CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
NILS WAHL
prezentate la 26 februarie 2015(1)
Cauza C‑684/13
Johannes Demmer
împotriva
Fødevareministeriets Klagecenter
[cerere de decizie preliminară formulată de Vestre Landsret (Danemarca)]
„Politica agricolă comună – Recuperarea ajutoarelor agricole alocate și plătite în mod necuvenit – Suprafețe eligibile pentru ajutor – «Hectar eligibil pentru ajutor» – Activități agricole și neagricole – Suprafețe de siguranță ale pistelor aeroporturilor – Cultivarea pe aceste suprafețe de iarbă destinată fabricării de peleți vegetali – Utilizare esențială – Restricții privind utilizarea suprafețelor de siguranță ale pistelor aeroporturilor – Eroare care ar fi putut fi detectată în mod rezonabil de către agricultor – Bună‑credință”
1. Un agricultor care produce și recoltează iarbă de pe suprafețele de siguranță ale pistelor aeroporturilor beneficiază de un drept la ajutoare agricole pentru acele suprafețe? Un litigiu între un agricultor și autoritățile daneze privind chiar acest aspect a determinat adresarea către Curte a întrebărilor preliminare în prezenta cauză.
2. Cererea de decizie preliminară adresată de Vestre Landsret (Curtea de Apel din regiunea Vest) (Danemarca) se referă la modul în care trebuie să fie interpretată noțiunea „hectar eligibil pentru ajutor” și, mai precis, la parametrii care permit să se determine ce suprafețe pot sau nu pot să constituie suprafețe eligibile pentru ajutor agricol în temeiul legislației aplicabile a Uniunii. În acest context, instanța de trimitere are de asemenea îndoieli în ceea ce privește domeniul de aplicare al obligației de rambursare în cazul unui ajutor acordat în mod necuvenit: care sunt criteriile pentru a determina condițiile în care beneficiarul poate fi eliberat de obligația de rambursare?
3. În cele ce urmează, vom expune motivele pentru care considerăm că suprafețe precum cele în discuție în fața instanței de trimitere nu ar trebui în principiu să fie considerate excluse din domeniul de aplicare al noțiunii „hectar eligibil pentru ajutor”. Astfel cum vom explica în continuare, faptul că o suprafață situată pe un aerodrom nu este exclusă a priori este de asemenea un element relevant pentru a determina dacă un agricultor profesionist ar fi putut în mod rezonabil să detecteze eroarea care a condus la alocarea nejustificată a drepturilor de plată și la plata efectivă ulterioară a ajutorului.
I – Cadrul juridic
A – Dreptul Uniunii
1. Regulamentele de bază
4. Regulamentul (CE) nr. 1782/2003(2) stabilește norme comune pentru schemele de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune. Potrivit articolului 1, Regulamentul nr. 1782/2003 introduce un nou tip de ajutor de venit pentru agricultori.
5. În temeiul articolului 2 litera (b) din acest regulament, „exploatația” este definită ca „ansamblul unităților de producție gestionate de agricultor și situate pe teritoriul unui stat membru”, în timp ce, în temeiul articolului 2 litera (c), „activitatea agricolă” este definită drept „producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulsul, creșterea și deținerea de animale în scopuri agricole sau menținerea de terenuri în bune condiții agricole și de mediu, conform definițiilor prevăzute în articolul 5”.
6. Articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003 prevede că orice drept la plată pentru un hectar eligibil pentru ajutor conferă dreptul la plata cuantumului stabilit de dreptul respectiv. Articolul 44 alineatul (2) definește „hectarul eligibil pentru ajutor” drept orice suprafață agricolă a exploatației, ocupată cu terenuri arabile și pășuni permanente, cu excepția suprafețelor ocupate cu culturi permanente și păduri sau destinate unei activități neagricole.
7. Începând cu 1 ianuarie 2009, Regulamentul nr. 1782/2003 a fost înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 73/2009(3) (denumite în continuare, împreună, „regulamentele de bază”).
8. Considerentul (2) al Regulamentului nr. 73/2009 precizează că unul dintre motivele abrogării Regulamentului nr. 1782/2003 a fost faptul că a făcut obiectul a numeroase modificări substanțiale. Regulamentul nr. 73/2009 a fost, așadar, adoptat din motive de claritate. Acesta urmărește printre altele să simplifice funcționarea schemei de plată unice.
9. Articolul 2 literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 73/2009 definește noțiunile „exploatație” și, respectiv, „activitate agricolă” în aceiași termeni ca și Regulamentul nr. 1782/2003.
10. În temeiul articolului 34 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009, ajutorul din cadrul schemei de plată unică se acordă agricultorilor la activarea drepturilor de plată pe hectar eligibil. Potrivit articolului 34 alineatul (2) litera (a), „hectar eligibil” înseamnă orice suprafață agricolă a exploatației „care este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafața este utilizată și în activități neagricole, activitatea agricolă să predomine”.
11. Articolul 137 din Regulamentul nr. 73/2009 reglementează rambursarea drepturilor de plată alocate în mod necuvenit. Articolul 137 alineatul (1) prevede că drepturile de plată alocate agricultorilor înainte de 1 ianuarie 2009 sunt considerate legale și reglementate începând cu 1 ianuarie 2010. Totuși, potrivit articolului 137 alineatul (2), această dispoziție nu se aplică drepturilor de plată alocate agricultorilor pe baza unei cereri care prezintă greșeli materiale. Cu toate acestea, respectiva excepție se aplică numai în măsura în care „eroarea nu a putut fi detectată în mod rezonabil de către agricultor”.
2. Regulamentele de punere în aplicare
12. În perioada relevantă (cuprinsă între 2005 și 2009), Regulamentele nr. 1782/2003 și nr. 73/2009 au fost puse în aplicare printre altele prin Regulamentul (CE) nr. 795/2004 al Comisiei(4) și prin Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei(5) (denumite în continuare, împreună, „regulamentele de punere în aplicare”).
13. Articolul 2 litera (a) din Regulamentul nr. 795/2004 definește „suprafața agricolă” – o condiție prealabilă pentru ca suprafața în cauză să constituie un „hectar eligibil pentru ajutor” – ca fiind suprafața totală a terenurilor arabile, a pășunilor și a culturilor permanente.
14. Regulamentul nr. 795/2004 a fost modificat, printre altele, prin Regulamentul (CE) nr. 370/2009 al Comisiei(6) începând cu 1 ianuarie 2009. În Regulamentul (CE) nr. 795/2004 a fost introdus astfel articolul 3c:
„În sensul aplicării articolului 34 alineatul (2) litera (a) din [Regulamentul nr. 73/2009], când o suprafață agricolă a unei exploatații este utilizată și pentru activități neagricole, respectiva suprafață este considerată ca fiind utilizată preponderent pentru activități agricole, dacă activitatea agricolă poate fi desfășurată fără a fi grav afectată de intensitatea, natura, durata și calendarul activității neagricole.
Statele membre stabilesc criterii pentru aplicarea primului paragraf pe teritoriul lor.”
15. Potrivit articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004, „terenuri arabile” înseamnă, printre altele, terenurile lucrate destinate producției de culturi și terenurile retrase din circuitul agricol sau menținute în condiții agricole și de mediu bune. În temeiul articolului 2 alineatul (2) din acest regulament, „pășuni permanente” înseamnă terenurile consacrate producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee care nu fac parte din sistemul de rotație a culturilor din exploatație de cel puțin cinci ani(7).
16. Articolul 12 din Regulamentul nr. 796/2004(8) este de asemenea relevant în speță. Potrivit articolului 12 alineatul (1) litera (f), un agricultor care formulează o cerere de ajutor în temeiul schemelor de ajutor aplicabile trebuie să furnizeze o declarație care să ateste că a luat cunoștință de condițiile de acordare a ajutorului în cauză. În plus, articolul 12 alineatul (4) prevede că, la prezentarea formularului de cerere, agricultorul corectează formularul preimprimat în cazul în care una dintre informațiile cuprinse în formularele preimprimate este inexactă.
17. Articolul 73 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 prevede că, în cazul în care a primit plăți necuvenite, agricultorul are obligația de a returna sumele respective, majorate cu dobânzi.
18. Cu toate acestea, articolul 73 alineatele (4) și (5) din acest regulament prevede o excepție de la această regulă:
„(4) Obligația de rambursare prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când, în mod normal, eroarea nu ar fi putut fi depistată de agricultor.
Cu toate acestea, în cazul în care eroarea este legată de date faptice pertinente pentru calculul ajutorului în cauză, primul paragraf se aplică numai în situațiile în care decizia de rambursare nu a fost comunicată în termen de 12 luni după efectuarea plății.
(5) Obligația de rambursare prevăzută la [articolul 73] alineatul (1) nu se aplică în cazul în care între data la care a fost plătit ajutorul și data la care beneficiarul a primit prima notificare asupra caracterului necuvenit al plății a trecut o perioadă mai mare de 10 ani.
Cu toate acestea, perioada prevăzută la primul paragraf este limitată la patru ani în cazul în care beneficiarul a acționat cu bună-credință.”
19. Articolul 73a alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004(9) prevede că, în cazul în care se stabilește că anumite drepturi la plată s‑au acordat în mod necuvenit, agricultorul în cauză cedează aceste drepturi și se consideră că drepturile acordate în mod necuvenit nu au fost atribuite de la început.
B – Dreptul danez
20. Potrivit dreptului danez, cerințele aplicabile suprafețelor de siguranță din jurul pistelor sunt stabilite de Trafikstyrelsen (fostă Statens Luftfartsvæsen, Autoritatea pentru Transporturi) prin „Normele aviației civile” (Bestemmelser for Civil Luftfart, „BL”).
21. Cultivarea suprafețelor de siguranță este guvernată de BL 3-16 din 31 ianuarie 2005 privind măsurile de reducere a riscului de coliziune între aeronavă și păsări/mamifere pe aeroporturi. Potrivit acestor reguli:
„5.2.2 Parcele de teren fără o suprafață dură care sunt situate în interiorul zonei aeroportuare până la pistă/piste și în afara acestora pe o distanță de până la 150 m de la margini:
a. Terenul trebuie cultivat cu iarbă […]
[…]
5.2.3 Parcele de teren fără o suprafață dură care sunt situate în interiorul zonei aeroportuare până la pistă/piste și pe o distanță cuprinsă între 150 m și 300 m de la margini:
a. Terenul trebuie utilizat pentru cultivarea ierbii […]
b. Terenul poate fi utilizat pentru cultivarea de cereale numai după consultarea consilierului. Cultivarea de semințe perene nu este admisă.
5.2.4 Parcele de teren fără o suprafață dură care sunt situate în interiorul zonei aeroportuare până la pistă/piste și pe o distanță mai mare de 300 m de la marginea pistei/pistelor pot fi utilizate pentru agricultură numai după consultarea consilierului.
[…]
6.4.1 La cultivarea terenului trebuie să se aibă în vedere următoarele:
a. Iarba trebuie menținută permanent la o înălțime de cel mult 20 cm pe pistă/piste și pe calea/căile de rulare fără pietriș sau suprafețe rigide […]
b. În afara zonelor menționate la litera (a), dar în cadrul zonelor prevăzute la articolul 5.2.2, trebuie depuse eforturi pentru a menține permanent iarba la o înălțime cuprinsă între 20 cm și cel mult 40 cm […]”
II – Situația de fapt, procedura principală și întrebările preliminare
22. La 21 decembrie 1999 și la 10 mai 2000, domnul Demmer a încheiat mai multe contracte de arendare cu aeroportul din Aalborg (Aalborg Lufthavn) și, respectiv, cu baza aeriană Skrydstrup (Flyvestation Skrydstrup), având ca obiect suprafețele de siguranță situate în jurul pistelor și căilor de rulare și de oprire ale acestor aeroporturi. Terenul este utilizat pentru a cultiva iarbă în scopul producerii de peleți de furaje.
23. Potrivit acestor contracte de arendare, domnul Demmer, în calitate de arendaș, a obținut dreptul de a tăia și de a utiliza iarba de pe terenul aeroportului în schimbul unei arende. Domnul Demmer trebuia să cosească iarba de trei‑patru ori pe an.
24. Contractele cuprindeau mai multe clauze privind întreținerea terenului în cauză. Printre acestea se aflau condiții privind momentul și modul în care trebuia să aibă loc cosirea ierbii, condiții privind utilizarea de îngrășăminte și, în contractul încheiat cu baza aeriană Skrydstrup, interdicția utilizării de pesticide(10).
25. Potrivit articolului 8 din contractul încheiat cu baza aeriană Skrydstrup, domnul Demmer urma să își desfășoare activitatea într‑un mod care nu împiedică operațiunile de zbor și în conformitate cu instrucțiunile și cu interdicțiile care pot fi stabilite de serviciul de control al traficului aerian sau de conducerea bazei aeriene Skrydstrup.
26. Potrivit articolului 6 din contractul de arendă încheiat între domnul Demmer și baza aeriană Aalborg, domnul Demmer avea obligația de a informa arendatorul atunci când dorea să aibă acces la terenul arendat. Același articol acorda de asemenea forțelor armate dreptul nelimitat de a utiliza sau de a permite unor terți utilizarea terenului dat în arendă pentru a efectua exerciții militare de orice tip.
27. Începând cu anul 2005, domnul Demmer a acceptat, în cadrul ambelor contracte, să utilizeze terenul astfel încât să garanteze dreptul la plățile alocate și să trimită cererile aferente. În urma unei cereri a domnului Demmer, FødevareErhverv (Agenția pentru Industria Alimentară, în prezent Agenția pentru Agricultură și Pescuit) i‑a alocat, prin decizia din 29 mai 2006, plata unor drepturi pentru terenul în cauză începând cu anul de ajutoare 2005.
28. La 1 februarie 2006, domnul Demmer a transferat forțelor armate plata drepturilor aferente terenului aeroportului din Aalborg. Astfel, în perioada de ajutoare 2006-2009, domnul Demmer a arendat numai terenul de la baza aeriană Skrydstrup și a primit ajutoare numai pentru acest teren.
29. În anul 2008, Agenția pentru Industria Alimentară a realizat o analiză și un audit al registrului suprafețelor de teren. Ca urmare a acestui audit, unele dintre suprafețele de cultură pe care domnul Demmer le declarase drept terenuri cărora le era aplicabilă schema de plată unică au fost micșorate sau radiate din registru. Motivul era acela că, potrivit Agenției pentru Industria Alimentară, suprafețele de siguranță din aeroporturi nu pot fi considerate suprafețe agricole eligibile pentru ajutor. În această privință, domnul Demmer a fost informat că cererile pentru anii anteriori vor fi reanalizate, iar alocarea drepturilor de plată va fi recalculată.
30. La 2 mai 2011, Agenția pentru Industria Alimentară a luat decizia de a reduce drepturile de plată acordate domnului Demmer și de a recupera ajutorul plătit în mod necuvenit pentru terenul de la aeroportul Aalborg în anul 2005 și pentru terenul de la baza aeriană Skrydstrup din 2005 până în 2009.
31. Domnul Demmer a atacat această decizie la Centrul pentru reclamații al Ministerului Alimentației, Agriculturii și Pescuitului (Fødevareministeriets Klagecenter). În luna mai a anului 2012, Centrul pentru reclamații a confirmat decizia Agenției pentru Industria Alimentară.
32. La 13 noiembrie 2012, domnul Demmer a atacat decizia Centrului pentru reclamații la instanța de trimitere. Aceasta a adresat Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Cerința ca o suprafață agricolă să nu fie utilizată pentru «activități neagricole» în sensul articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1782/2003 și cerința ca o suprafață agricolă să fie utilizată pentru o «activitate agricolă sau […] activitatea agricolă să predomine» în sensul articolului 34 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 73/2009 trebuie interpretate în sensul că ajutorul este condiționat de utilizarea unei suprafețe în principal în scopuri agricole?
a) În cazul unui răspuns afirmativ, se solicită Curții de Justiție să specifice ce criterii trebuie luate în considerare în adoptarea deciziei cu privire la scopul «principal» al utilizării în cazul în care o suprafață este utilizată în același timp în mai multe scopuri.
b) În cazul unui răspuns afirmativ, se solicită în continuare Curţii de Justiţie să decidă dacă acest lucru înseamnă, atunci când este cazul, că suprafețele de siguranţă din jurul pistelor și căilor de rulare și de oprire din aeroporturi, care fac parte din aeroport şi sunt supuse unor reguli şi limitări speciale, precum cele în discuție în litigiul principal, privind utilizarea terenului, dar care sunt utilizate în acelaşi timp pentru strângerea ierbii în scopul producerii de peleți de furaje, sunt prin natura şi prin utilizarea lor eligibile pentru ajutor potrivit dispoziţiilor de mai sus.
2) Cerința ca terenul agricol să facă parte din «exploatația» agricultorului în sensul articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1782/2003 și al articolului 34 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 73/2009 trebuie interpretată în sensul că suprafețele de siguranță din jurul pistelor și căilor de rulare și de oprire la aeroporturi, care fac parte din aeroport și sunt supuse unor reguli și limitări speciale, precum cele în discuție în litigiul principal, privind utilizarea terenului, dar care sunt utilizate în același timp pentru strângerea ierbii în scopul producerii de peleți de furaje, sunt eligibile pentru ajutor potrivit dispozițiilor de mai sus?
3) Dacă răspunsul la prima întrebare punctul b) și/sau la întrebarea a doua este negativ, există atunci, din moment ce parcelele de teren sunt utilizate, pe lângă cultivarea de pășuni permanente în scopul de a produce peleți de furaje, și ca suprafețe de siguranță care înconjoară pistele și căile de rulare și de oprire,
a) o eroare care ar fi putut fi detectată în mod rezonabil de agricultor în sensul articolului 137 din Regulamentul nr. 73/2009 în cazul în care drepturile de plată pentru acele zone sunt totuși alocate?
b) o eroare care în mod normal ar fi putut fi depistată de agricultor în sensul articolului 73 alineatul (4) din [Regulamentul nr. 796/2004], în cazul în care ajutorul pentru aceste suprafețe este totuși plătit?
c) o plată necuvenită în raport cu care nu se poate considera că beneficiarul ar fi acționat cu bună‑credință în sensul articolului 73 alineatul (5) din [Regulamentul nr. 796/2004], în cazul în care ajutorul pentru aceste zone este totuși plătit?
4) La ce moment trebuie făcută aprecierea faptului dacă
a) există o eroare care ar fi putut fi detectată în mod rezonabil de agricultor în sensul articolului 137 din Regulamentul nr. 73/2009?
b) există o eroare care ar fi putut fi detectată în mod rezonabil de agricultor în sensul articolului 73 alineatul (4) din [Regulamentul nr. 796/2004]?
c) se poate considera că beneficiarul a acționat cu bună‑credință în sensul articolului 73 alineatul (5) din [Regulamentul nr. 796/2004]?
5) Aprecierea la care se face trimitere la a patra întrebare literele a)-c) trebuie efectuată în raport cu fiecare an individual de ajutor sau pentru plăți în ansamblul lor?”
33. Au prezentat observații scrise în prezenta procedură domnul Demmer, guvernele danez, elen și polonez, precum și Comisia Europeană. Curtea a decis să continue procedura fără organizarea unei ședințe.
III – Analiză
A – Aspecte preliminare
34. Instanța de trimitere a adresat mai multe întrebări Curții. Cu toate acestea, problematica esențială invocată în procedura principală se rezumă la trei aspecte strâns legate: (i) eligibilitatea pentru ajutor a terenurilor situate în suprafețele de siguranță ale aeroporturilor (întrebările 1 și 2), (ii) parametrii pentru a stabili dacă beneficiarul ar trebui să fie scutit de obligația de a rambursa ajutoare alocate și plătite în mod necuvenit (întrebarea 3) și (iii) perioada adecvată pentru această apreciere (întrebările 4 și 5). Înainte de a examina aceste aspecte în mod mai aprofundat, este totuși important să abordăm trei aspecte preliminare care sunt relevante pentru analiza care va urma.
35. În primul rând, orice interpretare a normelor care reglementează acordarea de ajutoare în cadrul unei scheme de plată unică trebuie să ia în considerare temeiul care stă la baza acordării de ajutoare agricole. În ceea ce privește schema de plată unică în special, aceasta a fost introdusă prin Regulamentul nr. 1782/2003 în contextul reformei politicii agricole a Uniunii. Astfel cum indică în mod clar articolul 1 din acest regulament, obiectivul general al Regulamentului nr. 1782/2003 era acela de a introduce o nouă formă de ajutor de venit pentru agricultori. În această privință, schema de plată unică contribuie în mod incontestabil la atingerea obiectivului sociopolitic al politicii agricole a Uniunii, care este acela de a garanta un nivel de viață rezonabil persoanelor active în sectorul agricol(11). Acest obiectiv are efecte asupra interpretării regulamentelor de bază.
36. În al doilea rând, astfel cum a arătat instanța de trimitere, există o anumită discrepanță între Regulamentul nr. 1782/2003 și Regulamentul nr. 73/2009 cu privire la ceea ce constituie un „hectar eligibil pentru ajutor” în sensul acestor regulamente. Într‑adevăr, în timp ce articolul 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1782/2003 prevede că orice suprafață agricolă a exploatației, ocupată cu terenuri arabile și pășuni permanente, cu excepția suprafețelor destinate unei activități neagricole, trebuie să fie considerată „hectar eligibil pentru ajutor”, Regulamentul nr. 73/2009 prevede o definiție ușor diferită. Astfel, articolul 34 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 73/2009 prevede că orice suprafață agricolă a exploatației care este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafața este utilizată și în activități neagricole, pe care activitatea agricolă să predomine, trebuie să fie considerată un hectar eligibil pentru ajutor.
37. Modificările efectuate nu sunt în niciun caz nesemnificative. Într‑adevăr, o lectură pur literală ar permite să se argumenteze că, potrivit Regulamentului nr. 1782/2003, orice utilizare neagricolă a unei suprafețe agricole ar exclude în mod automat acea suprafață de la eligibilitatea pentru schema de plată unică. Cu toate acestea, după cum părțile par să accepte, nu ar trebui acordată o importanță prea mare acestei diferențe de terminologie care figurează în aceste instrumente. Într‑adevăr, nimic din lucrările pregătitoare ale Regulamentului nr. 73/2009 nu pare să indice că intenția legiuitorului a fost aceea de a modifica normele aplicabile în privința hectarelor eligibile pentru ajutor, care constituie fără îndoială una dintre pietrele de temelie ale schemei de plată unică.
38. În opinia noastră, legiuitorul a avut mai degrabă intenția de a clarifica normele care reglementează schemele de ajutor în favoarea agricultorilor. Mai mult, nu este deloc neobișnuit ca o suprafață să fie utilizată atât pentru activități agricole, cât și neagricole. În consecință, pare logic că eligibilitatea acelui teren trebuie să fie determinată pe baza activității care predomină. Regulamentul nr. 73/2009 coroborat cu articolul 3c din Regulamentul nr. 795/2004, astfel cum a fost modificat, răspunde într‑o oarecare măsură nevoii de claritate în acest domeniu. Într‑adevăr, aceste dispoziții indică în mod clar că o utilizare mixtă a suprafeței nu o exclude automat de la eligibilitatea pentru ajutor. Dimpotrivă, condiția fundamentală pentru ca o suprafață să fie eligibilă este ca activitatea agricolă pe această suprafață să predomine(12). Prin urmare, considerăm că trebuie ca întrebările adresate de instanța de trimitere (în special întrebările 1 și 2) să fie examinate în lumina modului de redactare a Regulamentului nr. 73/2009 pentru întreaga perioadă examinată, și anume din 2005 până în 2009.
39. În al treilea rând, dorim să subliniem că instanța de trimitere se bazează pe prezumția că este vorba despre suprafețe utilizate atât pentru activități agricole, cât și neagricole, în sensul regulamentelor de bază. În această privință, reiese din decizia de trimitere că domnul Demmer a acceptat să utilizeze suprafețele de la baza aeriană Skrydstrup cu respectarea operațiunilor de zbor și potrivit instrucțiunilor și interdicțiilor care puteau fi emise. În temeiul contractului de arendă privind aeroportul Aalborg, forțele armate și‑au rezervat dreptul nelimitat de a utiliza sau de a permite utilizarea suprafețelor, în vederea organizării oricărei forme de exerciții militare. În plus, atunci când dorea să aibă acces la teren, domnul Demmer trebuia să informeze arendatorul.
40. Cu toate acestea, nu rezultă cu claritate din dosarul cauzei dacă au avut loc activități neagricole pe suprafața în cauză sau dacă arendatorul și‑a exercitat, în realitate, drepturile contractuale în legătură cu această suprafață.
41. Pentru acest motiv este necesar să se formuleze următoarea rezervă. În opinia noastră, nici faptul că unele clauze precum cele menționate mai sus există, nici faptul că suprafața în cauză este situată într‑o suprafață de siguranță a aeroportului nu pot fi privite ca dovezi ale existenței unei activități neagricole. În acest context, aspectul relevant este, în opinia noastră, acela că activitățile neagricole (cum ar fi exercițiile militare sau operațiunile de zbor) sunt efectiv desfășurate.
42. În opinia noastră, o clauză contractuală care prevede că o suprafață trebuie să fie utilizată cu respectarea operațiunilor de zbor și potrivit instrucțiunilor și interdicțiilor care pot fi emise nu poate fi considerată în sine o „activitate”. Acest lucru este valabil și pentru prevederile care definesc scopul suprafeței de siguranță a aeroportului sau care impun anumite restricții cu privire la utilizarea sa. Într‑adevăr, nu este deloc neobișnuit ca arendatorul să își rezerve anumite drepturi cu privire la suprafața arendată sau să delimiteze marja de manevră de care dispune agricultorul în legătură cu terenul arendat (de exemplu în ceea ce privește utilizarea pesticidelor, culturile care trebuie să fie plantate sau, într‑adevăr, menținerea suprafeței în condiții de mediu bune). Cel mult, am descrie regulile și restricțiile care decurg atât din reglementare, cât și din clauzele contractuale ca permițând exercitarea unei activități neagricole.
43. Cu toate acestea, trebuie să se amintească faptul că, pentru a fi eligibilă pentru ajutor, suprafața în cauză trebuie, în orice caz, să facă parte din exploatația agricultorului. După cum se va explica la punctul 60 și următoarele de mai jos, regulile și restricțiile specifice aplicabile utilizării suprafeței în cauză sunt utile în cadrul acestei aprecieri (mai degrabă decât pentru a determina dacă suprafața este utilizată în primul rând pentru o activitate agricolă, în opoziție cu o activitate neagricolă).
44. Indiferent cum ar sta lucrurile, este de competența instanței de trimitere să stabilească dacă suprafața era sau nu era utilizată pentru exerciții militare sau pentru orice altă activitate neagricolă. În pofida acestor rezerve și întrucât acest aspect nu a fost examinat în mod aprofundat nici de instanța de trimitere, nici de părți, vom examina în continuare întrebările preliminare bazându‑ne analiza pe prezumția că suprafețele în cauză sunt într‑adevăr afectate unei utilizări mixte (atât agricole, cât și neagricole).
B – Un „hectar eligibil pentru ajutor”
1. Obiectivul primordial și utilizarea predominantă în cazul utilizării mixte a unui teren
45. Prin intermediul primelor două întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească printre altele dacă, pentru ca o suprafață agricolă să fie eligibilă pentru ajutor, elementul determinant este ace la ca scopul principal al utilizării acestei suprafețe să fie o activitate agricolă.
46. Înainte de a examina acest aspect, observăm, cu titlu preliminar, că nu există îndoieli cu privire la faptul că suprafețele în discuție în procedura principală constituie suprafețe agricole în sensul Regulamentelor nr. 1782/2003 și nr. 73/2009: într‑adevăr, suprafețele în discuție sunt utilizate pentru cultivarea de iarbă pentru fabricarea de peleți vegetali. În consecință, acele suprafețe pot fi clasificate cu ușurință drept agricole, deoarece sunt folosite ca terenuri arabile sau pășuni permanente în sensul articolului 2 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 796/2004(13). Pare de asemenea de necontestat faptul că activitatea domnului Demmer, care constă în cultivarea de iarbă pe acest teren, constituie o „activitate agricolă” în sensul regulamentelor de bază.
47. În ceea ce privește, mai precis, scopul acestor suprafețe, pare rezonabil să se presupună că scopul lor inițial (sau rațiunea existenței lor) era garantarea siguranței aeroporturilor și a traficului aerian. Inițial, probabil nu s‑a intenționat ca aceste suprafețe să fie utilizate ca terenuri agricole. Totuși, această împrejurare trebuie să fie clar deosebită de scopul în care aceste suprafețe sunt utilizate în prezent și în fapt. Deși trebuie să se admită că este vorba despre noțiuni greu de definit, pare dificil să se distingă scopul principal pentru care sunt utilizate suprafețele – noțiune la care instanța de trimitere face aluzie în întrebările sale – și utilizarea predominantă a acelui teren în sensul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009. Astfel, după cum a observat deja avocatul general Mazák, ceea ce contează (în sensul sintagmei „hectar eligibil pentru ajutor”) este utilizarea efectivă a suprafeței sau eventual ceea ce este plantat în realitate pe teren, mai degrabă decât obiectivele sau scopurile (principale) pentru care este utilizat terenul(14). Acesta este motivul pentru care considerăm că, atunci când se ridică problema eligibilității unei parcele de teren, criteriul relevant pentru această apreciere este acela al utilizării predominante (și efective) a acestei suprafețe.
48. Pentru a stabili ce constituie utilizarea predominantă a unei parcele determinate de teren, Regulamentul nr. 370/2009 (care a introdus articolul 3c în Regulamentul nr. 795/2004) oferă indicații utile privind criteriile care trebuie utilizate, chiar dacă acest regulament nu este aplicabil ratione temporis întregii perioade cuprinse între 2005 și 2009. Astfel, articolul 3c din Regulamentul nr. 795/2004 prevede că o suprafață care este utilizată atât pentru activități agricole, cât și neagricole trebuie să fie considerată ca fiind utilizată preponderent pentru activități agricole dacă activitatea agricolă poate fi desfășurată fără a fi grav afectată de intensitatea, natura, durata și calendarul activității neagricole.
49. Se ridică astfel următoarea întrebare: ce înseamnă expresia „grav afectată” în acest context? Vom examina în continuare această întrebare.
2. Utilizarea predominantă a unei suprafețe
50. Desigur, ar fi tentant să lăsăm această problemă în sarcina instanței de trimitere, dată fiind competența sa exclusivă în aprecierea faptelor. Cu toate acestea, pentru a asigura, pe cât posibil, aplicarea uniformă în cadrul Uniunii a normelor în materia eligibilității (în pofida marjei de manevră lăsate statelor membre pentru punerea în aplicare a acestor norme în conformitate cu articolul 3c al doilea paragraf din Regulamentul nr. 795/2004), vom încerca să schițăm câțiva parametri care vor fi utili pentru a stabili ce constituie o utilizare predominant agricolă a unei parcele de teren determinate(15).
51. În primul rând, am observa că noțiunea „utilizare predominantă” este în sine puțin înșelătoare. Într‑adevăr, dacă nu am ține seama pe deplin de articolul 3c din Regulamentul nr. 795/2004, ar fi rezonabil să se presupună că, pentru a fi eligibilă pentru ajutor, pe parcela de teren în cauză se pot desfășura numai activități neagricole care sunt pur accesorii sau secundare. Cu toate acestea, articolul 3c micșorează în mod expres pragul de eligibilitate: astfel, faptul că o utilizare predominantă impune numai ca activitatea agricolă să nu fie grav afectată sugerează, în opinia noastră, că aprecierea ar trebui să vizeze numai condițiile particulare care încadrează exercitarea activității agricole și, mai precis, posibilitățile reale de a exercita această activitate(16). În această privință, nimic nu se opune ca aceste două (sau mai multe) activități să fie desfășurate pe aceeași parcelă de teren, cu condiția ca activitățile neagricole să nu afecteze grav exercitarea activității agricole.
52. Întrucât este imposibil – și nu foarte de dorit – să se stabilească o listă exhaustivă a tuturor situațiilor în care activitatea agricolă trebuie să fie considerată predominantă, este deosebit de important ca instanța de trimitere să țină seama, în analiza sa, de toate împrejurările de fapt privind diferitele utilizări. În măsura în care se poate observa un grad de interferență în ceea ce privește exercitarea activității agricole, etapa următoare este aceea de a examina dacă această interferență atinge un nivel care poate fi considerat „grav”. Pentru a atinge acest prag, considerăm că agricultorul ar trebui să întâmpine în exercitarea activității sale agricole dificultăți sau obstacole reale, iar nu numai nesemnificative.
53. Pentru a fi mai preciși, să ne imaginăm că un agricultor încheie un contract cu o stațiune de schi. În temeiul acestui contract, agricultorul cultivă iarbă, dar folosește parcelele de teren în cauză și pentru pășunatul animalelor, în timp ce iarna terenul este parte a domeniului schiabil. Cu alte cuvinte, aceleași parcele de teren sunt folosite pentru activități diferite. Cu toate acestea, atât timp cât activitatea neagricolă nu îngreunează, pentru agricultor, cultura suprafeței și recoltarea culturilor în perioadele relevante ale anului, activitatea neagricolă poate fi cu greu considerată că reprezintă un obstacol de natură să afecteze grav activitățile agricole ale agricultorului. Se poate face un paralelism evident cu organizarea de exerciții militare: simplul fapt că sunt organizate exerciții militare (sub rezerva verificării de către instanța de trimitere) pe terenul în cauză nu înseamnă că acest teren nu mai intră în domeniul de aplicare al noțiunii „hectar eligibil pentru ajutor” – atât timp cât aceste exerciții nu afectează în mod grav activitatea agricolă în cauză.
54. Desigur, recurgerea la prerogativele contractuale relevante, precum și restricțiile care rezultă din exercitarea activității neagricole (în speță, organizarea de exerciții militare sau buna funcționare a operațiunilor de zbor) pot impune constrângeri asupra agricultorului. Totuși, acest lucru nu implică în mod automat că activitatea agricolă este grav afectată.
55. În opinia noastră, eligibilitatea unei suprafețe de teren ar trebui să fie considerată afectată numai atunci când activitatea neagricolă interferează și cu utilizarea agricolă a terenului în ceea ce privește întinderea sa în timp și/sau în spațiu(17). În acest sens, ceea ce este crucial este ca agricultorul să poată continua activitatea agricolă pe care o alege în pofida exercitării în paralel a unei activități neagricole și, dacă este cazul, a aplicării de reguli și restricții speciale în privința utilizării terenului în cauză. În opinia noastră, activitatea agricolă nu este grav afectată atunci când agricultorul poate utiliza efectiv terenul respectiv pentru activitatea agricolă pe care o alege(18).
56. Desigur, astfel cum susțin Comisia și guvernul danez, alegerea activităților agricole potențiale este deosebit de limitată în cazul aeroporturilor. Este de asemenea adevărat că cosirea ierbii din proximitatea pistelor și căilor de rulare și de oprire vizează alte obiective (neagricole), cum ar fi siguranța traficului aerian: pentru a respecta reglementarea în materia securității aeriene, iarba trebuie oricum să fie cosită. Cu toate acestea, potrivit schemei de plată unică, aceste împrejurări sunt lipsite de importanță. Dimpotrivă, ceea ce este important – după cum ilustrează în special articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009 și articolul 3c din Regulamentul nr. 795/2004 – este ca agricultorul să își poată continua activitatea agricolă aleasă pe terenul în cauză.
57. În cazul domnului Demmer, de exemplu, acesta a ales să producă iarbă destinată fabricării de peleți vegetali pe terenul în cauză. Aceasta este o activitate agricolă care poate fi exercitată fără prea mare dificultate pe terenul respectiv(19). Nu înțelegem de ce domnul Demmer ar trebui să fie sancționat pentru că a ales o activitate care poate fi desfășurată în pofida restricțiilor aplicabile și a activității neagricole „concurente”.
58. În plus, pentru a răspunde temerilor exprimate de guvernul danez, este necesară o observație suplimentară. Nu considerăm că faptul de a accepta, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, că activitatea agricolă nu este afectată grav de activitatea neagricolă ar însemna forțarea limitelor eligibilității. Astfel, nu trebuie neglijat faptul că în speță este vorba de baze aeriene (militare) de provincie. Mai precis, ar fi contraintuitiv să se susțină că orice nod de transport major sau zonă verde care înconjoară autostrăzi aglomerate ar îndeplini criteriul identificat la punctul 55 de mai sus. Din cauza intensității (dar poate și a naturii, duratei și calendarului) activității neagricole în astfel de zone, un agricultor ar fi fără îndoială împiedicat să își desfășoare activitatea agricolă aleasă în cursul, după caz, al sezonului culturilor sau al pășunatului.
59. După această clarificare, concluzionăm că zonele de siguranță din jurul pistelor și căilor de rulare și de oprire din aeroporturi care sunt supuse unor reguli și restricții speciale pot fi „eligibile” pentru ajutor în sensul articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1782/2003 și al articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009, cu condiția ca activitatea agricolă exercitată pe aceste suprafețe să nu fie grav afectată de activitatea neagricolă. Totuși, acest lucru nu este suficient pentru ca o suprafață să fie pe deplin eligibilă pentru ajutor. Parcelele de teren examinate trebuie de asemenea, potrivit articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1782/2003 și articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009, să facă parte din exploatația agricultorului. Vom examina acest aspect în cele ce urmează.
3. Cerința ca suprafața să facă parte din exploatație
60. Trebuie arătat în primul rând că, în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1782/2003 și al articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009, orice suprafață agricolă a exploatației este eligibilă pentru ajutor. Noțiunea „exploatație” este definită în articolul 2 litera (b) din Regulamentul nr. 1782/2003 (și din Regulamentul nr. 73/2009) drept „ansamblul unităților de producție gestionate de agricultor și situate pe teritoriul unui stat membru”.
61. Curtea a avut deja ocazia să clarifice noțiunea „exploatație” în Hotărârea Landkreis Bad Dürkheim(20). Ca și în prezenta speță, agricultorul din acea cauză nu avea libertatea deplină de a utiliza suprafețele în discuție. Dimpotrivă, acesta trebuia să respecte anumite instrucțiuni ale autorităților naționale pentru a se asigura că obiectivul de protecție a naturii și de conservare a peisajului este atins. În hotărârea pronunțată în cauza Landkreis Bad Dürkheim, Curtea a afirmat că criteriul decisiv pentru a determina dacă o parcelă determinată face parte din exploatația agricultorului este acela ca agricultorul să dispună de o anumită autonomie în utilizarea suprafeței respective și să dețină o putere de decizie suficientă pentru a exercita activitățile agricole în cauză. Cu toate acestea, Curtea a avut grijă să explice că acest criteriu privind autonomia nu înseamnă că agricultorul trebuie să dispună de o putere nelimitată asupra suprafeței în cauză în cadrul utilizării acesteia în scopuri agricole(21).
62. Deși cauza Landkreis Bad Dürkheim privea contextul specific al protecției naturii, pe care Curtea l‑a recunoscut drept compatibil cu obiectivele generale ale Regulamentului nr. 73/2009, considerăm totuși că afirmația de mai sus privind criteriul autonomiei este relevantă și în contextul suprafețelor utilizate în scopuri care nu au o legătură imediată cu obiectivele schemei de plată unică. După cum se afirmă cu claritate, examinarea aspectului dacă o suprafață face parte din exploatația unui agricultor este strâns legată de ceea ce înseamnă utilizarea predominantă acelei suprafețe determinate. Astfel, criteriile relevante par să conveargă într‑o anumită măsură(22).
63. În prezenta cauză, este vorba despre suprafețe de siguranță din jurul pistelor, căilor de rulare și de oprire pe aeroporturi. Regulile și restricțiile aplicabile provin, pe de o parte, din dispozițiile naționale și internaționale privind asigurarea siguranței traficului aerian și, pe de altă parte, din clauzele contractuale. Acestea privesc printre altele întreținerea terenului într‑o anumită stare, culturile care pot fi cultivate și recoltate (în practică, iarba) și înălțimea acceptabilă a ierbii. În consecință, cu greu se poate nega că un agricultor în poziția domnului Demmer nu dispune de autonomie totală în ceea ce privește utilizarea suprafețelor în cauză.
64. Cu toate acestea, atât timp cât agricultorul poate utiliza suprafața pentru activitatea agricolă pe care o alege fără ca această activitate să fie grav afectată de activitatea neagricolă desfășurată pe acel teren (sau, în cazul în care nu se desfășoară o activitate neagricolă, de regulile și restricțiile aplicabile), nu există niciun motiv de a considera că suprafețele în discuție în fața instanței de trimitere nu ar face parte nici din exploatația agricultorului în sensul Regulamentelor nr. 1782/2003 și nr. 73/2009. Cu condiția îndeplinirii acestui criteriu, nu înțelegem de ce un agricultor precum domnul Demmer nu s‑ar bucura astfel de un grad de autonomie și de o putere decizională suficiente pentru a exercita activitățile agricole în cauză, astfel cum impune jurisprudența Curții.
65. Pentru a concluziona, dorim să atragem atenția asupra faptului că schema de plată unică este o formă de ajutor de venit care poate încuraja agricultura în zonele care în caz contrar nu ar fi utilizate în acest scop. Cauza aflată pe rolul instanței de trimitere este un exemplu în acest sens. Totuși, nu reușim să identificăm motive în cadrul legislativ aplicabil sau în altă parte care să justifice de ce simplul fapt că o activitate agricolă este exercitată pe suprafețe situate în jurul unui aeroport ar împiedica în mod automat eligibilitatea acelui teren pentru ajutor. Cu condiția îndeplinirii criteriului identificat la punctul 55 de mai sus, localizarea terenului nu este relevantă.
66. Prin urmare, considerăm că o suprafață agricolă care constă în suprafețe de siguranță situate în jurul pistelor și căilor de rulare și de oprire la aeroporturi trebuie să fie considerată parte dintr‑o „exploatație” și, așadar, eligibilă pentru ajutor în sensul articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1782/2003 și al articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009, cu condiția ca, în pofida regulilor și a restricțiilor aplicabile, agricultorul să dispună de o autonomie și de o putere de decizie suficiente pentru a exercita activitățile agricole pe care le alege pe suprafețele de teren în cauză.
67. Dacă, după examinarea ansamblului faptelor relevante pentru litigiul pendinte în fața instanței de trimitere, aceasta concluzionează că suprafețele în cauză nu sunt eligibile pentru ajutor din cauză că regulile și restricțiile afectează grav activitatea agricolă a domnului Demmer, se pune întrebarea dacă domnul Demmer ar fi trebuit în mod rezonabil să detecteze caracterul eronat al alocării drepturilor de plată și al plății ajutorului (întrebarea 3). În această privință, trebuie de asemenea să se stabilească perioada relevantă în raport cu care se efectuează această apreciere (întrebările 4 și 5). Vom examina aceste întrebări împreună în cele ce urmează.
C – Erori care pot fi detectate în mod rezonabil de agricultor și buna‑credință
68. Prezenta cauză ridică trei probleme: (i) dacă a existat o eroare care ar fi putut fi detectată în mod rezonabil de agricultor în ceea ce privește alocarea drepturilor de plată pentru suprafețele în cauză, (ii) dacă a existat o eroare care ar fi putut fi detectată în mod rezonabil de agricultor la momentul plății ajutorului pentru terenul în cauză și, în ultimul rând, (iii) dacă se poate considera că un beneficiar precum domnul Demmer a acționat cu bună‑credință. Instanța de trimitere are de asemenea îndoieli cu privire la perioada relevantă pentru efectuarea acestei aprecieri.
69. În principiu, drepturile alocate în mod necuvenit trebuie să fie retrase și ajutorul plătit în mod necuvenit trebuie să fie recuperat. În mod fundamental, obiectivul care stă la baza recuperării plății nedatorate este în mod incontestabil acela de a proteja interesele financiare ale Uniunii și de a împiedica îmbogățirea fără justă cauză(23). Această idee este exprimată clar la articolul 73 alineatul (1) și la articolul 73a din Regulamentul nr. 796/2004. Cu toate acestea, există excepții de la această regulă.
70. Aceste excepții figurează în cuprinsul articolului 137 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009 (drepturile de plată alocate în mod necuvenit) și al articolului 73 alineatul (4) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 796/2004 (plăți necuvenite ale ajutorului). Fără îndoială, după cum observă guvernul danez, aceste prevederi urmăresc să garanteze că principiul protecției încrederii legitime este respectat(24). Rămâne totuși problema dacă aceste excepții se aplică în împrejurările în speță.
71. Înainte de a analiza această problemă, dorim să arătăm cu titlu preliminar că, potrivit abordării de mai sus, eligibilitatea suprafețelor de teren situate în perimetrul aeroporturilor depinde de o analiză de la caz la caz. Astfel, eligibilitatea nu poate fi exclusă de la bun început. Eligibilitatea poate de asemenea să varieze de la un an la altul. În realitate, suprafețele de siguranță din jurul pistelor și căilor de rulare și de oprire pe aeroporturi pot constitui hectare eligibile pentru ajutor, cu condiția ca agricultorul să poată desfășura efectiv activitatea agricolă aleasă pe terenul în cauză. Trebuie de asemenea să se țină seama de faptul că agricultura constituie o activitate profesională. În opinia noastră, trebuie acordată o importanță deosebită acestui fapt în identificarea gradului de diligență care trebuie să fie exercitat de agricultor atunci când solicită un ajutor în temeiul schemei de plată unică.
72. În ceea ce privește acest din urmă punct, dorim să atragem atenția asupra articolului 12 din Regulamentul nr. 796/2004 și în special asupra articolului 12 alineatul (1) litera (f) și alineatul (4) din acest regulament. Potrivit acestor prevederi, îi revine agricultorului sarcina de a verifica exactitatea informațiilor care figurează în formularul preimprimat utilizat pentru o cerere de ajutor în cadrul schemei de plată unică. Rezultă de asemenea din aceste dispoziții că schema de ajutor de venit creată prin regulamentele de bază se întemeiază pe premisa că agricultorii au cunoștință de condițiile care guvernează acordarea de ajutor potrivit schemelor în discuție. Aceste dispoziții încarnează ideea că este de așteptat ca agricultorii, ca profesioniști, să acorde o atenție deosebită atunci când introduc o cerere de ajutor și să cunoască condițiile acordării ajutorului.
73. În plus, după cum arată Comisia, faptul că autoritățile competente au alocat drepturi de plată pentru suprafețe determinate sau că un ajutor a fost plătit în legătură cu aceste suprafețe nu îl „exonerează” pe agricultor de obligațiile sale. Astfel, dispozițiile vizate de instanța de trimitere în întrebările sale și în special articolul 73 din Regulamentul nr. 796/2004, privesc situații în care o plată necuvenită a fost deja efectuată. În plus, în temeiul articolului 73a din acest regulament, agricultorul trebuie să cedeze aceste drepturi alocate în mod necuvenit și se consideră că acestea nu au fost niciodată atribuite. În consecință, simplul fapt că au fost alocate drepturi de plată (sau că au fost efectuate plăți) nu înseamnă că beneficiul primit în mod necuvenit trebuie să fie considerat legal. Dimpotrivă, există un risc, pe care agricultorii trebuie să îl cunoască, de a fi necesară realizarea unor corecții, chiar după efectuarea plății.
74. Prin urmare, un agricultor profesionist precum domnul Demmer ar trebui să cunoască condițiile privind „hectarele eligibile pentru ajutor” în sensul articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1782/2004 și al articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009. În consecință, nu pare deosebit de sever să se ceară unui astfel de agricultor – în special dată fiind experiența sa profesională(25) – să cunoască regulile specifice care se aplică suprafețelor afectate unei utilizări mixte(26). În ceea ce privește, mai precis, problema bunei‑credințe și a ajutorului deja plătit, vom nota doar că faptul că plata a avut loc are mică importanță atunci când este vorba de a determina dacă beneficiarul poate fi considerat că a acționat cu bună‑credință. În cazul particular al unei scheme de ajutor destinate să furnizeze un ajutor de venit pentru un grup de profesioniști, aprecierea bunei‑credințe ar trebui – la fel ca și pentru criteriul caracterului rezonabil de mai sus – să se bazeze pe elemente obiective.
75. În ceea ce privește momentul în raport cu care trebuie să se efectueze această apreciere, facem următoarele observații.
76. În primul rând, articolul 137 din Regulamentul nr. 73/2009 stabilește regula că drepturile de plată alocate în mod necuvenit înainte de 1 ianuarie 2009 trebuie să fie regularizate până la 1 ianuarie 2010. Totuși, această regulă se aplică numai în măsura în care eroarea care a dat naștere plății necuvenite nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil de agricultor. În această privință, reiese din înscrisurile din dosar că suprafețele în litigiu au fost radiate din registrul cadastral în anul 2008. La acel moment, această informație – dar și intenția autorității competente de a reexamina cererile depuse pentru anii precedenți și de a recalcula drepturile de plată – a fost comunicată domnului Demmer. Având în vedere acest fapt, considerăm că articolul 137 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009 nu este aplicabil în circumstanțele cauzei pendinte în fața instanței de trimitere.
77. În mod general, pentru ca această dispoziție să fie aplicabilă, eroarea trebuie să fie de așa natură încât agricultorul să nu fi putut să o detecteze în mod rezonabil înainte de 1 ianuarie 2010. Întrucât activitatea agricolă a agricultorului a fost grav afectată de activitatea neagricolă (în orice moment înainte de 1 ianuarie 2010), nu vedem cum s‑ar putea susține în mod serios că un agricultor, acționând cu titlu profesional, nu ar fi putut să detecteze eroarea care a condus la alocarea drepturilor de plată.
78. În al doilea rând, articolul 73 din Regulamentul nr. 796/2004 vizează plăți care au fost deja efectuate. Ținând seama de informațiile de care dispunea domnul Demmer în anul 2008, excepțiile de la recuperarea prevăzută la articolul 73 alineatul (4) și alineatul (5), în circumstanțele particulare ale speței, nu se aplică decât în ceea ce privește perioada anterioară acestei date.
79. Atunci când se apreciază dacă un agricultor putea în mod rezonabil să detecteze o eroare care a dat naștere unei plăți necuvenite în sensul articolului 73 alineatul (4) din Regulamentul nr. 796/2004, momentul relevant ar trebui să fie, în opinia noastră, momentul plății – după cum indică de asemenea în mod clar această dispoziție. Astfel, de ce ar trebui agricultorul să fie împiedicat să solicite un ajutor în împrejurări în care suprafețele de teren pot, în cele din urmă, să constituie hectare eligibile pentru ajutor?
80. În cazul utilizării mixte a terenului, în particular, se poate imagina că impactul restricțiilor, atât contractuale, cât și legislative, asupra utilizării suprafeței în cauză nu se manifestă decât în cursul anului de ajutoare în cauză. De exemplu, ar putea fi imposibil să se prevadă, înainte de depunerea unei cereri, dacă (și, dacă este cazul, în ce măsură) proprietarul terenului își exercită de facto prerogativele contractuale (în prezenta cauză, exerciții militare) sau dacă agricultorul va putea efectiv să utilizeze terenul în cauză pentru activitatea agricolă aleasă. În măsura în care ajutorul este plătit pentru un singur an odată, aprecierea conform articolului 73 alineatul (4) din Regulamentul nr. 796/2004 ar trebui, în opinia noastră, să fie efectuată separat pentru fiecare an de ajutoare. Motivul este acela că împrejurările se pot schimba în timp, după cum s‑a arătat mai sus.
81. În al treilea și ultimul rând, potrivit articolului 73 alineatul (5) din Regulamentul nr. 796/2004, obligația de rambursare este limitată la patru ani atunci când beneficiarul a acționat cu bună‑credință. După cum s‑a menționat mai sus, nu credem că un agricultor care intenționează în mod real să afecteze terenul în cauză unei activități agricole specifice ar trebui să fie sancționat pentru că a solicitat un ajutor. Astfel, este posibil ca agricultorul să nu poată decât ulterior să determine dacă restricțiile privind utilizarea suprafețelor sunt de așa natură încât îl împiedică să le utilizeze în scopul activității agricole alese.
82. Acestea fiind spuse, pentru a putea beneficia de excepția prevăzută la articolul 73 alineatul (5), agricultorul trebuie, dată fiind în special nevoia de a se evita îmbogățirea fără justă cauză, să acționeze cu bună‑credință (cu alte cuvinte, cu convingerea sinceră că activitatea agricolă aleasă poate fi într‑adevăr desfășurată pe teren) în toate momentele relevante, începând cu momentul alocării drepturilor de plată și terminând cu momentul plății ajutorului. În consecință, aprecierea bunei‑credințe în sensul articolului 73 alineatul (5) din Regulamentul nr. 796/2004 trebuie realizată separat pentru fiecare an de ajutoare și buna‑credință trebuie să continue până la momentul plății.
IV – Concluzie
83. În temeiul considerațiilor de mai sus, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Vestre Landsret după cum urmează:
„1) Suprafețele de siguranță situate în jurul pistelor și căilor de rulare și de oprire pe aeroporturi pot fi eligibile pentru ajutor în sensul articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și al articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, cu condiția ca, în pofida regulilor și restricțiilor aplicabile, agricultorul să fie efectiv în măsură să utilizeze terenul în cauză pentru activitatea agricolă aleasă.
2) Atunci când un agricultor introduce o cerere de ajutor pentru o activitate agricolă exercitată pe suprafețe de siguranță situate în jurul pistelor și căilor de rulare și de oprire,
a) există o eroare care putea fi detectată în mod rezonabil de agricultor în sensul articolului 73 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco‑condiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (astfel cum a fost modificat) dacă, la data plății, agricultorul știa că nu putea să utilizeze efectiv terenul în cauză pentru activitatea agricolă aleasă în cursul anului de ajutoare relevant și
b) nu se poate considera că beneficiarul a acționat cu bună‑credință în sensul articolului 73 alineatul (5) din Regulamentul nr. 796/2004 dacă, la momentul plății, agricultorul știa că nu putea să utilizeze efectiv terenul în cauză pentru activitatea agricolă aleasă în cursul anului de ajutoare relevant.
3) Aprecierea în privința punctelor 2 a) și 2 b) trebuie să fie efectuată separat pentru fiecare an de ajutoare.”