Cauza T‑279/11
T & L Sugars Ltd
și
Sidul Açúcares, Unipessoal Lda
împotriva
Comisiei Europene
„Agricultură – Măsuri excepționale privind plasarea pe piața Uniunii a unei cantități de zahăr peste cotă și privind deschiderea unui contingent tarifar – Acțiune în anulare – Act normativ care presupune măsuri de executare – Lipsa afectării individuale – Inadmisibilitate – Acțiune în despăgubire”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 6 iunie 2013
1. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Noțiunea de act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE – Orice act de aplicabilitate generală, cu excepția actelor legislative – Regulamente ale Comisiei care cuprind măsuri excepționale privind plasarea pe piața Uniunii a unei cantități de zahăr peste cotă și privind deschiderea unui contingent tarifar – Includere
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentele nr. 222/2011, nr. 293/2011 și nr. 302/2011 ale Comisiei)
2. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Act normativ care nu presupune măsuri de executare în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE – Noțiune – Decizie a Comisiei prin care se interzice o schemă sectorială de ajutoare și în care se face mențiune despre măsuri naționale de executare – Excludere
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentele nr. 222/2011, nr. 293/2011 și nr. 302/2011 ale Comisiei)
3. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Act normativ care nu presupune măsuri de executare în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE – Punerea în aplicare a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)
4. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Act normativ care nu presupune măsuri de executare în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE – Principiul protecției jurisdicționale efective – Obligația instanței Uniunii de a subordona aplicarea condiției referitoare la absența unor măsuri de executare existenței unei căi efective de atac în cadrul sistemelor juridice ale statelor membre – Lipsă
[art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE și art. 263 al patrulea paragraf TFUE]
5. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Posibilitatea de a fi vizat în mod individual de un act de aplicabilitate generală – Condiții
(art. 263 TFUE)
6. Excepție de nelegalitate – Caracter incident – Acțiune principală inadmisibilă – Inadmisibilitatea excepției
(art. 277 TFUE)
7. Acțiune în despăgubire – Autonomie în raport cu acțiunea în anulare – Limite – Abuz de procedură
(art. 263 TFUE, art. 268 TFUE și art. 340 al doilea paragraf TFUE)
8. Acțiune în despăgubire – Autonomie în raport cu acțiunea în anulare – Inadmisibilitatea unei acțiuni în anulare îndreptate împotriva unui regulament – Lipsa de incidență asupra admisibilității unei acțiuni care este întemeiată pe o altă nelegalitate și prin care se solicită repararea prejudiciului cauzat prin adoptarea aceluiași regulament
(art. 263 TFUE, art. 268 TFUE și art. 340 al doilea paragraf TFUE)
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 36)
2. Atunci când, pentru a li se acorda dreptul de a comercializa sau de a importa zahăr beneficiind de regimurile excepționale prevăzute de anumite regulamente, operatorii economici interesați trebuie să depună în prealabil o cerere la autoritățile naționale, atunci când aceste regulamente nu pot să își producă efectele juridice în raport cu operatorii în cauză în lipsa unor măsuri prealabile adoptate de autoritățile naționale și atunci când aceste măsuri sunt de natură decizională, aceste regulamente se întemeiază pe decizii individuale adoptate la nivel național, în lipsa cărora ele nu pot afecta poziția juridică a persoanelor fizice și juridice în cauză. Prin urmare, asemenea regulamente nu pot fi calificate drept acte care nu presupun măsuri de executare în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. Pe de altă parte, problema dacă actul normativ atacat conferă sau nu conferă o putere de apreciere autorităților naționale însărcinate cu adoptarea măsurilor de executare este lipsită de relevanță pentru a stabili dacă actul respectiv presupune măsuri de executare în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.
(a se vedea punctele 46, 48, 50, 51 și 53)
3. Obiectivul urmărit de articolul 263 al patrulea paragraf TFUE vizează în special să se permită unei persoane fizice sau juridice să formuleze o acțiune împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare, evitând astfel situațiile în care o astfel de persoană ar trebui să încalce legea pentru a avea acces la instanță. Această dispoziție pune în aplicare dreptul la protecție jurisdicțională efectivă garantat de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(a se vedea punctele 58 și 59)
4. Chiar dacă articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE prevede că statele membre stabilesc căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii, aplicarea de către Tribunal a condiției privind lipsa unor măsuri de executare, astfel cum este prevăzută la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, nu poate fi subordonată existenței unei căi de atac efective în cauză în cadrul sistemelor juridice ale statelor membre, care să permită punerea în discuție a validității actului Uniunii contestat. Astfel, un asemenea regim ar impune în fiecare caz concret ca instanța Uniunii să examineze și să interpreteze dreptul procedural național, ceea ce ar exceda competenței sale în cadrul controlului legalității actelor Uniunii. Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de faptul că o cale de atac la nivel național ar fi vădit inefectivă, întrucât instanțele statelor membre nu sunt competente să se pronunțe asupra nelegalității unui act al Uniunii. Astfel, instanța Uniunii nu poate interpreta condițiile potrivit cărora un particular poate formula o acțiune împotriva unui regulament într‑un mod care conduce la înlăturarea condițiilor în cauză expres prevăzute de tratat, și aceasta chiar în lumina principiului unei protecții jurisdicționale efective, fără a‑și depăși competențele.
(a se vedea punctele 68-72)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 76 și 82-84)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 96 și 97)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 103 și 104)
8. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 112)