erau de natură să suscite întrebări legitime, din partea Consiliului, care puteau justifica efectuarea unor verificări suplimentare la autoritățile ucrainene.

255    Astfel, ținând seama, pe de o parte, de insuficiența bazei factuale pe care s‑a întemeiat, precum și, pe de altă parte, de elementele dezincriminatoare invocate de reclamant, Consiliul ar fi trebuit să efectueze verificări suplimentare și să solicite lămuriri autorităților ucrainene, în conformitate cu jurisprudența citată îndeosebi la punctul 113 de mai sus.

256    Rezultă din tot ceea ce precedă că Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că nu era obligat să țină seama de elementele prezentate de reclamant și de argumentele dezvoltate de acesta și nici să efectueze verificări suplimentare la autoritățile ucrainene, deși elementele și argumentele respective erau de natură să suscite întrebări legitime cu privire la fiabilitatea informațiilor furnizate [confidențial].

257    Al doilea motiv invocat de reclamant în cadrul celui de al doilea memoriu în adaptare este, așadar, fondat. În consecință, fără a fi necesară examinarea celorlalte motive invocate de reclamant în susținerea cererii sale de anulare a actelor din martie 2017 și nici a excepției de nelegalitate invocate cu titlu subsidiar, trebuie să se admită acțiunea, în sensul că prin aceasta se urmărește anularea actelor din martie 2017, în măsura în care îl privesc pe reclamant.

 Cu privire la menținerea efectelor Deciziei 2017/381

258    Cu titlu subsidiar, Consiliul solicită ca, în cazul anulării în parte a Regulamentului de punere în aplicare 2017/374, pentru motive de securitate juridică, Tribunalul să declare menținerea efectelor Deciziei 2017/381 până când va deveni efectivă anularea în parte a Regulamentului de punere în aplicare 2017/374.

259    Rezultă din articolul 60 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene că recursul nu are efect suspensiv. Articolul 60 al doilea paragraf din acest statut prevede însă că, prin derogare de la articolul 280 TFUE, deciziile Tribunalului care anulează un regulament intră în vigoare numai după expirarea termenului în care poate fi introdus un recurs sau, dacă un recurs a fost introdus în acest termen, de la data respingerii acestuia.

260    În speță, Regulamentul de aplicare 2017/374 are natura unui regulament, întrucât prevede că acesta este obligatoriu în toate elementele sale și că se aplică direct în toate statele membre, ceea ce corespunde efectelor unui regulament, astfel cum sunt prevăzute la articolul 288 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 aprilie 2016, Consiliul/Bank Saderat Iran, C‑200/13 P, EU:C:2016:284, punctul 121).

261    Prin urmare, articolul 60 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene este aplicabil în speță (Hotărârea din 21 aprilie 2016, Consiliul/Bank Saderat Iran, C‑200/13 P, EU:C:2016:284, punctul 122).

262    În sfârșit, în ceea ce privește efectele în timp ale anulării Deciziei 2017/381, trebuie amintit că, în temeiul articolului 264 al doilea paragraf TFUE, Tribunalul poate, în cazul în care consideră că este necesar, să indice care sunt efectele actului anulat care trebuie considerate ca fiind irevocabile.

263    În speță, existența unei diferențe între data de la care produce efecte anularea Regulamentului de punere în aplicare 2017/374 și cea a Deciziei 2017/381 ar putea aduce o atingere gravă securității juridice, întrucât aceste două acte stabilesc măsuri identice cu privire la reclamant. Prin urmare, efectele Deciziei 2017/381 trebuie să fie menținute față de reclamant până când va produce efecte anularea Regulamentului de punere în aplicare 2017/374.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

264    Potrivit articolului 134 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, în cazul în care mai multe părți cad în pretenții, Tribunalul decide asupra repartizării cheltuielilor de judecată.

265    În speță, întrucât reclamantul a căzut în pretenții în ceea ce privește concluziile în anulare formulate în cererea introductivă și în primul memoriu în adaptare, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată aferente acestor cereri, în conformitate cu concluziile Consiliului. Întrucât acesta a căzut în pretenții în ceea ce privește cererea de anulare în parte a actelor din martie 2017 formulată în cadrul celui de al doilea memoriu în adaptare, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii menționate, conform concluziilor reclamantului.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a șasea)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia (PESC) 2017/381 a Consiliului din 3 martie 2017 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/374 din 3 martie 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane, entități și persoane având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care numele domnului Sergiy Klyuyev a fost menținut pe lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică aceste măsuri restrictive.

2)      Menține efectele articolului 1 din Decizia 2017/381 și ale articolului 1 din Regulamentul de aplicare 2017/374 față de domnul Klyuyev până la data expirării termenului de recurs prevăzut la articolul 56 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene sau, în cazul în care în acest termen este introdus un recurs, până la respingerea recursului.

3)      Respinge în rest acțiunea.

4)      Îl obligă pe domnul Klyuyev să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene în ceea ce privește cererile în anulare formulate în cererea introductivă și în primul memoriu în adaptare.

5)      Obligă Consiliul să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de domnul Klyuyev în ceea ce privește cererea de anulare în parte a Deciziei 2017/381 și a Regulamentului de aplicare 2017/374 formulată în al doilea memoriu în adaptare.

Berardis Spielmann Csehi

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 21 februarie 2018.

Semnături

Cuprins

Istoricul cauzei

Faptele ulterioare formulării prezentei acțiuni

Procedura și concluziile părților

În drept

Cu privire la concluziile în anularea actelor din octombrie 2015 și din martie 2016, în măsura în care îl privesc pe reclamant

Cu privire la al doilea motiv, întemeiat în esență pe o eroare vădită de apreciere

Cu privire la concluziile în anularea actelor din martie 2017, în măsura în care îl privesc pe reclamant

Cu privire la menținerea efectelor Deciziei 2017/381

Cu privire la cheltuielile de judecată

*      Limba de procedură: engleza.

1      Sunt redate numai punctele din prezenta hotărâre a căror publicare este considerată utilă de către Tribunal.

2Date confidențiale ocultate.