Cauza T‑419/03

Altstoff Recycling Austria AG

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Sistem de colectare și de reciclare a ambalajelor utilizate în Austria – Acorduri de colectare și de triere care cuprind clauze de exclusivitate – Decizie de exceptare individuală – Obligații impuse – Principiul proporționalității”

Sumarul hotărârii

1.      Procedură – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2)]

2.      Concurență – Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Rețea de acorduri de parteneriat care cuprind clauze de exclusivitate teritorială – Accesibilitatea pieței – Acorduri având ca efect cumulativ împărțirea pieței – Luare în considerare a contextului economic specific

[art. 81 alin. (1) CE]

3.      Concurență – Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Rețea de acorduri privind colectarea și trierea ambalajelor menajere uzate, cuprinzând clauze de exclusivitate teritorială – Justificare – Efect restrictiv potențial asupra pieței situate în amonte a sistemelor de eliminare a ambalajelor menajere – Acordare a unei exceptări individuale însoțite de obligații

[art. 81 alin. (1) și (3) CE; Regulamentul nr. 17 al Consiliului, art. 8 alin. (1)]

1.      Potrivit articolului 48 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Tribunalului, invocarea de motive noi pe parcursul procesului este interzisă, cu excepția cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii. În această privință, un motiv care constituie dezvoltarea unui alt motiv prezentat anterior, direct sau implicit, și care prezintă o legătură strânsă cu acest motiv trebuie să fie declarat admisibil.

(a se vedea punctul 44)

2.      În cadrul examinării temeiniciei aprecierii Comisiei în ceea ce privește existența unei restrângeri sensibile a concurenței, în sensul articolului 81 alineatul (1) CE, imputabilă unor acorduri de parteneriat cuprinzând clauze de exclusivitate teritorială, Tribunalul nu se poate limita la efectele de exclusivitate considerate în mod izolat și prin referire numai la restrângerile impuse de acordurile de parteneriat menționate.

Astfel, în ceea ce privește problema dacă aceste acorduri intră în sfera interdicției prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE, trebuie să se examineze dacă ansamblul acordurilor similare încheiate pe piața relevantă și al celorlalte elemente ale contextului economic și juridic în care se înscriu acordurile în cauză indică faptul că au drept efect cumulativ blocarea accesului pe această piață al noilor concurenți.

Dacă rezultă din examinare că nu aceasta este situația, acordurile individuale care constituie rețeaua de acorduri nu pot aduce atingere concurenței în sensul articolului 81 alineatul (1) CE. În schimb, dacă examinarea arată că accesul pe piață este dificil, ar trebui să se analizeze în continuare în ce măsură acordurile de parteneriat menționate contribuie la efectul cumulativ produs, dat fiind că nu sunt interzise decât contractele care contribuie în mod semnificativ la o eventuală împărțire a pieței.

(a se vedea punctul 56)

3.      În ceea ce privește o rețea de acorduri de parteneriat încheiate între, pe de o parte, o întreprindere de reciclare sectorială, care operează pe piața eliminării ambalajelor menajere uzate, și, pe de altă parte, parteneri regionali (cum ar fi întreprinderi sau colectivități teritoriale) care asigură în mod concret colectarea, trierea, transportul și recuperarea ambalajelor menajere uzate și care beneficiază, pe o perioadă cuprinsă între trei și cinci ani, de o exclusivitate teritorială de facto, pe regiune de colectare și de triere, consecința practică a creării acestei rețele de acorduri este blocarea accesului pe piață pentru întreprinderile de colectare și de triere excluse și restrângerea concurenței, în privința ofertei, pe piața colectării și trierii ambalajelor menajere pe durata acordului.

Astfel, în măsura în care acordurile de parteneriat menționate sunt încheiate de cel mai important solicitant de servicii de eliminare a deșeurilor și acoperă întregul teritoriu al unui stat membru, restrângerea concurenței pe care o determină o astfel de exclusivitate pe piața colectării și trierii va avea efecte pe întregul teritoriu național și, prin urmare, asupra ansamblului pieței colectării și trierii relevante din punct de vedere geografic. Astfel, întreprinderile excluse vor avea dificultăți atât pentru a evita această rețea de acorduri și pentru a intra pe piața națională a colectării și trierii de ambalaje menajere, cât și pentru a rămâne pe această piață.

Cu toate acestea, astfel de acorduri pot fi justificate de motive de gestiune și de eficiență, de nevoia de a asigura o prestare fiabilă a serviciilor de colectare, precum și de necesitatea de a garanta securitatea organizării și a investițiilor care trebuiau să fie realizate pentru a pune în aplicare acordul de colectare și de triere. Obligația de exclusivitate poate reprezenta, așadar, o restrângere indispensabilă pentru realizarea obiectivului organizării raționale a activităților de colectare și de triere pe piața statului membru vizat, în sensul articolului 81 alineatul (3) CE.

Cu toate acestea, angajamentul unei întreprinderi de reciclare sectorială de a nu coopera decât cu un singur partener de colectare și/sau de triere pe regiune de colectare i‑ar putea permite să blocheze accesul concurenților potențiali la infrastructurile de colectare și de triere existente în măsura în care ar reuși să impună partenerilor săi o exclusivitate de facto în prestarea de servicii de colectare și de triere. Într‑o asemenea situație, aceștia nu ar avea nicio posibilitate reală și concretă de a evita rețeaua de contracte creată de întreprinderea menționată, întrucât, pe piața colectării și trierii ambalajelor menajere, nu ar exista altă întreprindere de colectare și de triere care să le poată oferi aceste servicii, în condiții competitive, încă de la începutul activității lor. Prin urmare, restrângerea concurenței constatată pe piața colectării și trierii ambalajelor menajere ar putea conduce la o restrângere a concurenței pe piața situată în amonte, și anume piața sistemelor de eliminare a ambalajelor menajere. Această restrângere s‑ar traduce imediat printr‑o limitare a cererii de servicii de colectare și de triere pe piața colectării și trierii ambalajelor menajere.

Astfel, Comisia nu săvârșește nicio eroare vădită de apreciere atunci când consideră că, pentru a evita ca o întreprindere de reciclare sectorială să poată elimina concurența pe piața sistemelor de eliminare a ambalajelor menajere, trebuia să condiționeze exceptarea individuală acordată de anumite obligații, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17.

(a se vedea punctele 58, 59, 63-65 și 80)