Cauzele conexate C‑186/14 P și C‑193/14 P

ArcelorMittal Tubular Products Ostrava a.s. și alții
împotriva
Hubei Xinyegang Steel Co. Ltd

și

Consiliul Uniunii Europene
împotriva
Hubei Xinyegang Steel Co. Ltd

„Recurs – Dumping – Regulamentul (CE) nr. 384/96 – Articolul 3 alineatele (5), (7) și (9) – Articolul 6 alineatul (1) – Regulamentul (CE) nr. 926/2009 – Importuri ale anumitor țevi și tuburi fără sudură, din fier sau oțel, originare din China – Taxă antidumping definitivă – Stabilirea existenței unui pericol de prejudiciu – Luarea în considerare a unor date ulterioare perioadei de anchetă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 aprilie 2016

1.        Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Putere de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Limite

2.        Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor și a elementelor de probă – Inadmisibilitate – Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

(art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf)

3.        Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Stabilirea legăturii de cauzalitate – Obligații ale instituțiilor – Luarea în considerare a unor factori care nu au legătură cu dumpingul

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 3 alin. (7)]

4.        Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Instituirea de taxe antidumping – Condiții – Prejudiciu – Pericol de prejudiciu important – Probă – Luarea în considerare a unor date ulterioare perioadei de anchetă – Control jurisdicțional

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 3 alin. (9) și art. 6 alin. (1)]

1.        În domeniul politicii comerciale comune și în special în domeniul măsurilor de protecție comercială, instituțiile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care acestea trebuie să le examineze. În ceea ce privește controlul jurisdicțional al unei astfel de aprecieri, acesta trebuie să se limiteze, așadar, la verificarea respectării normelor de procedură, a exactității materiale a situației de fapt reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a absenței unei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a lipsei unui abuz de putere.

În această privință, controlul realizat de Tribunal referitor la elementele de probă pe care instituțiile Uniunii își întemeiază constatările nu constituie însă o nouă apreciere a faptelor care să o înlocuiască pe aceea a instituțiilor. Acest control nu afectează puterea largă de apreciere a acestor instituții în domeniul politicii comerciale, ci se limitează să arate dacă aceste elemente sunt de natură să susțină concluziile la care au ajuns instituțiile.

(a se vedea punctele 34 și 35)

2.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 38-48)

3.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 54-56)

4.        Deși este adevărat că din articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 rezultă că, în principiu, datele ulterioare unei perioade de anchetă nu sunt luate în calcul în vederea anchetei privind dumpingul și prejudiciul, totuși, legiuitorul Uniunii nu a intenționat să excludă în totalitate o asemenea luare în considerare.

Instituțiile Uniunii sunt, așadar, abilitate să ia în considerare, în anumite împrejurări, datele ulterioare unei perioade de anchetă. O asemenea abilitare se justifică mai mult în cadrul unor anchete având ca obiect nu constatarea unui prejudiciu, ci stabilirea existenței unui pericol de prejudiciu, care, prin natura sa, implică o analiză prospectivă. Or, existența unui pericol de prejudiciu, la fel ca existența unui prejudiciu, trebuie stabilită la data adoptării unei măsuri antidumping. În plus, din articolul 3 alineatul (9) din regulamentul de bază rezultă că stabilirea unui pericol de prejudiciu important trebuie să se bazeze pe fapte, nu doar pe presupuneri, conjecturi sau posibilități îndepărtate, și că modificarea condițiilor care ar crea o situație în care dumpingul ar cauza un prejudiciu trebuie să fie previzibilă în mod clar și iminentă. În aceste condiții, datele ulterioare perioadei de anchetă pot fi utilizate pentru a confirma sau a infirma previziunile care figurează în regulamentul provizoriu și pentru a permite, în prima ipoteză, instituirea unei taxe antidumping definitive.

Cu toate acestea, o asemenea recurgere la datele ulterioare perioadei de anchetă nu poate fi exceptată de la controlul instanței Uniunii. Deși un asemenea control trebuie să respecte larga putere de apreciere de care dispun instituțiile Uniunii în domeniul măsurilor de protecție comercială, Tribunalul nu depășește totuși limitele acestui control atunci când verifică dacă elementele de probă pe care instituțiile menționate își întemeiază constatările susțin concluziile pe care acestea le desprind.

(a se vedea punctele 70-74)