ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

16 septembrie 2013

Cauza T‑31/13 P

Vincent Bouillez

Împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2007 – Decizie de a nu îl promova pe reclamant la gradul AST 7 – Obligația de motivare – Articolul 266 TFUE – Articolul 45 din statut – Motive contradictorii – Analiză comparativă a meritelor – Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 14 noiembrie 2012, Bouillez/Consiliul (F‑75/11) și prin care se urmărește anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Domnul Vincent Bouillez suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanţei

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Motive – Nemotivare sau insuficienţa motivării – Motiv distinct de cel al legalității pe fond

(Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf)

2.      Funcționari – Promovare – Reclamaţia unui candidat care nu a fost promovat – Decizie de respingere – Obligația de motivare – Conţinut

[Statutul funcționarilor, art. 25 și 45 și art. 90 alin. (2)]

3.      Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor – Inadmisibilitate – Control exercitat de Tribunal cu privire la aprecierea elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

[art. 257 alin. (3) TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1)]

4.      Funcționari – Promovare – Puterea de apreciere a administrației – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 45)

1.      Obligația de motivare reprezintă o normă fundamentală de procedură care trebuie deosebită de temeinicia motivării, aceasta din urmă reprezentând un aspect care ține de legalitatea pe fond a actului în litigiu. Motivele și argumentele care urmăresc contestarea temeiniciei unui act sunt, așadar, ineficiente în cadrul unui motiv întemeiat pe lipsa motivării sau pe motivarea insuficientă.

(a se vedea punctul 20)

Trimitere la:

Tribunal 18 ianuarie 2012, Djebel – SGPS/Comisia, T‑422/07, punctul 54 și jurisprudența citată

2.      Autoritatea împuternicită să facă numiri nu este obligată să motiveze deciziile de nepromovare. În schimb, aceasta trebuie să motiveze deciziile de respingere a reclamațiilor depuse, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, de candidații nepromovați, motivarea acestor decizii de respingere trebuind să coincidă cu motivarea deciziilor împotriva cărora erau îndreptate reclamațiile. Întrucât promovările se efectuează prin selecție, motivarea respingerii reclamației nu trebuie să privească decât întrunirea condițiilor legale de care, conform statutului, depinde legalitatea procedurii. În special, autoritatea împuternicită să facă numiri nu este obligată să îi prezinte candidatului care nu a fost ales pentru a fi promovat aprecierea comparativă pe care a realizat‑o în privința sa și a candidatului care a fost reținut pentru promovare. Este suficient ca, în decizia sa de respingere a reclamației, autoritatea împuternicită să facă numiri să comunice funcționarului în cauză motivul individual şi pertinent care justifică respingerea candidaturii acestuia.

În plus, articolul 45 din statut prevede că, atunci când efectuează analiza comparativă a meritelor, autoritatea împuternicită să facă numiri ia în considerare în special rapoartele de evaluare a funcționarilor, utilizarea, în exercitarea atribuțiilor lor, a altor limbi decât limba a cărei cunoaștere aprofundată au dovedit‑o și, dacă este cazul, nivelul responsabilităților exercitate.

(a se vedea punctele 23, 24, 26 și 27)

Trimitere la:

Curte 13 aprilie 1978, Giordani/Comisia, 101/77, Rec., p. 915, punctul 10

Tribunal 3 martie 1993, Vela Palacios/CES, T‑25/92, Rec., p. II‑201, punctul 25; Tribunal 11 iunie 1996, Anacoreta Correia/Comisia, T‑118/95, RecFP, p. I‑A‑283 și II‑835, punctul 82; Tribunal 29 mai 1997, Contargyris/Consiliul, T‑6/96, RecFP, p. I‑A‑119 și II‑357, punctul 148; Tribunal 18 decembrie 1997, Delvaux/Comisia, T‑142/95, RecFP, p. I‑A‑477 și II‑1247, punctul 84; Tribunal 19 februarie 1998, Campogrande/Comisia, T‑3/97, RecFP, p. I‑A‑89 și II‑215, punctul 112; Tribunal 21 septembrie 1999, Oliveira/Parlamentul, T‑157/98, RecFP, p. I‑A‑163 și II‑851, punctul 52

3.      Potrivit articolului 257 alineatul (3) TFUE şi articolului 11 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, recursul formulat în fața Tribunalului se limitează la chestiuni de drept.

Prima instanță este singura competentă, pe de o parte, să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile aflate la dosar, și, pe de altă parte, să aprecieze aceste fapte. Aprecierea faptelor de către prima instanță nu constituie, așadar, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă care i‑au fost prezentate, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Tribunalului care judecă recursul. Odată ce prima instanță a constatat sau a apreciat faptele, Tribunalul este competent numai să exercite un control asupra calificării juridice a acestor fapte și asupra consecințelor juridice care au fost stabilite în primă instanță.

(a se vedea punctele 34 și 49)

Trimitere la:

Curte 16 septembrie 1997, Koelman/Comisia, C‑59/96 P, Rec., p. I‑4809, punctul 31; Curte 6 ianuarie 2004, BAI şi Comisia/Bayer, C‑2/01 P și C‑3/01 P, Rec., p. I‑23, punctul 47

Tribunal 7 decembrie 2011, Mioni/Comisia, T‑274/11 P, punctul 18; Tribunal 4 septembrie 2012, Mische/Parlamentul, T‑642/11 P, punctul 24 și jurisprudența citată

4.      Pentru a evalua interesul serviciului, precum și calificările și meritele candidaților care trebuie luați în considerare în cadrul unei decizii de promovare în temeiul articolului 45 din statut, autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de o largă putere de apreciere și, în acest domeniu, controlul instanței Uniunii trebuie să se limiteze la aspectul dacă, având în vedere căile și mijloacele care au putut conduce administrația la aprecierea sa, aceasta s‑a menținut în limite rezonabile și nu și‑a exercitat puterea în mod vădit eronat. Prin urmare, instanța Uniunii nu poate substitui aprecierea autorității împuternicite să facă numiri cu propria sa apreciere privind calificările și meritele candidaților.

(a se vedea punctul 44)

Trimitere la:

Curte 3 aprilie 2003, Parlamentul/Samper, C‑277/01 P, Rec., p. I‑3019, punctul 35

Tribunal 16 decembrie 2010, Consiliul/Stols, T‑175/09 P, punctul 23