Acţiune introdusă la 8 mai 2007 - KONE și alţii/Comisia Comunităţilor Europene

(Cauza T-151/07)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamante: KONE Corp. (Helsinki, Finlanda), KONE GmbH (Hannover, Germania) și KONE BV (Haga, Țările de Jos) (reprezentanţi: T. Vinje, solicitor, D. Paemen, J. Schindler, B. Nijs, lawyers, J. Flynn, QC și D. Scannell, barrister)

Pârâtă: Comisia Comunităţilor Europene

Concluziile reclamantelor

Reclamantele solicită Curţii:

anularea articolului 2 alineatul (2) din decizie, în măsura în care aplică o amendă societăţilor KONE Corporation și KONE GmbH și fie neaplicarea niciunei amenzi, fie aplicarea unei amenzi cu un cuantum mai mic decât cel stabilit prin decizia Comisiei;

anularea articolului 2 alineatul (4) din decizia Comisiei, în măsura în care aplică o amendă societăţilor KONE Corporation și KONE BV și aplicarea unei amenzi cu un cuantum mai mic decât cel stabilit prin decizia Comisiei;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele şi principalele argumente

Prin această acţiune, reclamantele urmăresc să obţină anularea parţială, conform articolului 230 CE, a Deciziei C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 (cauza COMP/E-1/38.823 - PO/Ascensoare și scări rulante), în temeiul căreia reclamantele, printre alte întreprinderi, au fost ţinute răspunzătoare pentru participarea lor la patru încălcări unice, complexe și continue ale articolului 81 alineatul (1) CE prin aceea că au împărţit pieţele în baza unor acorduri și/sau practici concertate de atribuire a unor oferte și contracte de vânzare, instalare, întreţinere și modernizare a ascensoarelor și a scărilor rulante.

Reclamantele, KONE Corporation și filialele sale, KONE GmbH și KONE BV, contestă decizia atacată numai sub aspectul aplicării unor amenzi societăţii KONE luată în ansamblu pentru participarea acesteia la încălcări în Germania și Ţările de Jos.

În ceea ce privește încălcarea comisă în Germania, reclamantele susţin că, atunci când a stabilit cuantumul amenzii, Comisia a săvârșit o eroare. În special, reclamantele susţin, în primul rând, că s-a făcut o aplicare greșită de către Comisie a Comunicării privind clemenţa¹ prin aceea că: (i) ar fi trebuit să acorde imunitate societăţii KONE în temeiul punctului 8(b) și a punctului 8(a) din Comunicare; sau, ca alternativă, (ii) ar fi trebuit să reducă cuantumul amenzii aplicate reclamantelor în conformitate cu ultimul paragraf al punctului 23 din comunicarea respectivă.

Reclamantele susţin, în al doilea rând, că Liniile directoare din 1998 privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 şi al articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO² (denumite în continuare "Liniile directoare din 1998 privind stabilirea amenzilor") au fost aplicate greșit de către Comisie prin aceea că: (i) aceasta nu ar fi ţinut cont de mărimea pieţei relevante atunci când a stabilit amenda și că (ii) aceasta nu a recunoscut în mod adecvat necontestarea faptelor de către reclamante, după cum reiese din acordarea unei reduceri de numai 1 % pentru această contribuţie.

În al treilea rând, reclamantele afirmă că principiile de bază ale dreptului comunitar nu au fost respectate de către Comisie prin aceea că: (i) aceasta a încălcat principiul încrederii legitime atunci când nu a informat reclamantele la timp despre imposibilitatea de a beneficia de imunitate; prin aceea că (ii) aceasta nu a respectat principiul egalităţii de tratament atunci când a acordat un tratament diferenţiat unor reclamante aflate în situaţii similare din punct de vedere al regimului de imunitate și prin aceea că (iii) nu a respectat dreptul la apărare al reclamantelor atunci când a refuzat accesul la documente.

În ceea ce privește încălcarea comisă în Ţările de Jos, reclamantele susţin că, prin refuzarea oricărei reduceri a amenzii și prin stabilirea acesteia la 79 750 000 EUR, Comisia a săvârșit o eroare. În special, reclamantele sugerează că, în primul rând, Comisia nu a aplicat corect Comunicarea din 2002 privind clemenţa prin aceea că nu a redus amenda reclamantelor drept recunoaștere a faptului că reclamantele au furnizat informaţii și au colaborat pe durata procedurii administrative. În al doilea rând, reclamantele susţin că principiul încrederii legitime și cel al egalităţii de tratament nu au fost respectate de către Comisie. În sfârșit, reclamantele invocă faptul că Liniile directoare din 1998 privind stabilirea amenzilor nu au fost aplicate corect de către Comisie atât prin aceea că aceasta nu a ţinut cont de circumstanţele atenuante în favoarea reclamantelor, cât și prin aceea că nu a recunoscut în mod adecvat necontestarea faptelor de către reclamante.

____________

¹ - Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO 2002, C 45, p. 3).

² - JO 1998, C 9, p. 3.