Acțiune introdusă la 29 ianuarie 2014 – Post Bank Iran/Consiliul

(Cauza T-68/14)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Post Bank Iran (Teheran, Iran) (reprezentant: D. Luff, lawyer)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea punctului 1 din anexa la Decizia 2013/661/PESC a Consiliului din 15 noiembrie 2013 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 306, p. 18);

anularea punctului 1 din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1154/2013 al Consiliului din 15 noiembrie 2013 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 306, p. 3) ;

declararea faptului că articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413/PESC a Consiliului¹ , astfel cum a fost modificat prin articolul 1 alineatul (7) din Decizia 2012/35/PESC a Consiliului² , precum și articolul 23 alineatul (2) litera (d) și articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012³ nu se aplică în privința reclamantei;

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

Primul motiv, întemeiat pe argumentul că Tribunalul are competența de a controla atât validitatea punctului 1 din anexa la Decizia 2013/661/PESC și a punctului 1 din anexa la Regulamentul de punere în aplicare nr. 1154/2013, cât și conformitatea acestora cu principiile generale ale dreptului Uniunii.

Al doilea motiv, întemeiat pe împrejurarea că Decizia 2010/413/PESC, astfel cum a fost modificată prin articolul 1 alineatul (7) din Decizia 2012/35/PESC și Regulamentul nr. 267/2012 încalcă dreptul Uniunii și ar trebui declarate inaplicabile reclamantei, invalidând astfel Decizia 2013/661/PESC și Regulamentul de punere în aplicare nr. 1154/2013, care sunt întemeiate pe ele, din următoarele considerente:

articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012 încalcă articolul 215 TFEU, întrucât conferă Consiliului competența de a stabili sancțiuni împotriva reclamantei fără respectarea procedurii prevăzute la articolul 215 TFEU;

articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413/PESC, astfel cum a fost modificată prin articolul 1 alineatul (7) din Decizia 2012/35/PESC, și articolul 23 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 267/2012 încalcă drepturile fundamentale ale persoanelor garantate prin articolele 2, 21 și 23 din TUE și prin Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, întrucât prin acestea se prevede conferirea unor puteri discreționare Consiliului pentru a decide care sunt persoanele și entitățile pe care acesta dorește să le sancționeze atunci când stabilește că asemenea persoane sau entități acordă sprijin guvernului iranian.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul a comis erori de drept și de fapt atunci când a adoptat Decizia 2013/661/PESC și Regulamentul de punere în aplicare nr. 1154/2013 în măsura în care acestea se aplică reclamantei, pentru următoarele motive:

motivele specifice pentru includerea Post Bank Iran pe listă sunt lipsite de temei. Reclamanta a contestat ferm faptul că ar susține financiar guvernul iranian. Mai mult, reclamanta nu a furnizat susținere pentru activitățile nucleare ale Iranului. Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Decizia 2010/413/PESC (astfel cum a fost ulterior modificată prin articolul 1 alineatul (7) din Decizia 2012/35/PESC, prin articolul 1 alineatul (8) din Decizia 2012/635/PESC și prin articolul 1 alineatul (2) din Decizia 2012/829/PESC) și condițiile prevăzute la articolul 23 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 267/2012 (astfel cum a fost ulterior modificat prin articolul 1 alineatul (11) din Regulamentul nr. 1263/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012).

prin sancționarea Post Bank Iran doar pentru motivul că este o societate deținută de guvernul iranian, Consiliul a comis o discriminare a reclamantei prin raportare la alte societăți deținute de statul iranian care nu au fost sancționate. Acționând în acest mod, Consiliul a încălcat principiile egalității, nediscriminării și bunei administrări.

Consiliul nu și-a motivat în mod corespunzător decizia de menținere a reclamantei pe lista entităților sancționate. Atunci când s-a referit la „impactul măsurilor în contextul obiectivelor politicii Uniunii”, Consiliul nu a specificat tipul de impact la care se referă și modul în care măsurile luate ar înlătura impactul respectiv.

prin menținerea reclamantei pe lista entităților sancționate, Consiliul a comis un abuz de putere. Consiliul a refuzat astfel să respecte Hotărârea Tribunalului din cauza T-13/11. Consiliul a subminat construcția instituțională a Uniunii Europene și dreptul reclamantei de a obține o hotărâre judecătorească care să poată să fie aplicată. În plus, Consiliul nu și-a respectat propriile responsabilități și obligații care îi incumbă în temeiul Deciziei 2013/661/PESC și al Regulamentului de punere în aplicare nr. 1154/2013, astfel cum acestea au fost precizate cu claritate de Tribunal în atenția Consiliului în hotărârea menționată.

Consiliul a încălcat principiul încrederii legitime prin nerespectarea hotărârii menționate a Tribunalului, pronunțată într-o cauză în care Consiliul a fost parte împotriva reclamantei și în care acesta a căzut în pretenții, prin faptul că acesta nu a respectat nici măcar considerentele și motivele hotărârii, prin faptul că a săvârșit o eroare de apreciere a faptelor în ceea ce privește activitățile de natură comercială ale reclamantei și rolul prezumat pe care aceasta îl are în legătură cu guvernul iranian, prin faptul că nu a efectuat nici cea mai nesemnificativă investigație cu privire la rolul efectiv și la activitățile comerciale ale reclamantei în Iran, în pofida faptului că Tribunalul a indicat că acesta reprezintă un aspect important al regimului de sancționare al Uniunii aplicat Iranului, și prin faptul că a menținut sancțiunile și după data de 20 ianuarie 2014, dată la care Uniunea a adoptat măsuri cu privire la activitățile generatoare de profit pentru Iran, întrucât nu se mai consideră că Iranul este angajat în activități de proliferare nucleară.

Consiliul a încălcat principiul proporționalității. Sancțiunile sunt îndreptate împotriva activităților de proliferare nucleară ale Iranului. Consiliul nu a demonstrat și nu poate să demonstreze că reclamanta a furnizat direct sau indirect sprijin pentru activitățile de proliferare nucleară ale Iranului. El nici măcar nu mai susține că reclamanta contribuie în mod specific la proliferarea nucleară în Iran. Ținând seama de lipsa impactul sancțiunilor asupra proliferării nucleare, obiectivul sancțiunilor nu justifică anularea beneficiilor pe care reclamanta le are în temeiul hotărârii Tribunalului și inconvenientele pe care ele le provoacă întregului sistem de protecție jurisdicțională al Uniunii, fără a mai vorbi de faptul că dreptul reclamantei la proprietate și la desfășurarea unei activități comerciale este încălcat. Această concluzie este susținută de adoptarea la 20 ianuarie 2014 a unui regulament al Consiliului prin care anumite sancțiuni sunt înlăturate, decizie întemeiată pe concluzia că Iranul nu este, de fapt, angajat în activități de proliferare nucleară.

____________

¹ Decizia 2010/413/PESC Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39).

² Decizia 2012/35/PESC a Consiliului din 23 ianuarie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 19, p. 22)

³ Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1).