Acțiune introdusă la 9 ianuarie 2012 - Interbev/Comisia

(Cauza T-18/12)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Association Nationale Interprofessionnelle du Bétail et des Viandes (Interbev) (Paris, Franța) (reprezentanți: P. Morrier și A. Bouviala, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei nr. C(2011) 4923 final a Comisiei Europene din 13 iulie 2011 privind ajutorul de stat SA. 14974 (C 46/2003) - Franța - referitoare la cotizațiile în favoarea INTERBEV, nepublicată încă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în măsura în care califică, pe de o parte, acțiunile desfășurate de INTERBEV între 1996 și 2004 în materie de publicitate, promovare a asistenței tehnice și cercetare și dezvoltare drept ajutoare de stat, iar, pe de altă parte, cotizațiile voluntare extinse care servesc la finanțarea acestor acțiuni, drept resurse de stat care fac parte integrantă din măsurile de ajutor de stat citate anterior;

cu titlu subsidiar, anularea Deciziei nr. C(2011) 4923 final a Comisiei Europene din 13 iulie 2011 privind ajutorul de stat SA. 14974 (C 46/2003) - Franța - referitoare la cotizațiile în favoarea INTERBEV, nepublicată încă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în măsura în care invită instanțele naționale să procedeze la rambursarea cotizațiilor voluntare extinse (decizia atacată, punctele 201 și 202) ;

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe o motivare insuficientă a deciziei atacate în raport cu articolul 296 TFUE și în special în raport cu condițiile referitoare la i) un avantaj economic selectiv în favoarea producătorilor din filierele bovină și ovină, ii) originea statală a acțiunilor desfășurate de reclamantă, iii) atingerea concurenței și afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre și iv) legătura constrângătoare dintre acțiunile desfășurate de reclamantă și cotizațiile voluntare extinse, denumite de asemenea cotizații voluntare obligatorii, încasate între anii 1996 și 2004.

Al doilea motiv întemeiat pe o încălcare a articolului 107 alineatul (1) TFUE, în măsura în care acțiunile desfășurate de reclamantă între anii 1996 și 2004:

nu ar fi imputabile statului, iar cotizațiile voluntare extinse prin care au fost finanțate nu ar constitui resurse de stat și nu ar fi deloc imputabile statului francez;

nu ar constitui un avantaj economic în favoarea unuia sau a mai multor beneficiari;

nu ar afecta, chiar potențial, concurența și schimburile între state membre.

Al treilea motiv, subsidiar, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere cu privire la existența unei legături de afectare obligatorie între cotizațiile voluntare extinse și acțiunile desfășurate de reclamantă.

Al patrulea motiv, foarte subsidiar, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere cu privire la consecințele pe care ar trebui să le deducă instanța națională din lipsa notificării cotizațiilor voluntare extinse. La punctul 202 din decizia atacată, Comisia ar incita instanțele naționale să dispună restituirea cotizațiilor voluntare extinse și invaliditatea ajutoarelor, iar persoanele interesate să sesizeze instanța națională, în timp ce instanța națională nu ar fi obligată să dispună restituirea ajutoarelor și a cotizațiilor voluntare extinse din cauza caracterului neadecvat și a imposibilității practice a unei astfel de restituiri.

____________