HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
6 noiembrie 2014(*)
„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare figurative reprezentând o linie ondulată – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare – Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 – Articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009 – Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009”
În cauza T‑53/13,
Vans, Inc., cu sediul în Cypress, California (Statele Unite), reprezentată de M. Hirsch, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de Ó. Mondéjar Ortuño, în calitate de agent,
pârât,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a OAPI din 14 noiembrie 2012 (cauza R 860/2012-5) privind cererea de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn figurativ reprezentând o linie ondulată,
TRIBUNALUL (Camera a cincea),
compus din domnii A. Dittrich, președinte, și J. Schwarcz și doamna V. Tomljenović (raportor), judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 31 ianuarie 2013,
având în vedere memoriul în răspuns al OAPI depus la grefa Tribunalului la 7 mai 2013,
având în vedere că niciuna dintre părți nu a formulat, în termen de o lună de la comunicarea terminării procedurii scrise, o cerere de organizare a unei ședințe și întrucât a decis, în consecință, pe baza raportului judecătorului raportor și în temeiul articolului 135a din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre(1)
[omissis]
Concluziile părților
7 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea în totalitate a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la camera de recurs:
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
8 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
[omissis]
Cu privire la primul motiv, întemeiat în special pe încălcarea articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009
[omissis]
12 Trebuie amintit că, astfel cum reiese din jurisprudență, potrivit articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, examinatorii și camerele de recurs ale OAPI trebuie să examineze din oficiu faptele. Rezultă că organele competente ale OAPI pot fi determinate să își întemeieze deciziile pe fapte care nu au fost invocate de solicitant [Hotărârea din 23 ianuarie 2014, Novartis/OAPI (CARE TO CARE), T‑68/13, EU:T:2014:29, punctul 22; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 22 iunie 2006, Storck/OAPI, C‑25/05 P, Rec., EU:C:2006:422, punctele 50, 51 și 54]. În plus, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că OAPI încalcă articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009 dacă refuză să ia în considerare argumente sau elemente de probă prezentate de părți în timp util [a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 noiembrie 2005, Focus Magazin Verlag/OAPI – ECI Telecom (Hi‑FOCuS), T‑275/03, Rec., EU:T:2005:385, punctul 43, și Hotărârea din 10 iulie 2006, La Baronia de Turis/OAPI – Baron Philippe de Rothschild (LA BARONNIE), T‑323/03, Rec., EU:T:2006:197, punctul 68].
13 În speță, prin argumentația sa, reclamanta invocă, în esență, două critici referitoare, prima, la lipsa unei examinări adecvate a elementelor de probă menționate la punctul 10 de mai sus și, cea de a doua, la insuficiența motivării.
14 În ceea ce privește prima critică, referitoare la lipsa unei examinări adecvate a elementelor de probă menționate la punctul 10 de mai sus, trebuie, în primul rând, arătat că nu rezultă nicidecum din decizia atacată că respectiva cameră de recurs a refuzat să ia în considerare orice argument sau element de probă furnizat de reclamantă.
15 În al doilea rând, trebuie arătat, în ceea ce privește documentele depuse de reclamantă în anexele 5 și 6 la observațiile din 27 ianuarie 2012, că reiese din cuprinsul punctelor 14-16 din decizia atacată că respectiva cameră de recurs le‑a luat în considerare și le‑a respins. Reiese în special din cuprinsul punctului 16 din decizia atacată că respectiva cameră de recurs a reluat criteriile prevăzute în jurisprudență (a se vedea punctul 84 de mai jos) și le‑a aplicat înregistrărilor comunitare invocate de reclamantă pentru a le înlătura întrucât camera de recurs nu era ținută de deciziile anterioare sau eronate adoptate de OAPI. În urma acestei analize, camera de recurs a afirmat în mod eronat, cu titlu suplimentar, astfel cum indică utilizarea expresiei „în plus”, că înregistrările menționate ar fi putut fi întemeiate pe articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009.
16 Desigur, este adevărat că, în cadrul analizei acestor documente, camera de recurs a săvârșit o eroare prin faptul că a arătat, la punctul 16 din decizia atacată, că înregistrările comunitare ar fi putut fi întemeiate pe dobândirea unui caracter distinctiv prin utilizare, în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009. Totuși, întrucât această eroare privește, pe de altă parte, un argument prezentat cu titlu suplimentar și invocat în cadrul examinării documentelor depuse de reclamantă, nu poate să constituie o încălcare a articolului 76 din Regulamentul nr. 207/2009, ci o eroare materială ale cărei eventuale consecințe vor fi examinate la punctele 84-88 de mai jos.
17 Astfel, o examinare superficială a elementelor de probă precum cea pe care reclamanta o reproșează, în speță, camerei de recurs, presupunând că ar fi dovedită, nu poate să constituie o încălcare a dispoziției procedurale prevăzute la articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009. Dacă este cazul, o apreciere incorectă a elementelor de probă furnizate de o parte poate să determine o încălcare a dispoziției de drept material aplicabile în speță.
18 În al treilea rând, în ceea ce privește anexa 10 la cererea privind calea de atac formulată în fața camerei de recurs, trebuie arătat că acest document conține în special indicații referitoare la volumul vânzărilor reclamantei în anii 2010 și 2011 în unele state membre, și anume Benelux, Republica Cehă, Danemarca și Suedia, în măsura în care acestea fac parte din Scandinavia, Germania, Grecia, Spania, Franța, Italia, Polonia și Regatul Unit. Documentul conține de asemenea o estimare a vânzărilor pentru anul 2012 în statele membre respective. Prin acest document, se urmărește astfel completarea conținutului declarației sub jurământ a directorului reclamantei responsabil cu promoțiile și cu evenimentele, dată în fața examinatorului și care, astfel cum a precizat camera de recurs la punctul 23 din decizia atacată reluând aprecierile acestuia, conține cifre privind volumul vânzărilor care nu sunt defalcate pe țări, care nu indică cuantumul global pentru Uniune și care nu sunt confirmate de alte documente, de exemplu facturi.
19 Rezultă din decizia atacată că, după cum a arătat reclamanta, camera de recurs nu s‑a pronunțat cu privire la documentul amintit. Astfel, acesta nu este menționat, la punctul 21 din decizia atacată, printre documentele suplimentare depuse de reclamantă în fața camerei de recurs, iar aceasta din urmă nu l‑a menționat nici în cadrul evaluării elementelor de probă furnizate de reclamantă.
20 Totuși, trebuie arătat că împrejurarea că respectiva cameră de recurs nu a reluat totalitatea argumentelor unei părți și a elementelor de probă prezentate de aceasta sau nu a răspuns la fiecare dintre aceste argumente și elemente de probă nu justifică, în sine, concluzia că respectiva cameră de recurs a refuzat să le ia în considerare [Hotărârea din 9 decembrie 2010, Tresplain Investments/OAPI – Hoo Hing (Golden Elephant Brand), T‑303/08, Rep., EU:T:2010:505, punctul 46].
21 În speță, nu rezultă nicidecum din decizia atacată că respectiva cameră de recurs a refuzat să ia în considerare documentul depus în anexa 10 la cererea privind calea de atac formulată în fața sa. În special, camera de recurs nu a reproșat reclamantei că nu a depus documentul în timp util și nu l‑a respins ca inadmisibil. Este posibil să fi scăpat atenției camerei de recurs faptul că anexa 10 la cererea privind calea de atac conținea precizări referitoare la volumele de vânzări ale reclamantei în unele state membre.
22 Totuși, acest fapt nu este de natură să constituie, în sine, o încălcare a dispoziției procedurale prevăzute la articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009. Acesta constituie o apreciere incorectă a elementelor de probă furnizate de reclamantă care poate, dacă este cazul, să determine o încălcare a unei norme de drept material. Consecințele eventuale ale aprecierii incorecte menționate vor fi analizate în cadrul examinării motivului întemeiat pe o încălcare a articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 (a se vedea punctul 107 de mai jos).
23 În al patrulea rând, în ceea ce privește elementul de probă despre care se pretinde că ar proveni din surse independente cuprins în anexa 2 la observațiile din 27 ianuarie 2012, trebuie subliniat că este vorba despre o pagină din revista de modă Elle. Aceasta reproduce fotografia unui manechin care poartă o pereche de pantofi fabricați de reclamantă cu semnul a cărui înregistrare a fost solicitată.
24 În această privință, trebuie considerat că, contrar celor pretinse de reclamantă, chiar dacă nu este vorba despre un anunț, elementul de probă menționat constituie material promoțional care o privește, care este publicat într‑o revistă de modă și care îi permite să prezinte publicului produsele sale. Întrucât întregul material publicitar a fost examinat de camera de recurs la punctele 26 și 27 din decizia atacată, acesteia nu i se poate reproșa că nu a luat în considerare documentul respectiv. Prin urmare, camera de recurs nu a încălcat dispoziția procedurală prevăzută la articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009.
25 În orice caz, presupunând chiar, astfel cum a arătat reclamanta, că acest document trebuie considerat ca fiind un element de probă provenit dintr‑o sursă independentă, trebuie subliniat că, precum în cazul anexei 10 la cererea privind calea de atac formulată în fața camerei de recurs, nu rezultă nicidecum din decizia atacată că respectiva cameră de recurs a refuzat să îl ia în considerare. Astfel, camera de recurs nu a reproșat reclamantei că nu l‑a depus în timp util și nu l‑a respins ca inadmisibil. În consecință, presupunând că respectiva cameră de recurs ar fi putut să nu îl observe, acest simplu fapt, astfel cum s‑a precizat la punctul 22 de mai sus, nu este de natură să constituie o încălcare a dispoziției procedurale prevăzute la articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009. Acesta ar putea constitui o apreciere incorectă a elementelor de probă furnizate de reclamantă, ale cărei eventuale consecințe vor fi analizate în cadrul examinării motivului întemeiat pe o încălcare a articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 (a se vedea punctul 107 de mai jos).
26 Prin urmare, este necesar să se considere că reclamanta nu poate reproșa camerei de recurs că a săvârșit o încălcare a dispoziției procedurale prevăzute la articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009. În consecință, argumentele reclamantei în această privință trebuie înlăturate.
[omissis]
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Vans, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.
Dittrich | Schwarcz | Tomljenović |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 6 noiembrie 2014.
Semnături