Language of document :

Hotărârea Curţii (Marea Cameră) din 17 februarie 2009 (cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată de Nederlandse Raad van State - Ţările de Jos) - M. Elgafaji şi N. Elgafaji/Staatssecretaris van Justitie

(Cauza C-465/07)1

(Directiva 2004/83/CE - Standarde minime referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară - Persoană care poate beneficia de protecție subsidiară - Articolul 2 litera (e) - Risc real de a suferi vătămări grave - Articolul 15 litera (c) - Amenințări grave și individuale la adresa vieții sau a persoanei unui civil ca urmare a violenței generalizate în caz de conflict armat - Probă)

Limba de procedură: olandeza

Instanţa de trimitere

Raad van State

Părţile din acţiunea principală

Reclamanţi: M. Elgafaji şi N. Elgafaji

Pârât: Staatssecretaris van Justitie

Obiectul

Cerere de pronunţare a unui hotărâri preliminiare - Nederlandse Raad van State (Țările de Jos) - Interpretarea articolului 2 litera (e) și a articolului 15 litera (c) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate - Standarde minime privind condiţiile de acordare a statutului de refugiat - Nivel de protecţie egal cu cel conferit prin articolul 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului sau, în caz contrar, criterii aplicabile pentru a se constata existenţa unor amenințări grave și individuale ca urmare a violenței generalizate

Dispozitivul

Articolul 15 litera (c) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate coroborat cu articolul 2 litera (e) din aceeași directivă trebuie interpretat în sensul că:

- existența unor amenințări grave și individuale la adresa vieții sau a persoanei solicitantului de protecție subsidiară nu este supusă condiției ca acesta să facă dovada faptului că amenințările îl vizează în mod specific ca urmare a unor elemente proprii situației sale personale;

- în mod excepțional, existența unor astfel de amenințări poate fi considerată dovedită în cazul în care gradul de violență generalizată ce caracterizează conflictul armat aflat în curs de desfășurare, apreciat de autoritățile naționale competente sesizate cu o cerere de protecție subsidiară sau de instanțele din cadrul unui stat membru la care se atacă decizia de respingere a unei astfel de cereri, atinge un nivel atât de ridicat, încât există motive serioase și întemeiate de a crede că un civil trimis în țara respectivă sau, după caz, în regiunea în cauză ar fi expus, ca urmare a simplei sale prezențe în teritoriile menționate, unui risc real de a suferi respectivele amenințări.

____________

1 - JO C 8, 12.1.2008.