HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
13 iunie 2012(*)
„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale HELLIM — Marcă comunitară colectivă verbală anterioară HALLOUMI — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Dreptul de a fi ascultat — Articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009”
În cauza T‑534/10,
Organismos Kypriakis Galaktokomikis Viomichanias, stabilit în Nicosie (Cipru), reprezentat inițial de C. Milbradt și de H. Van Volxem și ulterior de C. Milbradt și de A. Schwarz, avocați,
reclamant,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de G. Schneider, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI fiind
Garmo AG, cu sediul în Stuttgart (Germania),
având ca obiect o acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 20 septembrie 2010 (cauza R 794/2010-4), privind o procedură de opoziție între Organismos Kypriakis Galaktokomikis Viomichanias și Garmo AG,
TRIBUNALUL (Camera a opta),
compus din domnul L. Truchot, președinte, doamna M. E. Martins Ribeiro (raportor) și domnul H. Kanninen, judecători,
grefier: doamna J. Weychert, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 22 noiembrie 2010,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 21 martie 2011,
având în vedere decizia din 15 aprilie 2011 prin care se refuză autorizarea depunerii unui memoriu în replică,
în urma ședinței din 16 noiembrie 2011,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 24 octombrie 2005, Garmo AG a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), potrivit Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1), cu modificările ulterioare [înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul verbal HELLIM.
3 Produsele a căror înregistrare s‑a solicitat fac parte din clasa 29 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, astfel cum a fost revizuit și modificat, și corespund următoarei descrieri: „Lapte și produse lactate”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 14/2006 din 3 aprilie 2006.
5 La 26 iunie 2006, reclamantul, Organismos Kypriakis Galaktokomikis Viomichanias, a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii solicitate pentru serviciile menționate la punctul 3 de mai sus în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009).
6 Opoziția era întemeiată pe marca comunitară colectivă verbală anterioară HALLOUMI, solicitată la 22 februarie 1999 și înregistrată la 14 iulie 2000 sub numărul 1082965, desemnând produsele care fac parte din clasa 29 și corespunzând următoarei descrieri: „Brânzeturi”.
7 Motivul invocat în susținerea opoziției este cel prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009].
8 Prin decizia din 10 martie 2010, divizia de opoziție a respins opoziția pentru motivul că, în pofida identității sau similitudinii produselor în cauză, nu exista un risc de confuzie între semnele HELLIM și HALLOUMI. Divizia de opoziție a constatat că semnele în conflict nu erau similare din punct de vedere vizual și fonetic. Din punct de vedere conceptual, semnele în conflict ar prezenta o anumită similitudine pentru consumatori, dat fiind că cei doi termeni ar fi utilizați pentru a desemna un anumit sortiment de brânzeturi. Pe de altă parte, marca anterioară ar avea un caracter distinctiv scăzut în Cipru, termenul „halloumi” desemnând un sortiment special de brânzeturi cipriot. Ca urmare a acestui caracter descriptiv al mărcii anterioare, similitudinea conceptuală nu poate compensa diferențele vizuale și fonetice între semnele în conflict, astfel încât nu ar exista un risc de confuzie.
9 La 7 mai 2010, reclamanta a formulat o cale de atac la OAPI împotriva deciziei diviziei de opoziție în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009.
10 Prin Decizia din 20 septembrie 2010 (în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a respins calea de atac. În primul rând, la punctul 18 din decizia atacată, aceasta s‑ar fi raliat concluziilor diviziei de opoziție, care nu au fost contestate de părți, potrivit cărora produsele în cauză erau identice sau similare. În al doilea rând, camera de recurs a considerat, la punctele 21 și 22 din decizia atacată, că, din punct de vedere vizual și fonetic, similitudinea semnelor în conflict era scăzută. Pe plan conceptual, aceasta a constatat la punctul 23 din decizia atacată că limba turcă nu era o limbă oficială a Uniunii Europene, astfel încât eventuala semnificație a cuvântului „hellim” în limba turcă nu era determinantă pentru evaluarea riscului de confuzie. Pe de altă parte, presupunând chiar că publicul ar recunoaște desemnarea unui sortiment de brânzeturi special cipriot, acest fapt nu ar avea impact, deoarece ar fi vorba despre o semnificație pur descriptivă care nu ar putea fi utilizată ca bază pentru compararea semnelor. Comparația conceptuală ar fi, așadar, nerelevantă. În al treilea rând, în ceea ce privește riscul de confuzie, camera de recurs a considerat la punctul 26 din decizia atacată că faptul că marca anterioară este colectivă nu înseamnă că respectiva marcă are un caracter distinctiv mediu. Camera de recurs a arătat că marca colectivă se distinge de marca individuală prin faptul că nu se aplică în privința sa motivul de refuz al indicației geografice descriptive, deoarece marca colectivă distinge produsele pe care le protejează în funcție de proveniența lor din partea unui colectiv de producători regionali. Ținând seama de caracterul distinctiv scăzut al mărcii anterioare, precum și de similitudinea vizuală și fonetică scăzută a semnelor în conflict, camera de recurs a conchis la punctul 30 din decizia atacată că nu exista un risc de confuzie, chiar dacă produsele sunt identice și similare.
Concluziile părților
11 Reclamantul solicită Tribunalului:
— anularea deciziei atacate;
— obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii aflate pe rolul camerei de recurs.
12 OAPI solicită Tribunalului:
— respingerea acțiunii;
— obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
13 În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive, întemeiate pe încălcarea, pe de o parte, a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, pentru motivul că ar exista un risc de confuzie și, pe de altă parte, a articolului 63 alineatul (2) din regulamentul menționat, pentru motivul că nu i‑ar fi fost respectat dreptul de a fi ascultat.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009
14 Reclamantul reproșează, în primul rând, camerei de recurs că a considerat, pe de o parte, că semnele în conflict aveau un grad scăzut de similitudine vizuală și fonetică și, pe de altă parte, că comparația conceptuală era nerelevantă.
15 Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, „din cauza identității sau asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie [în percepția publicului de] pe teritoriul în care este protejată marca anterioară; riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară”.
16 Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie un risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 10 septembrie 2008, Boston Scientific/OAPI – Terumo (CAPIO), T‑325/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 70 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea Curții din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, Rec., p. I‑5507, punctul 29, și Hotărârea din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, Rec., p. I‑3819, punctul 17].
17 În plus, este cert că riscul de confuzie în percepția publicului trebuie apreciat în mod global, ținând seama de toți factorii pertinenți ai cauzei (a se vedea Hotărârea CAPIO, punctul 16 de mai sus, punctul 71 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea Curții din 11 noiembrie 1997, SABEL, C‑251/95, Rec., p. I‑6191, punctul 22, și Hotărârea Canon, punctul 16 de mai sus, punctul 16, și Hotărârea Lloyd Schuhfabrik Meyer, punctul 16 de mai sus, punctul 18).
18 Această apreciere globală implică o anumită interdependență între factorii luați în considerare și, în special, între similitudinea mărcilor și cea a produselor sau a serviciilor desemnate. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile desemnate poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între mărci și invers [Hotărârea Curții din 13 septembrie 2007, Il Ponte Finanziaria/OAPI, C‑234/06 P, Rep., p. I‑7333, punctul 48, și Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Matratzen Concord/OAPI – Hukla Germany (MATRATZEN), T‑6/01, Rec., p. II‑4335, punctul 25; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea Canon, punctul 16 de mai sus, punctul 17]. Interdependența dintre acești factori își găsește expresia în considerentul (8) al Regulamentului nr. 207/2009, potrivit căruia noțiunea de similitudine trebuie interpretată în relație cu riscul de confuzie, a cărui apreciere depinde de numeroși factori, în special de cunoașterea mărcii pe piață, de asocierea care poate fi făcută cu semnul folosit sau înregistrat, de gradul de asemănare între marcă și semn și între produsele sau serviciile desemnate (a se vedea Hotărârea CAPIO, punctul 16 de mai sus, punctul 72 și jurisprudența citată).
19 Pe de altă parte, întrucât riscul de confuzie este cu atât mai ridicat cu cât caracterul distinctiv al mărcii anterioare se dovedește a fi mai pronunțat, mărcile care au un caracter distinctiv pronunțat, fie intrinsec, fie datorită faptului că sunt cunoscute pe piață, se bucură de o protecție mai extinsă decât cele al căror caracter distinctiv este mai slab (a se vedea Hotărârea Lloyd Schuhfabrik Meyer, punctul 16 de mai sus, punctul 20 și jurisprudența citată).
20 În consecință, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, poate exista un risc de confuzie, în pofida unui grad scăzut de similitudine între mărci, atunci când similitudinea produselor sau a serviciilor acoperite de acestea este ridicată și când caracterul distinctiv al mărcii anterioare este puternic (a se vedea Hotărârea Lloyd Schuhfabrik Meyer, punctul 16 de mai sus, punctul 21 și jurisprudența citată).
21 În sfârșit, trebuie amintit că, în vederea aprecierii globale a riscului de confuzie, consumatorul mediu al produselor vizate este prezumat a fi normal informat și suficient de atent și de avizat. De altfel, trebuie să se țină seama de faptul că numai rareori consumatorul mediu are posibilitatea să compare în mod direct diferitele mărci, trebuind să se bazeze pe imaginea imperfectă a acestora pe care a păstrat‑o în memorie. Trebuie ținut seama și de faptul că nivelul de atenție a consumatorului mediu poate varia în funcție de categoria de produse sau de servicii în cauză [Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Oberhauser/OAPI – Petit Liberto (Fifties), T‑104/01, Rec., p. II‑4359, punctul 28, și Hotărârea din 30 iunie 2004, BMI Bertollo/OAPI – Diesel (DIESELIT), T‑186/02, Rec., p. II‑1887, punctul 38; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea Lloyd Schuhfabrik Meyer, punctul 16 de mai sus, punctul 26].
22 În speță, camera de recurs a constatat în mod întemeiat la punctul 17 din decizia atacată, fără ca reclamantul să conteste această afirmație, că publicul relevant era format din publicul general al Uniunii, având în vedere că, pe de o parte, produsele în cauză erau alimente de utilizare cotidiană și că, pe de altă parte, marca anterioară este o marcă comunitară.
Cu privire la compararea semnelor
23 În primul rând, în ceea ce privește similitudinea vizuală, trebuie constatat, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 21 din decizia atacată, că semnele în conflict au în comun prima dintre literele care le compun, și anume litera „h”, precum și grupul de litere „ll” și că acestea prezintă, la sfârșitul cuvântului, literele „i” și „m”, dar într‑o ordine diferită, și anume „mi” și „im”. Cu toate acestea, din punct de vedere vizual, diferențele care provin din structura fiecărui cuvânt, din utilizarea de vocale diferite, din așezarea literelor și din lungimea cuvintelor fac ca, în ansamblu, semnele în conflict să nu fie similare din punct de vedere vizual, astfel cum, de altfel, a constatat deja divizia de opoziție [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 9 aprilie 2003, Durferrit/OAPI – Kolene (NU‑TRIDE), T‑224/01, Rec., p. II‑1589, punctul 46].
24 În această privință, argumentația reclamantului, potrivit căreia ar exista un grad mediu de similitudine vizuală pentru motivul că cinci dintre cele șase litere ale mărcii solicitate s‑ar regăsi în cuprinsul mărcii anterioare, și anume literele „h”, „i” și „m”, precum și cele două litere „l”, nu poate fi admisă, având în vedere necesitatea unei aprecieri de ansamblu a diverselor elemente care constituie semnele în conflict, în special compunerea acestora și lungimea lor, precum și dispunerea literelor care compun semnele menționate.
25 În al doilea rând, în ceea ce privește similitudinea fonetică, este cert, astfel cum a arătat camera de recurs la punctul 22 din decizia atacată, că marca solicitată cuprinde două silabe, în timp ce marca anterioară cuprinde trei silabe. Pe de altă parte, sunetele care decurg din silabele respective sunt diferite. Astfel, cu excepția primelor silabe ale semnelor în conflict, și anume „he” și „ha”, care pot prezenta o anumită similitudine, continuarea respectivelor semne este, ținând seama de utilizarea unor vocale diferite, de amplasare și de numărul literelor, foarte diferită, astfel încât, în mod global, semnele în conflict nu sunt similare din punct de vedere fonetic, după cum a constatat deja divizia de opoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea NU‑TRIDE, punctul 23 de mai sus, punctul 47).
26 În această privință, reclamantul a adăugat în ședință că examinarea efectuată de camera de recurs a fost eronată deoarece cuvântul „hellim” ar fi pronunțat de o parte a publicului relevant la fel ca „hellimi”. Astfel, publicul cipriot ar avea tendința să adauge o vocală la terminația cuvintelor care nu prezintă vocale în final. Prin urmare, ar exista un grad mediu de similitudine fonetică.
27 OAPI arată că acest element de fapt nu a fost invocat în cadrul procedurii administrative și este vorba despre un element nou.
28 Trebuie arătat că, potrivit articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, în cazul unei proceduri privind motive relative de refuz al înregistrării, examinarea este limitată la motivele invocate și la cererile formulate de părți. Rezultă că, în ceea ce privește un motiv relativ de refuz al înregistrării, elemente de drept și de fapt care sunt invocate în fața Tribunalului fără să fi fost invocate anterior în fața camerei de recurs nu pot afecta legalitatea unei decizii a respectivei camere [Hotărârea Curții din 13 martie 2007, OAPI/Kaul, C‑29/05 P, Rep., p. I‑2213, punctul 54, Hotărârea Tribunalului din 15 februarie 2005, Cervecería Modelo/OAPI – Modelo Continente Hipermercados (NEGRA MODELO), T‑169/02, Rec., p. II‑505, punctul 22, și Hotărârea din 17 martie 2010, Mäurer + Wirtz/OAPI – Exportaciones Aceiteras Fedeoliva (tosca de FEDEOLIVA), T‑63/07, Rep., p. II‑957, punctul 22].
29 În consecință, în cadrul controlului de legalitate a deciziilor camerelor de recurs, conferit Tribunalului în temeiul articolului 65 din Regulamentul nr. 207/2009, elementele de drept și de fapt care sunt invocate în fața Tribunalului fără să fi fost prezentate anterior organelor OAPI nu pot fi examinate pentru a aprecia legalitatea deciziilor camerei de recurs și trebuie, în consecință, să fie declarate inadmisibile (Hotărârea NEGRA MODELO, punctul 28 de mai sus, punctele 22 și 23, și Hotărârea tosca de FEDEOLIVA, punctul 28 de mai sus, punctul 23).
30 Or, nu reiese din dosarul OAPI că reclamantul a invocat, în cadrul procedurii administrative, că publicul cipriot ar pronunța cuvântul „hellim” adăugând un „i” la terminația acestui cuvânt. În plus, deși divizia de opoziție constatase, spre deosebire de camera de recurs, că nu exista nicio similitudine fonetică între semnele în conflict, ar fi revenit reclamantului sarcina de a arăta, în cadrul căii de atac în fața camerei de recurs, că marca solicitată putea fi pronunțată „hellimi”, dar nu a demonstrat acest fapt.
31 În consecință, conform jurisprudenței menționate la punctele 28 și 29 de mai sus, argumentul invocat de reclamant în cadrul procedurii orale trebuie respins ca inadmisibil.
32 În plus, trebuie să se constate că reclamantul nu a susținută, în niciun moment, prin elemente tangibile, afirmația potrivit căreia cuvântul „hellim” ar fi pronunțat de publicul cipriot ca „hellimi”.
33 În orice caz, presupunând chiar că reclamantul poate invoca acest argument în etapa cererii introductive, astfel cum pretinde că a făcut, trebuie arătat că cererea introductivă este redactată, cu privire la acest aspect, după cum urmează: „În plus, ne putem întreba pe ce limbă s‑a bazat camera de recurs atunci când a concluzionat că sonoritatea combinației de vocale în cuvântul «Hellim» este mai clară decât în cuvântul «Halloumi». În engleză, pronunțarea literei «a» seamănă cu cea a literei «e», fapt care crește considerabil similitudinea sonoră.”
34 Contrar susținerilor reclamantului din ședință, nu reiese în niciun caz din enunțarea citată că acesta a invocat pretinsa pronunțare de către publicul cipriot a cuvântului „hellimi”.
35 Pe de altă parte, trebuie să se constate că, dacă reclamantul ar fi intenționat să se prevaleze în fața Tribunalului de această pretinsă pronunțare de către publicul cipriot, acesta ar fi trebuit să pună în discuție în mod necesar constatarea camerei de recurs de la punctul 22 din decizia atacată consacrat examinării similitudinii fonetice, potrivit căreia marca anterioară cuprindea trei silabe și marca solicitată, două silabe, în măsura în care, spre deosebire de cuvântul „hellim”, cuvântul „hellimi” s‑ar compune din trei silabe, și anume „hel”, „li” și „mi”. Or, acesta nu a contestat nici respectiva constatare în cadrul acțiunii sale.
36 În al treilea rând, în ceea ce privește similitudinea conceptuală, camera de recurs a considerat, la punctul 23 din decizia atacată, că comparația conceptuală era nerelevantă. În această privință, aceasta a constatat, mai întâi, că limba turcă nu figura printre limbile oficiale ale Uniunii, astfel încât, o eventuală semnificație a cuvântului turc „hellim” nu era determinantă pentru evaluarea riscului de confuzie. Camera de recurs a considerat, în continuare, că, deși publicul recunoștea desemnarea unui sortiment special de brânzeturi cipriot, aceasta nu ar avea mai multă influență asupra evaluării similitudinii, întrucât ar fi vorba despre o semnificație pur descriptivă care nu poate fi utilizată ca temei al comparării semnelor.
37 Această analiză nu poate fi confirmată.
38 Astfel, după cum o recunoaște de altfel OAPI în memoriul în răspuns, deși limba turcă nu figurează printre limbile oficiale ale Uniunii, este cert totuși că aceasta figurează printre limbile oficiale ale Republicii Cipru. În consecință, trebuie să se concluzioneze cu privire la acest aspect că limba turcă va fi înțeleasă și vorbită de o parte a populației din Cipru.
39 În cadrul similitudinii conceptuale, trebuie luat în considerare tocmai punctul de vedere al consumatorului de pe un teritoriu al Uniunii pentru care cele două cuvinte ar avea o semnificație.
40 Or, în ceea ce privește analiza privind semnificația precisă a cuvintelor care compun semnele în conflict, trebuie să se constate că comparația conceptuală nu poate fi nerelevantă, din moment ce există o semnificație precisă a semnelor în limba publicului relevant [a se vedea per a contrario Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Institut für Lernsysteme/OAPI – Educational Services (ELS), T‑388/00, Rec., p. II‑4301, punctul 74].
41 În speță, este clar că, pe plan conceptual, cuvântul grec „halloumi” se traduce în turcă prin cuvântul „hellim”. În această perspectivă, nu se poate contesta că consumatorul mediu din Cipru, unde limba greacă și limba turcă sunt limbi oficiale, va înțelege că ambele cuvinte „halloumi” sau „hellim” fac trimitere la același sortiment special de brânzeturi cipriot [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 9 martie 2005, Osotspa/OAPI – Distribution & Marketing (Hai), T‑33/03, Rec., p. II‑763, punctul 51, și, în ceea ce privește marca colectivă Rioja și marca solicitată Riojavina, Hotărârea Tribunalului din 9 iunie 2010, Muñoz Arraiza/OAPI – Consejo Regulador de la Denominación de Origen Califícada Rioja (RIOJAVINA), T‑138/09, Rep., p. II‑2317, punctul 52].
42 Rezultă că există o anumită similitudine conceptuală, care necesită o interpretare prealabilă (a se vedea în acest sens Hotărârea Hai, punctul 41 de mai sus, punctul 53).
43 În consecință, trebuie să se verifice dacă, astfel cum a considerat camera de recurs în decizia atacată, nu există un risc de confuzie între semnele în conflict.
Cu privire la riscul de confuzie
44 Pe de o parte, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că riscul de confuzie este cu atât mai ridicat cu cât caracterul distinctiv al mărcii anterioare se dovedește a fi important. Prin urmare, nu se poate exclude ca similitudinea conceptuală care decurge din faptul că cele două mărci utilizează imagini concordante din punctul de vedere al conținutului lor semantic să poată crea un risc de confuzie în cazul în care marca anterioară deține un caracter distinctiv special fie în mod intrinsec, fie grație notorietății acesteia pe piață [a se vedea Hotărârea Hai, punctul 41 de mai sus, punctul 56 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea Hotărârea SABEL, punctul 17 de mai sus, punctul 24, și Hotărârea Tribunalului din 18 februarie 2004, Koubi/OAPI – Flabesa (CONFORFLEX), T‑10/03, Rec., p. II‑719, punctul 50].
45 Pe de altă parte, potrivit aceleiași jurisprudențe, simpla similitudine conceptuală între mărci nu este suficientă pentru a crea risc de confuzie în împrejurări în care marca anterioară nu se bucură de o notorietate deosebită și constă într‑un semn care prezintă puține elemente imaginare (Hotărârea SABEL, punctul 17 de mai sus, punctul 25, și Hotărârea Hai, punctul 41 de mai sus, punctul 55).
46 La punctele 25-27 din decizia atacată, camera de recurs a considerat, în esență, că semnificația descriptivă a cuvântului „halloumi” slăbea caracterul distinctiv al mărcii anterioare, astfel încât marca anterioară era descriptivă în ceea ce privește produsele în cauză, și anume brânzeturile. Potrivit punctului 27 din decizia atacată, acest semn descria „natura și sortimentul de brânzeturi astfel desemnat, iar nu originea sa geografică sau alte caracteristici marcate de particularități regionale”.
47 Reclamantul pretinde, dimpotrivă, că nu au fost suficient luate în considerare particularitățile care rezultă din faptul că marca anterioară este o marcă colectivă, care ar indica nu numai faptul că brânzeturile provin de la anumite întreprinderi, și anume de la membrii săi, ci și, în mod obligatoriu, că respectivul sortiment de brânzeturi are o origine geografică (locul specific de producție, rețetă specială pe bază de lapte din Cipru). Astfel, caracteristicile specifice ale mărcii colective a cărei înregistrare este privilegiată de articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 nu ar putea aduce atingere reclamantului, nici nu ar sugera o slăbire a caracterului distinctiv al mărcii menționate, ci ar trebui să conducă mai degrabă la prezumția existenței unui caracter distinctiv cel puțin mediu.
48 Această argumentație nu poate fi admisă.
49 Astfel, cu titlu introductiv, trebuie să se observe că întrucât articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 prevede o excepție de la motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din regulamentul menționat, acesta trebuie interpretat în mod strict [Hotărârea Tribunalului din 17 mai 2011, Consejo Regulador de la Denominación de Origen Txakoli de Álava și alții/OAPI (TXAKOLI), T‑341/09, Rep., p. II‑2373, punctul 35].
50 Astfel cum indică în mod întemeiat OAPI, deși într‑adevăr articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 permite înregistrarea de mărci colective chiar dacă acestea ar putea intra sub incidența articolului 7 alineatul (1) litera (c) din același regulament, reiese în mod expres din articolul 66 alineatul (2) a doua teză din regulamentul menționat că o marcă colectivă nu autorizează titularul să interzică unui terț să utilizeze în comerț aceste semne sau indicații atât timp cât această utilizare este făcută conform bunelor practici în domeniul industrial sau comercial; în special, o astfel de marcă nu poate fi opusă unui terț abilitat să folosească o denumire geografică.
51 În consecință, având în vedere necesitatea unei interpretări stricte a articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, condițiile pentru obținerea unei mărci au fost simplificate numai la momentul înregistrării, în măsura în care mărci descriptive pot fi înregistrate prin derogare de la prevederile articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009.
52 Prin urmare, contrar susținerilor reclamantului, înregistrarea ca marcă colectivă nu poate, în sine, să constituie o prezumție a existenței unui caracter distinctiv, astfel încât în mod întemeiat a apreciat camera de recurs că caracterul distinctiv al mărcii anterioare trebuie considerat slab.
53 În această privință, trebuie amintit că, chiar în prezența unei mărci anterioare care are un caracter distinctiv slab, poate exista un risc de confuzie în special atunci când produsele în cauză sunt identice și semnele în cauză sunt similare [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 13 aprilie 2011, Sociedad Agricola Requingua/OAPI – Consejo Regulador de la Denominación de Origen Toro (TORO DE PIEDRA), T‑358/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 45 și jurisprudența citată].
54 Cu toate acestea, trebuie constatat că, având în vedere lipsa similitudinilor fonetică și vizuală ale semnelor în conflict, în pofida identității sau similitudinii produselor în cauză, nu poate exista un risc de confuzie în percepția publicului vizat, din moment ce, în ipoteza unei mărci anterioare descriptive, existența unei similitudini conceptuale între semnele în conflict nu este suficientă pentru a concluziona cu privire la existența unui asemenea risc de confuzie.
55 Or, în speță, în pofida identității sau similitudinii produselor în cauză, întrucât marca anterioară nu are un caracter distinctiv special și în temeiul caracterului său descriptiv, simpla similitudine conceptuală nu este suficientă pentru a crea un risc de confuzie.
56 Rezultă din ansamblul celor ce precedă că în mod întemeiat a concluzionat camera de recurs că nu există un risc de confuzie între marca solicitată și marca anterioară în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, astfel încât primul motiv trebuie respins.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009
57 Reclamantul arată că, prin neluarea în considerare a replicii sale din 20 septembrie 2010, depusă în aceeași zi cu adoptarea deciziei atacate, camera de recurs a încălcat articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, pentru motivul că nu i‑ar fi fost respectat dreptul de a fi ascultat.
58 Trebuie arătat că reclamantul nu a indicat în cererea introductivă argumentația pe care ar fi invocat‑o în replica depusă la camera de recurs împotriva susținerilor Garmo privind similitudinea conceptuală și la care camera de recurs nu ar fi răspuns, deși ar fi trebuit să o facă.
59 În răspunsul la o întrebare adresată de Tribunal în ședință reclamantul a subliniat că nu i‑au fost ascultate argumentele cu privire la similitudinea conceptuală, referindu‑se de asemenea la aspectul privind caracterul nerelevant al acestei similitudini. Astfel cum s‑a consemnat în procesul‑verbal de ședință, reclamantul a specificat că camera de recurs nu ar fi răspuns la punctul 3 din replica depusă, intitulat „În ceea ce privește similitudinea pe plan conceptual” și care conținea considerații referitoare la existența unei similitudini conceptuale.
60 Trebuie arătat că, la punctul 3 din replica depusă la camera de recurs, reclamantul a indicat că se opunea descrierii făcute de Garmo cu privire la situația politică din Cipru. Acesta amintește că, deși zona de nord a Republicii Cipru era ocupată de Turcia, întregul teritoriu făcea parte din Uniune și că comunitățile vorbitoare de limba greacă și de limba turcă erau chiar mai puțin izolate una de cealaltă, zona de demarcare fiind traversată de milioane de ciprioți greci sau turci. Prin urmare, se poate deduce că acești ciprioți știau că „halloumi” și „hellim” desemnau unul și același produs, și anume sortimentul de brânzeturi național cipriot.
61 În această privință, trebuie, de la bun început, să se constate că Tribunalul a statuat, la punctele 36-42 de mai sus, că camera de recurs a săvârșit o eroare considerând că similitudinea conceptuală dintre semnele în conflict era nerelevantă.
62 În plus, reiese în orice caz din cuprinsul punctului 60 de mai sus că punctul 3 din replica respectivă nu cuprinde nicio argumentație privind caracterul nerelevant al comparației conceptuale a semnelor în conflict.
63 Rezultă din cele ce precedă că este necesar să se respingă al doilea motiv, precum și acțiunea în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
64 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Organismos Kypriakis Galaktokomikis Viomichanias la plata cheltuielilor de judecată.
Truchot | Martins Ribeiro | Kanninen |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 13 iunie 2012.
Semnături