HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
5 iulie 2016(*)
„Recurs – Funcție publică – Numire – Procedură de selecție și de numire a directorului executiv al unei agenții de reglementare – EMA – Preselecție de către un comitet de preselecție – Numire de către consiliul de administrație al EMA – Compunerea comitetului de preselecție – Cumulul funcțiilor de membru al comitetului de preselecție și de membru al consiliului de administrație al EMA – Imparțialitate”
În cauza T‑26/15 P,
având ca obiect un recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 13 noiembrie 2014, Hristov/Comisia și EMA (F‑2/12, EU:F:2014:245), și prin care se urmărește anularea în parte acestei hotărâri,
Comisia Europeană, reprezentată inițial de J. Currall, de N. Nikolova și de S. Petrova și ulterior de N. Nikolova și de S. Petrova, în calitate de agenți,
recurentă,
celelalte părți din procedură fiind
Emil Hristov, cu domiciliul în Sofia (Bulgaria), reprezentat de M. Ekimdzhiev, de K. Boncheva și de G. Chernicherska, avocați,
reclamant în primă instanță,
și
Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA), reprezentată inițial de J. Currall, de N. Nikolova și de S. Petrova, și ulterior de N. Nikolova și de S. Petrova, în calitate de agenți,
pârâtă în primă instanță,
TRIBUNALUL (Camera de recursuri),
compus din domnii M. Jaeger, președinte, H. Kanninen (raportor) și M. van der Woude, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin intermediul recursului introdus în temeiul articolului 9 din anexa I la Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, Comisia Europeană solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 13 noiembrie 2014, Hristov/Comisia și EMA (F‑2/12, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:F:2014:245), prin care acesta, printre altele, a anulat printre altele decizia sa din 20 aprilie 2011 potrivit căreia aceasta propunea consiliului de administrație al Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) o listă cu patru candidați recomandați de comitetul de preselecție și confirmați de comitetul consultativ de numiri (denumită în continuare „decizia Comisiei din 20 aprilie 2011”).
Situația de fapt
2 În hotărârea atacată, situația de fapt relevantă din litigiu este prezentată astfel:
„13 La 10 decembrie 2009, domnul A, membru al consiliului de administrație al EMA, a fost desemnat de acesta din urmă să îl reprezinte ca observator pe lângă comitetul de preselecție, conform punctului 7.1 din Orientările [Comisiei din 12 ianuarie 2009 privind selecția și numirea în funcție a directorilor agențiilor de reglementare, agențiilor executive și întreprinderilor comune]. Potrivit aceleiași dispoziții, comitetul de preselecție este format din trei funcționari cu funcții de conducere superioare din cadrul Comisiei, care trebuie să aibă cel puțin același grad și același nivel de funcții precum cele ale directorului EMA.
14 La 15 ianuarie 2010, Comisia a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene anunțul pentru ocuparea postului vacant pentru funcția de director executiv (grad AD 14) al Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) (JO C 9 A, p. 1). Postul propus era un post de agent temporar cu gradul AD 14, iar termenul pentru depunerea candidaturii era stabilit la 17 februarie 2010. [Domnul Emil Hristov ] și‑a depus candidatura la 16 februarie 2010.
15 La 31 martie 2010, comitetul de preselecție a examinat candidaturile primite, conform punctului 7.2.1 din orientări. Cu această ocazie, comitetul menționat ar fi considerat că nu s‑a făcut o publicitate suficientă anunțului pentru ocuparea postului vacant. În consecință, Comisia a hotărât să publice un nou anunț pentru ocuparea postului vacant.
[…]
18 La 7 octombrie 2010, s‑a întrunit consiliul de administrație al EMA. În cadrul acestei ședințe, la care au participat inclusiv domnii B și C, în calitate de președinte și membru al consiliului de administrație și, respectiv, de membru al consiliului de administrație, a fost adoptată decizia de a iniția o procedură de selecție a directorului executiv al EMA, decizie care detalia diferitele etape ale acestei proceduri și menționa că va fi publicată pe site‑ul internet al EMA.
19 La 30 octombrie 2010, Comisia a publicat anunțul în litigiu. Candidații trebuiau să îndeplinească aceleași criterii de selecție și de eligibilitate precum cele prevăzute în precedentul anunț pentru ocuparea unui post vacant, cu excepția unui criteriu de selecție. Astfel, în timp ce primul anunț pentru ocuparea unui post vacant prevedea că candidații trebuiau să aibă «o experiență dovedită în gestionarea personalului la un nivel superior într‑un mediu multicultural», anunțul în litigiu impunea o «experiență dovedită în gestionarea unor echipe numeroase la un nivel superior într‑un mediu multicultural, care ar reprezenta un avantaj».
20 [Domnul Hristov] a fost informat despre publicarea anunțului în litigiu printr‑un mesaj electronic de la șeful adjunct al Unității de resurse umane a DG Sănătate din 3 noiembrie 2010. În mesajul respectiv, acesta din urmă îi sugera [domnului Hristov] să reexpedieze actele justificative pe care le anexase la actul său de candidatură în urma primului anunț pentru ocuparea unui post vacant pentru a actualiza datele sale profesionale, [domnul Hristov] dând curs acestei solicitări prin scrisoarea din 23 noiembrie 2010, primită de Comisie în ziua următoare.
[…]
22 În speță, comitetul de preselecție era format dintr‑un președinte și din trei alți membri. Funcția de președinte al comitetului de preselecție era încredințată directorului general al DG Sănătate, care, în calitate de direcție generală tutelară a EMA, avea sarcina să supravegheze activitățile sale. Cu privire la ceilalți trei membri, doi erau funcționari din DG Sănătate, iar ultimul, funcționar al Direcției Generale Cercetare și Inovare. Președintele comitetului de preselecție, în speță doamna D, și unul dintre cei doi funcționari din DG Sănătate erau de asemenea membri ai consiliului de administrație al EMA ca reprezentanți ai Comisiei, conform articolului 65 alineatul (3) din Regulamentul nr. 726/2004.
23 La 12 ianuarie 2011, comitetul de preselecție a examinat cele 62 de candidaturi primite pentru postul de director executiv al EMA. După această examinare, comitetul de preselecție a decis să invite la o întrevedere nouă candidați, printre care și [pe domnul Hristov]. Unul dintre acești nouă candidați a fost totuși respins de comitetul de preselecție înainte ca întrevederea să aibă loc.
24 La 8 februarie 2011, [domnul Hristov], precum și ceilalți șapte candidați selectați au avut o întrevedere cu comitetul de preselecție. Cu această ocazie, comitetul a utilizat grila de evaluare pe care o pregătise.
25 La terminarea întrevederilor, cei opt candidați au fost evaluați în raport cu un punctaj maxim 100 și clasificați în ordinea crescătoare a notelor atribuite. [Domnul Hristov] a obținut scorul cel mai scăzut, și anume 61 de puncte din 100. Ceilalți șapte candidați au obținut între 69 și 85 de puncte din 100.
26 La 7 martie 2011, comitetul de preselecție a redactat raportul său, care furniza informații cu privire la fiecare candidat audiat, și a decis să recomande candidaturile a patru candidați care au obținut cele mai bune rezultate (de la 75 până la 85 de puncte din 100) […]
27 După ce a primit raportul comitetului de preselecție, comitetul consultativ de numiri al Comisiei (denumit în continuare «CCN») a examinat la rândul său 62 de dosare de candidatură care fuseseră reținute pentru postul de director executiv al EMA. La terminarea acestui examen, CCN a emis, la 14 martie 2011, avizul prealabil prevăzut la punctul 8.2.1 din orientări. Potrivit avizului prealabil al CCN, numai patru candidați recomandați de comitetul de preselecție trebuiau să fie invitați să participe la probele de la centrul de evaluare, precum și la întrevederea cu CCN. Prin scrisoarea din aceeași dată, secretarul care reprezenta CCN l‑a informat pe [domnul Hristov] că decisese să respecte avizul comitetului de preselecție, potrivit căruia alți candidați au știut mai bine decât el să îmbine competențele și experiența astfel cum impune anunțul în litigiu, și, prin urmare, să nu îl invite la o întrevedere.
28 După ce au trecut de testele de evaluare, cei patru candidați recomandați de comitetul de preselecție au fost invitați la o întrevedere cu CCN, care a avut loc la 7 aprilie 2011. În aceeași zi, CCN a emis un aviz potrivit căruia estima că cei patru candidați recomandați de comitetul de preselecție îndeplineau criteriile pentru exercitarea funcțiilor de director executiv al EMA.
29 Membrul Comisiei responsabil pentru sănătatea și protecția consumatorilor (denumit în continuare «comisarul de tutelă») a avut o întrevedere cu patru candidați recomandați de comitetul de preselecție și de CCN. În urma acesteia, DG Resurse Umane și Securitate a propus membrilor Comisiei, în acord cu președintele Comisiei și cu comisarul de tutelă, să recomande acești patru candidați consiliului de administrație al EMA.
30 La 20 aprilie 2011, Comisia a adoptat oficial decizia de a propune consiliului de administrație al EMA o listă care cuprindea patru candidați recomandați de comitetul de preselecție și de CCN […].
31 La 5 mai 2011, consiliul de administrație al EMA a ținut o ședință extraordinară în scopul alegerii noului director executiv al EMA. În cadrul acestei ședințe, procedura de selecție a directorului executiv, care fusese adoptată la 7 octombrie 2010, a fost modificată și cei patru candidați propuși de Comisie au fost audiați. Cum nu s‑a putut ajunge la un acord cu privire la un nume, s‑a decis ca consiliul de administrație al EMA să se întrunească din nou luna următoare pentru a departaja cei patru candidați propuși de Comisie.
32 Prin scrisoarea datată 27 mai 2011, înregistrată de Comisie la 9 iunie 2011, [domnul Hristov] a depus o reclamație «împotriva modului în care s‑a desfășurat concursul [în fața Comisiei]».
33 La 8 iunie 2011, consiliul de administrație al EMA l‑a ales pe domnul C să ocupe funcția de director executiv al EMA.
34 La 13 iulie 2011, domnul C a fost audiat de Comisia pentru mediu, sănătate publică și securitate alimentară a Parlamentului.
35 Prin scrisoarea din 22 septembrie 2011, președintele Parlamentului a informat EMA că, în urma întrevederii pe care domnul C a avut‑o cu comisia sus‑menționată, Parlamentul accepta numirea domnului C ca nou director executiv al EMA.
36 Prin decizia Comisiei din 6 octombrie 2011, reclamația depusă de [domnul Hristov] prin scrisoarea din 27 mai 2011 a fost respinsă.
37 Prin decizia adoptată tot la 6 octombrie 2011, consiliul de administrație al EMA l‑a numit pe domnul C director executiv (denumită în continuare «decizia consiliului de administrație din 6 octombrie 2011»).
38 Prin scrisoarea din 6 ianuarie 2012, trimisă în aceeași zi prin fax și prin poștă, [domnul Hristov] a depus o reclamație la autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă a EMA, împotriva deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011.
39 Prin cererea introductivă primită la grefa Tribunalului la 9 ianuarie 2012, [domnul Hristov] a solicitat, printr‑o cerere de măsuri provizorii, suspendarea deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011. Această cerere de măsuri provizorii a fost respinsă prin Ordonanța din 20 martie 2012, Hristov/Comisia și EMA (F‑2/12 R, EU:F:2012:35).
40 Reclamația din 6 ianuarie 2012 a fost respinsă prin decizia din 16 mai 2012 a autorității abilitate să încheie contractele de muncă a EMA.”
Procedura în primă instanță și hotărârea atacată
3 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului Funcției Publice la 9 ianuarie 2012 și înregistrată cu numărul F‑2/12, domnul Emil Hristov a introdus o acțiune prin care urmărea în special pe de o parte, anularea, în primul rând, a deciziei comitetului de preselecție prin care s‑a întocmit lista celor patru candidați, printre care nu se număra acesta, în al doilea rând, a deciziei comitetului consultativ de numiri al Comisiei (denumit în continuare „CCN”) din 14 martie 2011 de convocare la o întrevedere numai a celor patru candidați înscriși pe lista comitetului de preselecție, în al treilea rând, a deciziei CCN din 7 aprilie 2011 de confirmare a recomandărilor comitetului de preselecție, în al patrulea rând, a deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011, în al cincilea rând, a deciziei Comisiei din 6 octombrie 2011 de respingere a reclamației din 27 mai 2011, în al șaselea rând, a deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011 de numire a domnului C pe postul de director executiv al EMA, pe de altă parte, despăgubirea pentru prejudiciul moral pretins suferit ca urmare a adoptării acestor decizii și, în cele din urmă, organizarea unui nou „concurs” care respectă procedurile legale.
4 Tribunalul Funcției Publice a respins ca inadmisibile, pe de o parte, cererea prin care se urmărea organizarea unui nou concurs, deoarece constituia o cerere de emitere a unei somații și, pe de altă parte, cererea domnului Hristov de anulare a actelor pregătitoare pentru decizia Comisiei din 20 aprilie 2011, respectiv a deciziei comitetului de preselecție prin care s‑a stabilit o listă cu patru candidați, celor două decizii ale CCN din 14 martie și din 17 aprilie 2011 (punctele 58-63 din hotărârea atacată). S‑a stabilit de asemenea că cererea de anulare a deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011, este inadmisibilă în măsura în care este îndreptată împotriva Comisiei, întrucât aceasta nu este autorul deciziei respective (punctul 69 din hotărârea atacată).
5 În plus, a considerat că decizia Comisiei din 6 octombrie 2011 privind respingerea reclamației din 27 mai 2011 conține precizări privind actele pregătitoare ale deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011, precum și motivarea pe baza căreia Comisia a adoptat decizia menționată. În consecință, a stabilit că îi revine sarcina să examineze concluziile privind anularea deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011, astfel cum a fost precizată prin decizia din 6 octombrie 2011 de respingere a reclamației din 27 mai 2011 (punctul 68 din hotărârea atacată).
6 În susținerea concluziilor în anularea deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011, domnul Hristov a invocat patru motive. Tribunalul Funcției Publice a considerat că primul motiv trebuie înțeles ca fiind întemeiat pe încălcarea normelor de compunere a comitetului de preselecție, primul aspect al acestuia vizând numirea membrilor acestui comitet în număr par, iar al doilea aspect vizând cumulul funcțiilor de membru al consiliului de administrație al EMA și de membru al comitetului de preselecție.
7 Tribunalul Funcției Publice a examinat în primul rând cel de al doilea aspect al primului motiv și l‑a admis, cu următoarea formulare:
„81 În materie de concursuri, larga putere de apreciere pe care o are comisia de evaluare în privința stabilirii condițiilor și a conținutului detaliat al probelor orale prin care sunt testați candidații trebuie compensată prin respectarea cu scrupulozitate a normelor privind organizarea acestor probe (Hotărârea Girardot/Comisia, T‑92/01, EU:T:2002:220, punctul 24, și Hotărârea Christensen/Comisia, T‑336/02, EU:T:2005:115, punctul 38).
82 Rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că o comisie de evaluare din cadrul unui concurs este obligată să garanteze că aprecierile sale cu privire la toți candidații examinați în cadrul probelor orale sunt efectuate în condiții de egalitate și de obiectivitate (Hotărârea Pantoulis/Comisia, T‑290/03, EU:T:2005:316, punctul 90).
83 Deși este adevărat că, în speță, comitetul de preselecție nu este o comisie de evaluare și că avizul său nu este obligatoriu nici pentru CCN, nici pentru Comisie, această jurisprudență poate fi totuși aplicată în speță întrucât comitetul de preselecție avea drept scop, ca și comisia de evaluare din cadrul unui concurs, să aleagă cei mai buni candidați dintre cei care și‑au depus candidatura în urma publicării anunțului în litigiu și dispunea de o importantă marjă de apreciere în organizarea testelor de preselecție (a se vedea, în ceea ce privește un comitet de selecție pentru o recrutare internă, Hotărârea CG/BEI, F‑115/11, EU:F:2014:187, punctul 60)
84 În consecință, revenea Comisiei, în temeiul principiilor bunei administrări și egalității de tratament, să vegheze la buna organizare a primei etape a procedurii de selecție care trebuie să se desfășoare în fața comitetului de preselecție. Aceasta impune ca toți membrii comitetului de preselecție, desemnați de Comisie, să aibă independența necesară pentru ca obiectivitatea lor să nu fie pusă la îndoială (a se vedea Hotărârea CG/BEI, EU:F:2014:187, punctul 61).
85 Pe de altă parte, este necesar să se arate că principiul bunei administrări, căruia îi corespunde obligația instituției competente de a examina atent și imparțial toate elementele relevante ale cauzei, este consacrat de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care, de la intrarea în vigoare, la 1 decembrie 2009, a Tratatului de la Lisabona, are o valoare juridică similară cu cea a tratatelor și care prevede la articolul 41, intitulat «Dreptul la bună administrare», că orice persoană are dreptul de a beneficia de un tratament echitabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.
86 Prin urmare, este de competența Tribunalului să verifice dacă un comitet de preselecție a fost constituit și a funcționat în mod legal, cu respectarea în special a obligației sale de imparțialitate, această obligație de imparțialitate fiind una dintre normele care reglementează lucrările comisiilor de evaluare din cadrul concursurilor și, prin analogie, lucrările comitetului de preselecție și care sunt supuse controlului instanței Uniunii (a se vedea, în ceea ce privește comisiile de evaluare din cadrul concursurilor, Ordonanța Meierhofer/Comisia, F‑74/07 RENV, EU:F:2011:63, punctul 62).
87 În speță, rezultă, pe de o parte, din cuprinsul punctului 7.2 din orientări că comitetul de preselecție inițiază procedura de selecție examinând cu ajutorul unui check‑list dacă candidații îndeplinesc criteriile de eligibilitate, iar apoi, pornind de la criteriile de selecție cuprinse în anunțul pentru ocuparea unor posturi vacante, stabilește o grilă de evaluare care îi permite să compare profilul candidaților cu profilul căutat și competențele specifice impuse în anunțul menționat. La sfârșitul acestei evaluări, comitetul de preselecție adoptă o primă listă cu candidați preselecționați, despre care se consideră că corespund cel mai bine profilului căutat, și îi invită la o întrevedere. După aceste întrevederi, comitetul de preselecție transmite CCN un raport complet care conține informații detaliate despre fiecare întrevedere, o evaluare calitativă a tuturor candidaților, indiferent dacă au fost sau nu au fost audiați, precum și o propunere de listă de candidați despre care se consideră că sunt cel mai calificați. Pe de altă parte, rezultă din articolul 64 din Regulamentul nr. 726/2004 și din cuprinsul punctului 10.3 din orientări că consiliul de administrație al EMA este obligat, în ceea ce îl privește, să aleagă directorul executiv dintre candidații propuși de Comisie.
88 Comitetul de preselecție este, așadar, competent să recomande mai mulți candidați CCN, în timp ce luarea deciziei în privința numirii directorului executiv al EMA revine consiliului de administrație al EMA. În consecință, se ridică problema dacă doamna D și domnul E, care erau atât membri ai comitetului de preselecție, organ care propune, cât și membri ai consiliului de administrație al EMA, organ de decizie, au respectat obligația lor de imparțialitate, având în vedere competențele total distincte ale comitetului de selecție și ale consiliului de administrație al EMA.
89 În această privință, Tribunalul arată că, deși este adevărat că proiectul listei de candidați recomandați de comitetul de preselecție nu este obligatoriu nici pentru CCN, nici pentru Comisie, nu este mai puțin adevărat că acest proiect de listă, precum și evaluarea calitativă a tuturor candidaților pe care comitetul de preselecție o include în raportul său au o importanță certă pentru restul procedurii de preselecție, în măsura în care, pe de o parte, CCN are obligația să le ia în considerare și în care, pe de altă parte, comisarul de tutelă audiază, conform punctului 8.3 din orientări, numai candidații care au fost reținuți de CCN în avizul său final. În consecință, nu se poate nega că comitetul de preselecție exercită o influență determinantă asupra listei finale a candidaților propuși de Comisie consiliului de administrație al EMA.
90 De asemenea, Tribunalul constată, pe de o parte, că membrii comitetului de preselecție care sunt de altfel membri ai consiliului de administrație ai EMA vor putea să voteze, în ședințele consiliului de administrație, personal sau printr‑un supleant, în favoarea numirii unuia dintre candidații reținuți de Comisie. Pe de altă parte, Tribunalul arată că membrii consiliului de administrație al EMA pot juca un rol deosebit de important în cursul deliberărilor consiliului de administrație, indiferent de faptul că exercită sau nu exercită dreptul de vot, și că, în orice caz, sunt în contact direct cu alți membri ai consiliului de administrație.
91 Având în vedere considerațiile de mai sus, trebuie să se concluzioneze că cumulul funcției de membru al comitetului de preselecție cu cea de membru al consiliului de administrație al EMA este de natură să compromită independența și obiectivitatea persoanelor vizate de acest cumul de funcții.
92 În consecință, fără a califica conținutul dezbaterilor care s‑au desfășurat între membrii comitetului de preselecție și pozițiile adoptate de diferiți membri ai acestui comitet, inclusiv de doamna D și de domnul E, trebuie să se concluzioneze că doamna D și domnul E, prin simplul fapt că au făcut parte din comitetul de preselecție, au încălcat obligația lor de imparțialitate. În consecință, în măsura în care fiecare dintre membrii comitetului de preselecție trebuie să aibă independența necesară pentru ca obiectivitatea comitetului de preselecție în ansamblul său să nu poată fi compromisă, trebuie să se considere că obligația de imparțialitate a comitetului de preselecție în ansamblul său a fost încălcată.
93 Această concluzie nu poate fi infirmată de argumentele Comisiei.
94 Mai întâi, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia membrii consiliului de administrație al EMA care fuseseră numiți membri ai comitetului de preselecție nu reprezentau în niciun caz consiliul de administrație al EMA în cadrul comitetului de preselecție și nu acționau în numele său, consiliul de administrație al EMA fiind efectiv reprezentat în comitetul de preselecție prin persoana cu rol de observator, în speță domnul A, este suficient să se arate că participarea la lucrările comitetului de preselecție a domnului A în calitate de observator nu este pusă în discuție de [domnul Hristov]. Or, astfel cum s‑a arătat la punctul 92 [de mai sus], simplul fapt că doamna D și domnul E, ambii membri ai consiliului de administrație al EMA, au făcut parte din comitetul de preselecție a constituit o încălcare a obligației lor de imparțialitate. Pe de altă parte, din dosar rezultă că doamna D a participat la ședințele consiliului de administrație al EMA din 5 mai și din 8 iunie 2011 care aveau ca obiect numirea noului director executiv al EMA și că aceasta a participat, prin urmare, la audierea celor patru candidați propuși prin decizia Comisiei din 20 aprilie 2011, precum și la dezbaterile care s‑au finalizat cu numirea domnului C. Această împrejurare demonstrează că în mod just [domnul Hristov] se îndoia de imparțialitatea cu care doamna D a prezidat lucrările comitetului de preselecție.
95 Apoi, nici argumentul Comisiei potrivit căruia faptul că numai doi membri ai consiliului de administrație al EMA, din 35 de membri care îl compun, erau de asemenea membri ai comitetului de preselecție nu ar permite să se susțină că unii membri ai consiliului de administrație al EMA ar fi înlocuit aprecierea comitetului de preselecție cu propria apreciere nu poate fi acceptat. Astfel, presupunând chiar că nici doamna D, nici domnul E nu ar fi participat la ședințele consiliului de administrație al EMA din 5 mai și din 8 iulie 2011, aceștia au participat totuși la ședințele comitetului de preselecție și au avut posibilitatea, în calitate de membri ai acestui comitet, să exercite o influență asupra aprecierii fiecărui candidat de către ceilalți membri ai comitetului de preselecție.
96 Trebuie de asemenea să se respingă argumentul Comisiei potrivit căruia numirea doamnei D și a domnului E drept membri ai comitetului de preselecție era justificată obiectiv și chiar necesară întrucât aceștia erau ambii experți în materie. Astfel, după cum a recunoscut Comisia în ședință, nu era imposibil ca experți care nu erau membri ai consiliului de administrație al EMA să fie numiți membri ai comitetului de preselecție. Pe de altă parte, Tribunalul observă că orientările permit să se evite ca membri ai comitetului de preselecție să fie și membri ai consiliului de administrație al EMA. Astfel, punctul 7.1 din orientări, pe de o parte, permite direcției generale tutelare să aleagă membrii comitetului de preselecție dintre mai mulți funcționari cu funcții superioare de conducere prin faptul că prevede că comitetul de preselecție este compus din directorul general sau din directorul general adjunct al direcției generale tutelare, dintr‑un director al direcției generale tutelare și dintr‑un director al unei alte direcții generale. Pe de altă parte, dispoziția menționată prevede și că membrii comitetului de preselecție sunt numiți «[î]n general» dintre funcționarii menționați. În consecință, deși este adevărat, precum în speță, că persoanele enumerate la punctul 7.1 din orientări, și anume directorul general, directorul general adjunct și un director al direcției generale tutelare, sunt deja membri ai consiliului de administrație al agenției vizate, alte persoane pot fi numite membri în comitetul de preselecție.
97 De asemenea, este necesar să se respingă argumentul Comisiei potrivit căruia nicio normă nu interzice membrilor consiliului de administrație al EMA să fie numiți membri ai comitetului de preselecție. Astfel, cumulul celor două funcții de către aceeași persoană constituie o încălcare, astfel cum constată Tribunalul, a obligației de imparțialitate care revine comitetului de preselecție și încalcă, prin urmare, articolul 41 din cartă.
98 În sfârșit, argumentul Comisiei potrivit căruia articolul 11a din statut constituie o garanție a imparțialității membrilor comitetului de preselecție este de asemenea inacceptabil. Astfel, deși este adevărat că, conform articolului 11a din statut, niciun funcționar nu se va ocupa de nicio activitate în care are, în mod direct sau indirect, un interes personal care îi poate afecta independența și este de asemenea adevărat că din dosar rezultă că domnul A, precum și un membru al comitetului de preselecție nu au participat la o întrevedere cu un candidat, nu este mai puțin adevărat că doamna D și domnul E, în pofida articolului 11a din statut, nu s‑au opus numirii lor ca membri în comitetul de preselecție și au participat la toate întrevederile cu candidații și că, în ceea ce o privește doamna D, ea nu a semnalat, conform articolului 11 alineatul (3) din regulamentul interior al consiliului de administrație, existența în cazul său a unui posibil interes care să îi afecteze independența cu ocazia ședințelor consiliului de administrație al EMA din 5 mai și din 8 iunie 2011.
99 Având în vedere considerațiile de mai sus, al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe cumulul funcțiilor de membru al consiliului de administrație al EMA și de membru al comitetului de preselecție, trebuie declarat întemeiat.”
8 Tribunalul Funcției Publice a stabilit că concluziile prin care se urmărește anularea deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011 trebuie admise, fără a mai fi necesar să se examineze nici primul aspect al primului motiv, nici celelalte motive invocate în susținerea concluziilor în anularea deciziei menționate (punctul 100 din hotărârea atacată).
9 În ceea ce privește concluziile în anularea deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011, Tribunalul Funcției Publice a arătat că consiliul de administrație respectiv nu putea să numească director executiv al EMA decât pe unul dintre candidații înscriși pe lista adoptată în decizia Comisiei din 20 aprilie 2011. În plus, s‑a amintit că această din urmă decizie trebuia anulată și că, în consecință, decizia consiliului de administrație din 6 octombrie 2011 trebuia de asemenea anulată (punctul 101 din hotărârea atacată).
10 În ceea ce privește concluziile în despăgubire, Tribunalul Funcției Publice le‑a respins considerând că orice prejudiciu moral pe care l‑a suferit domnul Hristov ca urmare a nelegalității deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011 și a deciziei consiliului de administrație din 6 octombrie 2011 a fost reparat în mod adecvat și suficient prin anularea acestor decizii (punctele 105-108 din hotărârea atacată).
Procedura în fața Tribunalului și concluziile părților
11 Prin memoriul depus la grefa Tribunalului la 20 ianuarie 2015, Comisia a introdus prezentul recurs.
12 La 3 aprilie 2015, domnul Hristov a depus memoriul în răspuns.
13 La 5 mai 2015, președintele Camerei de recursuri, în temeiul articolului 143 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, a autorizat Comisia să depună un memoriu în replică.
14 Comisia și‑a depus memoriul în replică la 12 iunie 2015, iar domnul Hristov și‑a depus memoriul în duplică la 28 iulie 2015.
15 Faza scrisă a procedurii a fost declarată terminată la 28 iulie 2015.
16 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera de recursuri) a constatat că nu a fost prezentată de părți nicio cerere de stabilire a unei ședințe în termenul de trei săptămâni de la notificarea închiderii fazei scrise a procedurii, astfel cum se prevede la articolul 207 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Tribunalul a decis, în temeiul articolului 207 alineatul (2) din regulamentul menționat, să se pronunțe fără faza orală a procedurii.
17 Comisia solicită Tribunalului:
– anularea hotărârii atacate;
– trimiterea cauzei Tribunalului Funcției Publice pentru ca acesta să se pronunțe asupra celorlalte motive de recurs,
– soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.
18 În cererea introductivă, Comisia precizează că recursul este îndreptat împotriva punctelor 81-98 din hotărârea atacată, care susțin punctul 1 din dispozitivul acestei hotărâri, prin care s‑a anulat decizia Comisiei din 20 aprilie 2011, Comisia menționând totuși că această anulare ar însemna în mod necesar anularea punctului 2 din același dispozitiv, care presupune anularea deciziei consiliului de administrație al EMA din 6 octombrie 2011.
19 Domnul Hristov solicită Tribunalului:
– respingerea recursului;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurilor administrativă și contencioasă.
Cu privire la recurs
20 Trebuie să se considere că, prin recursul formulat, în măsura în care declară că acesta este îndreptat împotriva punctelor 81-98 din hotărârea atacată, Comisia solicită anularea hotărârii atacate în măsura în care a anulat decizia Comisiei din 20 aprilie 2011 prin care Comisia a propus consiliului de administrație al EMA o listă cu patru candidați.
21 În susținerea recursului, Comisia invocă trei motive. Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 30 și a anexei III la Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), a principiilor imparțialității și bunei administrări și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și pe o nemotivare. Al doilea și al treilea motiv, invocate în subsidiar, sunt întemeiate pe încălcarea dreptului Uniunii și în special a principiului proporționalității întrucât, pe de o parte, Tribunalul Funcției Publice ar fi omis să verifice dacă, în lipsa încălcării invocate, conținutul deciziei atacate ar fi fost diferit și, pe de altă parte, Tribunalul Funcției Publice ar fi omis să analizeze comparativ interesele din speță și să limiteze efectele hotărârii atacate.
22 Se impune examinarea în primul rând a primului motiv.
Argumentele părților
23 Comisia reproșează în esență Tribunalului Funcției Publice că a stabilit că aceasta a încălcat principiului bunei administrări pe baza unei simple prezumții de părtinire legate de o singură persoană, doamna D, pentru motivul că a făcut parte din comitetul de preselecție, deși era membră a consiliului de administrație al EMA.
24 Potrivit Comisiei, părtinirea față de o persoană nu se poate prezuma, ci trebuie demonstrată „pe baza unor indicii obiective, pertinente și concordante”, astfel cum reiese din jurisprudență și în special din Hotărârea din 10 iulie 2014, CG/BEI (F‑115/11, EU:F:2014:187, punctul 65). Această cerință, care ar fi necesară pentru un membru al unei comisii de evaluare din cadrul unui concurs, care exercită o adevărată putere de decizie, trebuie să fie valabilă și pentru membrul unui comitet de preselecție, care nu ar face decât să emită un aviz. Or, astfel de indicii nu ar fi existat în speță. De altfel, în ședința din cadrul judecății în primă instanță, domnul Hristov ar fi arătat că nu o cunoaște pe doamna D și că nu era deci în relații conflictuale cu aceasta.
25 Comisia adaugă că punctul 88 din hotărârea atacată ar putea fi interpretat ca lăsând să se înțeleagă că doi funcționari ai Comisiei, respectiv doamna D și domnul E, au făcut parte din comitetul de preselecție și au votat amândoi în cadrul consiliului de administrație al EMA. Or, această afirmație nu ar fi corectă, întrucât domnul E era supleantul doamnei D și deci nu putea vota în consiliul de administrație al EMA în același timp cu aceasta.
26 Pe de altă parte, potrivit Comisiei, prezumția de părtinire, stabilită la punctele 91 și 92 din hotărârea atacată, se bazează pe mai multe erori de drept.
27 Prima eroare ar consta în asimilarea, la punctele 81-84 din hotărârea atacată, comitetului de preselecție cu o comisie de evaluare din cadrul unui concurs. Or, în speță, dat fiind că nu era vorba despre recrutarea unui funcționar, nici articolul 30, nici anexa III la statut nu erau aplicabile. Pentru Comisie, numai articolul 12 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene era aplicabil în speță în ceea ce privește recrutarea unui agent temporar, iar acesta nu prevede nicio procedură specială pentru angajarea agenților temporari. Comisia recunoaște că procedura de angajare a agenților temporari trebuie să fie obiectivă și imparțială. Totuși, susține că obligația de imparțialitate și de obiectivitate nu poate, în ceea ce privește agenții temporari, să se întemeieze pe articolul 30 și pe anexa III la statut.
28 Asimilarea comitetului de preselecție cu o comisie de evaluare din cadrul unui concurs ar fi de asemenea eronată întrucât comisia de evaluare din cadrul unui concurs, care exercită o adevărată putere de decizie în mod independent și ale cărei decizii nu pot fi modificate de autoritatea împuternicită să facă numiri, este diferită de comitetul de preselecție, care este un organism pur consultativ, ale cărui decizii nu sunt obligatorii pentru autoritatea care adoptă decizia. Comisia pretinde că, în orice caz, hotărârea atacată este, cu privire la acest aspect, afectată de nemotivare.
29 În continuare, Comisia critică punctul 85 din hotărârea atacată, potrivit căruia obligația de imparțialitate face parte din principiul bunei administrări, care figurează la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale. Potrivit Comisiei, rangul unei dispoziții în ierarhia normelor juridice nu este suficient pentru a se explica motivul pentru care ea este aplicabilă în împrejurările specifice ale speței. În orice caz, încălcarea principiului bunei administrări nu ar fi un motiv de anulare pertinent.
30 Comisia susține că o altă eroare de drept ar reieși de la punctul 89 din hotărârea atacată, prin care Tribunalul Funcției Publice a admis mai întâi, în mod întemeiat, că avizul comitetului de preselecție nu era obligatoriu nici pentru CCN, nici pentru Comisie, dar a concluzionat ulterior că comitetul de preselecție „exercită o influență determinantă cu privire la lista finală a candidaților propuși de Comisie consiliului de administrație al EMA”. Această contradicție ar constitui o eroare de drept, respectiv o denaturare a probelor sau o contradicție în motivare.
31 În ceea ce privește punctul 90 din hotărârea atacată, potrivit căruia membrii consiliului de administrație al EMA care făceau parte din comitetul de preselecție ar fi avut un rol deosebit de important în dezbaterile din cadrul consiliului de administrație respectiv, acesta ar fi afectat de nemotivare întrucât Tribunalul Funcției Publice nu ar prezenta nicio explicație în această privință. În plus, afirmația cuprinsă la punctul 90 din hotărârea atacată nu s‑ar întemeia pe nicio probă.
32 Pentru toate aceste motive, Comisia consideră că concluzia Tribunalului Funcției Publice de la punctele 91 și 92 din hotărârea atacată, pe lângă că nu este corect motivată, este vădit eronată în drept.
33 Mai întâi, domnul Hristov susține că, în măsura în care, pe de o parte, existența unui conflict personal între doamna D și acesta nu a fost invocată în fața Tribunalului Funcției Publice și, pe de altă parte, acest aspect nu a fost examinat în hotărârea atacată, acest element de fapt invocat de Comisie nu este pertinent pentru examinarea litigiului de Tribunal.
34 În continuare, domnul Hristov arată că nici precizarea făcută de Comisie potrivit căreia, contrar celor ce par să reiasă din hotărârea atacată, domnul E nu ar fi putut să voteze în același timp precum doamna D în ședințele consiliului de administrație al EMA, deoarece era supleantul acesteia atunci când aceasta era absentă, nu este pertinentă în litigiu. Domnul Hristov arată că, astfel cum reiese de la punctele 90 și 95 din hotărârea atacată, Tribunalul Funcției Publice a dedus propriile concluzii privind încălcarea cerinței privind imparțialitatea, independent de aspectul dacă domnul E și doamna D își exercitau dreptul de vot în cadrul consiliului de administrație al EMA și dacă au participat împreună la ședințele consiliului de administrație din 5 mai și din 8 iunie 2011. În plus, ar reieși de la punctul 94 din hotărârea atacată că numai doamna D a participat la ședințele consiliului de administrație din 5 mai și din 8 iunie 2011.
35 Domnul Hristov amintește și că încălcarea principiilor imparțialității și bunei administrări rezultă din faptul, necontestat de părți, că doi dintre cei patru membri ai comitetului de preselecție erau de asemenea membri ai consiliului de administrație al EMA, fără să fie necesar să se dovedească faptul că cumulul acestor două calități a influențat comportamentul doamnei D și al domnului E și deciziile lor în cursul procedurii de selecție și nici să se formuleze vreo apreciere cu privire la conținutul dezbaterilor care s‑au desfășurat între membrii comitetului de preselecție.
36 Domnul Hristov susține de asemenea că, contrar susținerilor Comisiei, Tribunalul Funcției Publice nu a făcut trimitere, la punctele 81, 82 și 83 din hotărârea atacată, nici la articolul 30, nici la anexa III la statut.
37 În cele din urmă, domnul Hristov adaugă că, dacă s‑ar admite, astfel cum susține Comisia, că, în măsura în care deciziile comitetelor de preselecție nu sunt obligatorii, condițiile de egalitate și de obiectivitate în cadrul procedurii desfășurate în fața acestui comitet nu trebuie garantate, aceasta ar însemna lipsirea de sens a acestei etape a procedurii. Domnul Hristov amintește de asemenea că reiese de la punctul 89 din hotărârea atacată că CCN era obligat să ia în considerare proiectul de listă a candidaților, evaluarea acestora din urmă și raportul comitetului de preselecție și că acest comitet exercita o influență determinantă asupra listei finale a candidaților propuși de Comisie consiliului de administrație al EMA.
Aprecierea Tribunalului
38 Trebuie amintit că, potrivit Tribunalului Funcției Publice, în cadrul procedurii de selecție și de numire a directorului executiv al EMA, doamna D și domnul E, care făceau parte din comitetul de preselecție și erau membri în consiliul de administrație al EMA, și‑au încălcat obligația de imparțialitate în cadrul comitetului de preselecție „prin simplul fapt că au participat [la acest] comitet” (punctul 92 din hotărârea atacată). Pentru Tribunalul Funcției Publice, „cumulul funcției de membru al comitetului de preselecție cu cea de membru al consiliului de administrație al EMA este de natură să compromită independența și obiectivitatea persoanelor vizate” (punctul 91 din hotărârea atacată). Tribunalul Funcției Publice a concluzionat că „obligația de imparțialitate a comitetului de preselecție în ansamblul său a fost încălcată” (punctul 92 din hotărârea atacată).
39 În această privință, trebuie să se arate că reiese din dosarul cauzei în fața Tribunalului Funcției Publice și din înscrisurile prezentate de părți Tribunalului că domnul E era supleantul doamnei D în consiliul de administrație al EMA. Astfel cum reiese tot de la punctul 94 din hotărârea atacată, doamna D a participat la deliberări în cadrul ședințelor consiliului de administrație al EMA care au condus la numirea domnului C.
40 În continuare, trebuie să se considere că domnul Hristov nu a pus în discuție în fața Tribunalului Funcției Publice imparțialitatea subiectivă a doamnei D sau a domnului E, ceea ce ambele părți au confirmat de altfel în fața Tribunalului. Astfel, Tribunalul Funcției Publice nu s‑a pronunțat cu privire la aspectul dacă comitetul de preselecție nu era imparțial din punct de vedere obiectiv ca urmare a unui cumul de funcții al doamnei D și al domnului E.
41 Prin urmare, revine Tribunalului sarcina de a verifica dacă Tribunalul Funcției Publice nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a concluzionat în sensul lipsei de imparțialitate a doamnei D și a domnului E și, în consecință, a comitetului de preselecție în ansamblu, ca urmare a simplei lor calități de membri ai comitetului de preselecție și de membri, titular și, respectiv, supleant, ai consiliului de administrație al EMA.
42 În acest sens, trebuie să se examineze dacă considerațiile formulate la punctele 83-90 din hotărârea atacată, pe care Tribunalul Funcției Publice s‑a întemeiat pentru a concluziona în sensul unei încălcări a obligației de imparțialitate a comitetului de preselecție în ansamblul său, astfel cum figurează la punctul 92 din hotărârea menționată, nu sunt eronate în drept.
43 În primul rând, contrar celor susținute de Comisie, care se întemeiază pe punctele 81-84 din hotărârea atacată, Tribunalul Funcției Publice nu a justificat obligația de imparțialitate și de obiectivitate care se impune membrilor comitetului de preselecție prin dispozițiile articolului 30 și ale anexei III la statut. Astfel, nu reiese nici de la punctele 81-84 din hotărârea atacată, nici din secțiunea „Cadrul juridic” a hotărârii menționate că Tribunalul Funcției Publice s‑a întemeiat pe aceste dispoziții în speță.
44 În al doilea rând, Comisia nu poate susține că Tribunalul Funcției Publice a „asimilat” comitetul de preselecție unei comisii de evaluare din cadrul unui concurs atunci când a admis că jurisprudența aplicabilă comisiei de evaluare din cadrul unui concurs era aplicabilă și comitetelor de preselecție. Trebuie să se constate că Tribunalul Funcției Publice a menționat expres la punctul 83 din hotărârea atacată că „comitetul de preselecție nu este o comisie de evaluare”. Totuși, s‑a stabilit că, precum comisia de evaluare din cadrul unui concurs, comitetul de preselecție avea drept scop alegerea celor mai buni candidați și dispunea de o marjă de manevră semnificativă în organizarea testelor de preselecție și, în consecință, în temeiul principiului bunei administrări și al egalității de tratament, revenea Comisiei sarcina de a se asigura de organizarea corectă a procedurii de selecție care urma să se desfășoare în fața comitetului de preselecție, impunând ca toți membrii acestui comitet să aibă independența necesară pentru a nu se pune la îndoială obiectivitatea lor (punctele 83 și 84 din hotărârea atacată).
45 Comisia nu poate pretinde, în plus, că Tribunalul Funcției Publice nu a explicat motivele pentru care cerințele de independență și de obiectivitate care sunt impuse comisiilor de evaluare din cadrul concursurilor se aplică și în cazul comitetelor de preselecție. Aceste explicații reies atât de la punctul 83, cât și de la punctele 84 și 85 din hotărârea atacată.
46 În plus, trebuie arătat că Comisia nu a formulat niciun argument juridic de natură să repună în discuție considerațiile formulate la punctele 83 și 84 din hotărârea atacată. Aceasta se limitează să afirme că comisia de evaluare din cadrul unui concurs, care exercită o adevărată putere de decizie, nu poate fi comparată cu comitetul de preselecție, care este un organism pur consultativ. Or, nu numai că această diferență nu a fost ignorată de Tribunalul Funcției Publice, care precizează la punctul 83 din hotărârea atacată că „comitetul de preselecție nu este o comisie de evaluare și că avizul său nu este obligatoriu nici pentru CCN, nici pentru Comisie”, dar, în plus, Comisia nu stabilește prin ce această considerație este de natură să pună în discuție necesitatea de a asigura că membrii comitetului de preselecție acționează în mod independent și complet obiectiv.
47 În al treilea rând, contrar celor pretinse de Comisie, Tribunalul Funcției Publice nu justifică aplicarea în speță a obligației de imparțialitate prin rangul pe care l‑ar avea în ierarhia normelor. În această privință, trebuie să se observe că, la punctul 85 din hotărârea atacată, Tribunalul Funcției Publice nu face decât să amintească faptul că principiul bunei administrări, căruia îi corespunde obligația de imparțialitate impusă instituțiilor, este consacrat de Carta drepturilor fundamentale, care, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, are aceeași forță juridică precum tratatele. De altfel, această considerație nu este contestată ca atare de către Comisie.
48 În al patrulea rând, în ceea ce privește afirmația Comisiei potrivit căreia pretinsa încălcare a principiului bunei administrări „nu este un motiv de anulare cunoscut”, este suficient să se constate că reiese cu claritate din hotărârea atacată că Tribunalul Funcției Publice a examinat al doilea aspect al primului motiv, invocat în fața sa de domnul Hristov, în special în lumina obligației de imparțialitate și nu s‑a limitat să se întemeieze pe principiul bunei administrări.
49 În al cincilea rând, trebuie arătat că Tribunalul Funcției Publice nu se contrazice atunci când arată, pe de o parte, că proiectul de listă a candidaților recomandați de comitetul de preselecție nu obligă nici CCN, nici Comisia și, pe de altă parte, când admite că comitetul de preselecție exercită o „influență determinantă” asupra listei finale a candidaților propuși de Comisie către consiliul de administrație al EMA. Deși părțile nu contestă că proiectul de listă a candidaților prezentat de comitetul de preselecție către CCN nu este obligatoriu întrucât, astfel cum arată Comisia, CCN și Comisia pot reține alți candidați decât cei ale căror nume figurează pe acest proiect de listă, totuși, astfel cum reiese de la punctele 8.2.1 și 8.3 din Orientările Comisiei din 12 ianuarie 2009 privind selecția și numirea în funcție a directorilor agențiilor de reglementare, agențiilor executive și întreprinderilor comune, citate la punctul 9 din hotărârea atacată, precum și de la punctul 89 din aceeași hotărâre, acest proiect de listă „are o importanță certă pentru restul procedurii de selecție”, în măsura în care, pe de o parte, CCN este obligat să ia în considerare această listă și, pe de altă parte, comisarul de resort, respectiv membrul Comisiei însărcinat cu sănătatea și protecția consumatorilor, audiază numai candidații care au fost reținuți de CCN în avizul final.
50 Prin urmare, este necesar să se considere că punctul 89 din hotărârea atacată este lipsit de contradicții. Totuși, dacă Tribunalul Funcției Publice a considerat, în mod întemeiat, că proiectul de listă a candidaților întocmit de comitetul de preselecție avea o importanță certă pentru restul procedurii de selecție, acesta nu a stabilit că participarea doamnei D, în calitate de titulară, și a domnului E, în calitate de supleant al doamnei D, în consiliul de administrație al EMA a afectat libertatea lor de a acționa în mod obiectiv și independent în cadrul comitetului de preselecție și, astfel, a dat naștere unei îndoieli legitime privind imparțialitatea acestui comitet. Astfel cum arată Comisia în cererea introductivă, nu s‑a stabilit de Tribunalul Funcției Publice că participarea doamnei D în consiliul de administrație al EMA avea o „semnificație practică” cu privire la rolul său în cadrul comitetului de preselecție.
51 În această privință, trebuie amintit că, pentru a stabili legalitatea deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011 din perspectiva cerinței privind imparțialitatea comitetului de preselecție, Tribunalul Funcției Publice trebuia să aprecieze situația din momentul în care comitetul de preselecție a propus candidaturile celor patru candidați care au obținut cele mai bune rezultate.
52 Or, în cadrul acestei faze a procedurii de selecție a candidaților care trebuia să se finalizeze cu numirea directorului executiv al EMA, împrejurarea că doamna D și domnul E erau de asemenea membri, în calitate de titulară, respectiv, de supleant, ai consiliului de administrație al EMA nu poate, prin sine însăși, să creeze îndoieli cu privire la imparțialitatea lor în calitate de membri ai comitetului de preselecție. Simpla participare în comitetul de preselecție și în consiliul de administrație al EMA nu este de natură să fondeze per se o prezumție de părtinire din partea membrilor comitetului de preselecție în cadrul procedurii în fața acestui comitet.
53 Astfel, trebuie să se sublinieze că, în speță, nu se pune problema imparțialității consiliului de administrație al EMA și în special nici problema dacă doamna D sau domnul E putea participa la luarea deciziilor privind numirea directorului executiv al EMA, deși aceștia interveniseră într‑o fază anterioară a procedurii de numire.
54 Pe de altă parte, reiese din aceste considerații că motivarea prezentată de Tribunalul Funcției Publice la punctul 90 din hotărârea atacată, care privește comportamentul ipotetic al membrilor comitetului de preselecție cu ocazia reuniunilor consiliului de administrație al EMA, este lipsită de relevanță în cadrul examinării legalității deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011.
55 Rezultă din tot ceea ce precedă că Tribunalul Funcției Publice a statuat în mod eronat, pe de o parte, că doamna D și domnul E, care erau membră titulară și, respectiv, membru supleant în consiliul de administrație al EMA, și‑au încălcat obligația de imparțialitate prin simplul fapt că au făcut parte din comitetul de preselecție și, pe de altă parte, pe cale de consecință, că obligația de imparțialitate a comitetului de preselecție în ansamblu a fost încălcată.
56 Prin urmare, primul motiv al recursului trebuie admis, fără să fie necesar să se examineze celelalte motive și argumente invocate de Comisie în recursul menționat.
57 În consecință, hotărârea atacată trebuie anulată în măsura în care dispune anularea deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011.
Cu privire la consecințele anulării în parte a hotărârii atacate
58 Conform articolului 13 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, atunci când recursul este întemeiat, Tribunalul anulează decizia Tribunalului Funcției Publice și se pronunță el însuși asupra litigiului. Acesta trimite cauza Tribunalului Funcției Publice spre rejudecare în cazul în care litigiul nu este în stare de judecată.
59 În speță, revine Tribunalului Funcției Publice sarcina de a verifica dacă mai este necesar să se examineze argumentele invocate de domnul Hristov în cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv, altele decât cele care l‑au determinat să stabilească, în hotărârea atacată, că al doilea aspect al primului motiv este întemeiat.
60 În plus, trebuie să se arate că Tribunalul Funcției Publice nu a examinat nici primul aspect al primului motiv, nici motivele al doilea, al treilea și al patrulea invocate de domnul Hristov.
61 Prin urmare, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice, aspect în legătură cu care este necesar să se precizeze că acesta va trebui, dacă este cazul, să stabilească consecințele unei eventuale nelegalități a deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011 asupra legalității deciziei consiliului de administrație al EMA din 6 octombrie 2011.
Cu privire la cheltuielile de judecată
62 Întrucât cauza este trimisă Tribunalului Funcției Publice spre rejudecare, se impune soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri de recurs.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera de recursuri),
declară și hotărăște:
1) Anulează în parte Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 13 noiembrie 2014, Hristov/Comisia și EMA (F‑2/12), în măsura în care prin aceasta se anulează decizia Comisiei Europene din 20 aprilie 2011 prin care aceasta propunea consiliului de administrație al Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) o listă de patru candidați recomandați de comitetul de preselecție și confirmați de comitetul consultativ de numiri.
2) Trimite cauza Tribunalului Funcției Publice în vederea pronunțării cu privire la concluziile în anularea deciziei Comisiei din 20 aprilie 2011 prin care aceasta propunea consiliului de administrație al EMA o listă de patru candidați recomandați de comitetul de preselecție și confirmați de comitetul consultativ de numiri, având în vedere susținerile și motivele invocate de domnul Emil Hristov și cu privire la care Tribunalul Funcției Publice nu s‑a pronunțat.
3) Amână pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată.
Jaeger | Kanninen | Van der Woude |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 5 iulie 2016.
Semnături