Recurs introdus la 12 aprilie 2011 de Colegiul reprezentaților personalului BEI și alții împotriva Ordonanței pronunțate la 17 martie 2011 de președintele Camerei a doua a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-95/10, Bömcke/BEI

[Cauza T-213/11 P(1)]

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Colegiul reprezentaților personalului Băncii Europene de Investiții (Luxemburg, Luxemburg), Marie-Christel Heger (Luxemburg), Jean-Pierre Bodson (Luxemburg), Evangelos Kourgias (Senningerberg, Luxemburg), Manuel Sutil (Nondkeil, Franța) și Patrick Vanhoudt (Gonderange, Luxemburg) (reprezentanți: G. J. Wilson, A. Senes și B. Entringer, avocați)

Celelalte părți în proces: Eberhard Bömcke (Athus, Belgia) și Banca Europeană de Investiții

Concluziile

Recurenții solicită Tribunalului:

Modificarea Ordonanței din 17 martie 2011 a președintelui Camerei a doua a Tribunalului Funcției Publice;

constatarea admisibilității și a temeiniciei cererii de intervenție prezentate la 12 ianuarie 2011 președintelui și membrilor Tribunalului Funcției publice și declararea recurentului parte în procesul între Eberhard BÖMCKE și Banca Europeană de Investiții, având în vedere interesul direct al pârâtului de a fi parte în proces, potrivit articolului 109 și următoarele din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene.

Motivele și principalele argumente

Prin ordonanța din 17 martie 2011, președintele Camerei a doua a Tribunalului Funcției publice a respins ca inadmisibilă pentru motive de tardivitate cererea de intervenție formulată în cauza F-95/10, Bömcke/BEI, pe de o parte, de Colegiul reprezentaților personalului Băncii Europene de Investiții, pe de o parte și, pe de altă parte, de doamna Heger și de domnii Bodson, Kourgias, Sutil și Vanhoudt.

În susținerea recursului, recurenții invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe o eroare de calcul a termenului pentru depunerea cererii de intervenție, în măsura în care termenul de patru săptămâni prevăzut la articolul 109 din Regulamentul de procedură al TFP și termenul invariabil pentru considerente de distanță de zece zile prevăzut la articolul 100 alineatul (3) din regulamentul menționat ar trebui să fie considerate termene separate și independente, astfel încât prelungirea termenului, potrivit articolului 100 alineatul (2) din regulamentul menționat, până la sfârșitul zilei lucrătoare care urmează în cazul în care termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică sau într-o zi de sărbătoare legală ar trebui să se aplice termenului de patru săptămâni înainte de adăugarea termenului pentru considerente de distanță, iar nu termenului complet, care include termenul pentru considerente de distanță.

Al doilea motiv întemeiat pe utilizarea eronată a ordonanței Tribunalului din 20 noiembrie 1997, Horeca-Wallonie/Commission (T-85/97, Rec., p. II 2113, punctele 25 și 26), în măsura în care această ordonanță ar viza o altă ipoteză decât cea care face obiectul prezentului litigiu.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanelor care solicită să intervină în procedură, interpretarea făcută de președintele Camerei a doua a TFP fiind foarte defavorabilă dreptului la acțiune.

____________