Acţiune introdusă la 9 iulie 2007 - Republica Italiană/Comisia Comunităţilor Europene

(Cauza T-267/07)

Limba de procedură: italiana

Părţile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanţi: G. Aiello și S. Fiorentino, Avvocati dello Stato)

Pârâtă: Comisia Comunităţilor Europene

Concluziile reclamantei

anularea deciziei Comisiei nr. C (2007) 1901 din 27 aprilie 2007 privind închiderea conturilor agenţiilor de plată ale statelor membre referitor la cheltuielile finanţate de Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), secţiunea Garantare, pentru exerciţiul financiar 2006, în măsura în care a imputat Republicii Italiene, în conformitate cu articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, 50% din consecinţele financiare ale nerecuperării sumelor în cazul unor nereguli sau neglijenţe examinate în prezenta acţiune.

obligarea Comisiei Comunităţilor Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele şi principalele argumente

Guvernul italian a atacat în faţa Tribunalului de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene Decizia nr. C (2007) 1901 a Comisiei din 27 aprilie 2007, comunicată la aceeași dată, privind închiderea conturilor agenţiilor de plată ale statelor membre referitor la cheltuielile finanţate de Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), secţiunea Garantare, pentru exerciţiul financiar 2006, în măsura în care a imputat Republicii Italiene, în conformitate cu articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, 50% din consecinţele financiare ale nerecuperării sumelor în cazul unor nereguli sau neglijenţe examinate în prezenta acţiune.

În susţinerea acţiunii, Guvernul italian a criticat includerea în cadrul deciziei a unor cazuri cu privire la care Comisia ar fi trebuit să ia o hotărâre în mod expres în perioada anterioară, potrivit obligaţiei de diligenţă și într-un termen rezonabil, cu înregistrarea plăţii în întregime în sarcina FEOGA. Aceasta și ţinând cont de faptul că, pentru unele dintre aceste cazuri, exista un aviz favorabil din partea serviciilor Comisiei.

Așadar, guvernul italian a invocat următoarele motive:

încălcarea și/sau greșita aplicare a articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 595/91, precum și a articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1663/95. Încălcarea articolului 253 CE sub forma lipsei de motivare;

încălcarea și/sau greșita aplicare a articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 729/70 și din Regulamentul (CEE) nr. 1258/99. Încălcarea articolului 253 CE sub forma lipsei de motivare;

încălcarea și/sau greșita aplicare a articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 595/91 și a articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1663/95, precum și a articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 729/70 și din Regulamentul (CEE) nr. 1258/99 (în cazul sumelor mai mici de 500.000,00 euro). Încălcarea articolului 253 CE sub forma lipsei de motivare (în cazul sumelor mai mici de 500.000,00 euro).

____________