HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

17 noiembrie 2009

Cauza F‑99/08

Rita Di Prospero

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Concurs general – Domeniul luptei antifraudă – Anunț de concurs EPSO/AD/116/08 și EPSO/AD/117/08 – Imposibilitate pentru candidați de a se înscrie simultan la mai multe concursuri – Respingerea candidaturii reclamantei la concursul EPSO/AD/117/08”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Di Prospero solicită anularea deciziei Oficiului Comunităților Europene pentru Selecția Personalului (EPSO) prin care nu i s‑a permis să își depună candidatura la concursul EPSO/AD/117/08, decizie care a rezultat din coroborarea anunțului de concurs, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 23 ianuarie 2008 (JO C 16 A, p. 1), care prevedea organizarea concursurilor generale EPSO/AD/116/08 pentru recrutarea de administratori (AD 8) în domeniul luptei antifraudă și EPSO/AD/117/08 pentru recrutarea de administratori principali (AD 11) în același domeniu, și a mesajelor electronice adresate reclamantei de EPSO la 26 și la 27 februarie 2008

Decizia: Anulează decizia EPSO de a nu fi permis reclamantei să își depună candidatura la concursul EPSO/AD/117/08. Comisia suportă toate cheltuielile de judecată.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Concurs – Condiții de admitere

(Statutul funcționarilor, art. 27 primul paragraf)

Autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de o largă putere de apreciere pentru a stabili criteriile de competență impuse de posturile care urmează să fie ocupate și pentru a specifica, în funcție de aceste criterii și în interesul serviciului, condițiile și modalitățile de organizare a unui concurs. Cu toate acestea, exercitarea puterii de apreciere de care dispun instituțiile în materie de organizare de concursuri, în special în ceea ce privește stabilirea condițiilor de admitere a candidaților, este delimitată de cerința de compatibilitate cu dispozițiile imperative ale articolului 27 primul paragraf din statut. Astfel, articolul 27 primul paragraf din statut definește în mod imperativ scopul oricărei recrutări. Această dispoziție nu încetează să se impună autorității împuternicite să facă numiri și atât exigențele legate de posturile care urmează să fie ocupate, cât și interesul serviciului nu pot fi concepute decât cu respectarea deplină a acestei dispoziții. Cu toate acestea, deși clauzele care limitează înscrierea candidaților la un concurs sunt susceptibile să restrângă posibilitățile instituției de a recruta cei mai buni candidați în sensul articolului 27 primul paragraf din statut, totuși nu rezultă de aici că orice clauză care operează o astfel de limitare este contrară articolului menționat mai sus. Astfel, puterea de apreciere a administrației cu privire la organizarea concursurilor și, mai general, interesul serviciului oferă instituției dreptul de a impune condițiile pe care le consideră necesare și care, deși limitează accesul candidaților la un concurs și, prin urmare, inevitabil, numărul candidaților înscriși, nu presupun, cu toate acestea, riscul de a compromite obiectivul de a asigura înscrierea candidaților care prezintă cel mai înalt nivel de independență, de competență, de eficiență și de integritate, în sensul articolului 27 primul paragraf din statut.

În cazul în care condițiile care limitează accesul candidaților la un concurs presupun riscul de a compromite obiectivul de a asigura înscrierea candidaților cu cel mai înalt nivel, condițiile în cauză sunt considerate contrare articolului 27 primul paragraf din statut. Pentru a fi legală, orice clauză de admitere la un concurs trebuie să corespundă unei duble condiții, care impune ca, în primul rând, clauza să fie justificată de exigențele legate de posturile care urmează să fie ocupate și, mai general, de interesul serviciului și, în al doilea rând, clauza să respecte finalitatea articolului 27 primul paragraf din statut. Deși, cel mai frecvent, cele două aspecte se suprapun în mare măsură, totuși ele corespund unor concepte distincte.

(a se vedea punctele 27-30, 32 și 35)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 8 noiembrie 1990, Bataille și alții/Parlamentul European, T‑56/89, Rec., p. II‑597, punctul 48; 6 martie 1997, de Kerros și Kohn‑Bergé/Comisia, T‑40/96 și T‑55/96, RecFP, p. I‑A‑47 și II‑135, punctele 40 și 51; 15 februarie 2005, Pyres/Comisia, T‑256/01, RecFP, p. I‑A‑23 și II‑99, punctul 36; 27 septembrie 2006, Blackler/Parlamentul European, T‑420/04, RecFP, p. I‑A‑2‑185 și II‑A‑2‑943, punctul 45 și jurisprudența citată