Cauza T‑32/21
(publicare în extras)
DAW SE
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 6 octombrie 2021
„Marcă a Uniunii Europene – Marca Uniunii Europene verbală Muresko – Mărcile naționale verbale anterioare Muresko – Revendicarea seniorității mărcilor naționale anterioare după înregistrarea mărcii Uniunii Europene – Articolele 39 și 40 din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Înregistrare a mărcilor naționale anterioare care a expirat la data revendicării”
1. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare literală, sistematică și teleologică
(a se vedea punctul 22)
2. Marcă a Uniunii Europene – Depunerea cererii de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene – Revendicarea seniorității mărcii naționale – Condiții – Interpretare restrictivă
(Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 39 și 40)
(a se vedea punctul 23)
3. Marcă a Uniunii Europene – Depunerea cererii de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene – Revendicarea seniorității mărcii naționale – Revendicarea seniorității după înregistrarea mărcii Uniunii Europene – Condiții – Marcă națională înregistrată la momentul introducerii cererii de revendicare
[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (12) și art. 39 și 40]
(a se vedea punctele 25, 27, 28, 30-34 și 40)
Rezumat
Reclamanta, Daw SE, este titulara unei mărci a Uniunii Europene verbale Muresko, înregistrată la 12 septembrie 2016 de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).
La 3 februarie 2020, reclamanta a revendicat în fața EUIPO, pentru această marcă, senioritatea mărcilor poloneză și germană identice, în conformitate cu articolul 40 din Regulamentul 2017/1001(1). Fără a contesta faptul că înregistrarea acestor mărci naționale expirase, reclamanta s‑a prevalat de faptul că fusese admisă o cerere de revendicare a seniorității mărcilor menționate pentru o altă marcă a Uniunii Europene.
EUIPO a respins revendicarea în litigiu pentru motivul expirării înregistrării mărcilor naționale la momentul introducerii acestei cereri de revendicare.
Sesizat cu o acțiune în anulare împotriva deciziei EUIPO, Tribunalul respinge acțiunea. Acesta consideră, în mod inedit, că o marcă națională anterioară trebuie să fie înregistrată și în vigoare la data revendicării seniorității mărcii respective pentru o marcă a Uniunii Europene identică.
Aprecierea Tribunalului
În primul rând, Tribunalul interpretează literal articolul 40 din Regulamentul 2017/1001. Acesta consideră că formularea acestui articol, având în vedere diferitele versiuni lingvistice, indică în mod clar că marca națională anterioară identică, a cărei senioritate este revendicată în favoarea mărcii Uniunii Europene, trebuie să fie înregistrată la momentul introducerii cererii de revendicare a seniorității.
În al doilea rând, Tribunalul constată că această interpretare este confirmată de contextul articolului menționat(2). Astfel, odată admisă revendicarea seniorității mărcii naționale anterioare identice în favoarea mărcii Uniunii Europene, titularul poate lăsa prima marcă să expire, continuând totodată să beneficieze, pentru a doua marcă, de aceleași drepturi pe care le‑ar fi avut dacă prima marcă ar fi continuat să fie înregistrată. Astfel, sistemul de revendicare a seniorității unei mărci naționale după înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene se întemeiază pe principiul că titularul mărcii naționale anterioare nu va renunța la această marcă sau nu o va lăsa să expire înainte ca cererea de revendicare a seniorității pe care a formulat‑o să fi fost admisă în favoarea mărcii Uniunii Europene. Aceasta implică faptul că, la data formulării acestei cereri de revendicare, nu expirase încă înregistrarea mărcii naționale anterioare identice.
În al treilea rând, interpretarea menționată este de asemenea conformă cu finalitatea sistemului de revendicare a seniorității, care este de a permite titularilor de mărci naționale și ale Uniunii Europene identice să își raționalizeze portofoliile de mărci, menținându‑și drepturile anterioare. Prezumția menținerii drepturilor aferente unei mărci naționale anterioare identice, care este de strictă interpretare, nu se aplică în general, ci numai în favoarea mărcii Uniunii Europene identice și pentru produsele sau serviciile identice în favoarea cărora a fost admisă revendicarea seniorității și în cazul nereînnoirii înregistrării mărcii naționale anterioare identice. O revendicare a seniorității admisă nu are, așadar, ca efect să conducă la supraviețuirea mărcii naționale anterioare în cauză și nici măcar doar să mențină anumite drepturi aferente acesteia în mod independent de marca Uniunii Europene în favoarea căreia a fost admisă această revendicare.
Prin urmare, deși reclamanta se poate prevala de prezumția de menținere a drepturilor aferente mărcilor poloneză și germană anterioare, după expirarea lor, în favoarea unei alte mărci a Uniunii Europene pentru care fusese admisă revendicarea seniorității înainte de expirarea lor, ea nu se poate prevala totuși de aceeași prezumție în susținerea revendicării în litigiu pentru marca Uniunii Europene în cauză.