Cauza T‑146/09

Parker ITR Srl

și

Parker‑Hannifin Corp.

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a conductelor marine – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Stabilirea prețurilor, împărțirea pieței și schimburi de informații sensibile din punct de vedere comercial – Imputabilitatea comportamentului ilicit – Amenzi – Orientările din 2006 privind calcularea amenzilor – Încredere legitimă – Plafon de 10 % – Circumstanțe atenuante – Cooperare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 17 mai 2013

1.      Concurență – Norme ale Uniunii – Încălcări – Imputare – Criteriu denumit „al continuității economice” a întreprinderii – Condiții

(art. 81 CE și 82 CE)

2.      Concurență – Norme ale Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în proporție de 100 % de aceasta – Obligații probatorii ale societății care dorește să răstoarne această prezumție

(art. 81 CE și 82 CE)

3.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Metodă de calcul definită de orientările adoptate de Comisie – Calcularea cuantumului de bază al amenzii – Stabilire a valorii vânzărilor – Criterii

[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctele 13 și 18]

4.      Dreptul Uniunii – Principii – Protecția încrederii legitime – Condiții – Asigurări precise din partea administrației

5.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Cuantum maxim – Calcul – Cifră de afaceri care trebuie luată în considerare – Cifră de afaceri cumulată a tuturor societăților care constituie entitatea cu caracter economic ce acționează în calitate de întreprindere – Limite

[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

6.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea și durata încălcării – Puterea de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competență de fond – Efect

[art. 81 alin. (1) CE și art. 229 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3) și art. 31]

1.      În virtutea principiilor răspunderii personale și caracterului personal al pedepselor, care se aplică dreptului concurenței al Uniunii, răspunderea pentru încălcare revine persoanei fizice sau juridice care conducea întreprinderea în cauză la momentul comiterii acesteia, chiar dacă, la momentul adoptării deciziei de constatare a încălcării, exploatarea întreprinderii nu mai este plasată sub răspunderea sa. Astfel, răspunderea pentru comportamentul ilicit al întreprinderii – sau al entităților care o alcătuiesc – urmează persoana fizică sau juridică ce conducea întreprinderea în cauză la momentul în care a fost comisă încălcarea, chiar dacă elementele materiale și umane care au concurat la comiterea încălcării au fost preluate după data comiterii încălcării de o terță persoană.

O persoană fizică sau juridică care nu este autorul încălcării poate fi însă sancționată pentru aceasta atunci când persoana fizică sau juridică care a comis încălcarea a încetat să existe din punct de vedere juridic sau economic, pentru a se evita ca o întreprindere să poată eluda sancțiuni prin simplul fapt că identitatea sa a fost modificată ca urmare a restructurărilor, a cesiunilor sau a altor schimbări juridice sau organizatorice. Este vorba despre criteriul continuității economice. Astfel, schimbarea formei juridice și a denumirii unei întreprinderi nu are ca efect crearea unei noi întreprinderi exonerate de răspunderea pentru comportamentele anticoncurențiale ale entității precedente în cazul în care, din punct de vedere economic, există o identitate între cele două întreprinderi.

În plus, faptul că o persoană juridică continuă să existe ca entitate juridică nu exclude, în raport cu dreptul concurenței al Uniunii, posibilitatea transferului unei părți din activitățile acestei persoane juridice către o altă persoană, care devine răspunzătoare pentru fapte comise de prima. O asemenea punere în aplicare a sancțiunii este admisibilă atunci când aceste persoane juridice au fost sub controlul aceleiași persoane și, având în vedere legăturile strânse care le unesc pe plan economic și organizațional, au aplicat în esență aceleași instrucțiuni comerciale.

În schimb, nu poate exista continuitate economică decât în cazul în care persoana juridică ce are răspunderea pentru exploatarea întreprinderii ar fi încetat să existe din punct de vedere juridic după comiterea încălcării, în cazul a două întreprinderi existente și operaționale dintre care una cedase o parte din activitățile sale celeilalte și între care nu existau legături structurale.

Astfel, criteriul continuității economice permite, în circumstanțe excepționale strict delimitate, să se asigure efectivitatea principiului răspunderii personale a autorului încălcării și să se sancționeze o persoană juridică, desigur, alta decât cea care a comis încălcarea respectivă, dar cu care are legături structurale. În aplicarea criteriului continuității economice, Comisia poate sancționa o altă persoană juridică decât cea care a comis încălcarea, în pofida oricărei construcții juridice care ar viza, în cadrul aceleiași întreprinderi, să împiedice în mod artificial sancționarea încălcărilor dreptului concurenței care ar fi fost comise de una sau mai multe dintre persoanele juridice care o alcătuiesc.

Cu toate acestea, criteriul continuității economice nu are ca obiect, atunci când norme de drept precum cele care reglementează prescripția împiedică sancționarea unei întreprinderi pentru comiterea unei încălcări a dreptului concurenței sau atunci când întreprinderea care a cedat persoana juridică ce a comis încălcarea către un terț independent a încetat să existe, să permită să se investigheze și să se angajeze retroactiv răspunderea altei întreprinderi pentru faptele care ar fi fost comise de prima, cu condiția ca ele să aibă legături structurale care le unesc pe plan economic și organizațional sau ca cesiunea persoanei juridice care a comis încălcarea să fi avut loc în condiții abuzive.

(a se vedea punctele 85-95 și 98)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 173-178, 181, 184 și 193)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 205-212)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 217)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 227)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 246-250)