HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
15 iunie 2010
Cauza F‑35/08
Dimitrios Pachtitis
împotriva
Comisiei Europene
„Concursul general EPSO/AD/77/06 — Neadmitere la proba scrisă de concurs ca urmare a rezultatului obținut la testele de acces — Competențele EPSO”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Pachtitis solicită anularea, în primul rând, a deciziei Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) din 31 mai 2007 prin care a fost informat cu privire la nereușita sa la testele de acces din cadrul concursului general EPSO/AD/77/06, în al doilea rând, a deciziei EPSO din 6 decembrie 2007 de respingere a reclamației sale împotriva deciziei din 31 mai 2007 și, în al treilea rând, a oricărui act conex
Decizia: Anulează deciziile EPSO din 31 mai 2007 și din 6 decembrie 2007 de excludere a reclamantului din lista celor 110 candidați care au obținut cele mai bune note la testele de acces din cadrul concursului general EPSO/AD/77/06. Obligă Comisia să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de reclamant. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, intervenientă în susținerea concluziilor reclamantului, suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Acțiune — Act care lezează — Decizie explicită de respingere a reclamației — Decizie adoptată în urma reexaminării unei decizii anterioare — Admisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
2. Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) — Competențe — Stabilirea conținutului testelor de acces din cadrul unui concurs și corectarea acestora — Excludere
(Statutul funcționarilor, anexa III art. 7; Decizia 2002/620 a Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei, a Curții de Justiție, a Curții de Conturi, a Comitetului Economic și Social, a Comitetului Regiunilor și a Ombudsmanului European, art. 2)
3. Funcționari — Concurs — Noțiune — Etapă preliminară care cuprinde teste de acces formate din întrebări cu variante multiple de răspuns — Includere
(Statutul funcționarilor, anexa III)
1. O decizie de respingere, implicită sau explicită, a unei reclamații, în cazul în care nu conține și alte elemente, nu face decât să confirme actul sau omisiunea de care se plânge reclamantul și nu constituie, privită în mod izolat, un act atacabil. Acest lucru este valabil în ceea ce privește un act care nu conține niciun element nou față de un act care lezează anterior și care, așadar, nu s‑a substituit acestuia. Cu toate acestea, o decizie explicită de respingere a unei reclamații poate, ținând seama de conținutul acesteia, să nu aibă un caracter confirmativ al actului contestat.
Aceasta se întâmplă atunci când decizia de respingere conține o reexaminare a situației reclamantului în funcție de elemente noi de drept și de fapt sau atunci când respectiva decizie modifică sau completează decizia inițială. În aceste ipoteze, respingerea unei reclamații constituie un act supus controlului instanțelor Uniunii, pe care acestea îl iau în considerare pentru aprecierea legalității actului contestat sau pe care îl consideră chiar un act care lezează ce se substituie actului contestat.
(a se vedea punctele 37‑39)
Trimitere la:
Curte: 28 mai 1980, Kuhner/Comisia, 33/79 și 75/79, Rec., p. 1677, punctul 9; 10 decembrie 1980, Grasselli/Comisia, 23/80, Rec., p. 3709, punctul 18; 16 iunie 1988, Progoulis/Comisia, 371/87, Rec., p. 3081, punctul 17
Tribunalul de Primă Instanță: 27 iunie 2000, Plug/Comisia, T‑608/97, RecFP, p. I‑A‑125 și II‑569, punctul 23; 12 decembrie 2002, Morello/Comisia, T‑338/00 și T‑376/00, RecFP, p. I‑A‑301 și II‑1457, punctele 34 și 35; 2 martie 2004, Di Marzio/Comisia, T‑14/03, RecFP, p. I‑A‑43 și II‑167, punctul 54; 10 iunie 2004, Eveillard/Comisia, T‑258/01, RecFP, p. I‑A‑167 și II‑747, punctul 31; 14 octombrie 2004, Sandini/Curtea de Justiție, T‑389/02, RecFP, p. I‑A‑295 și II‑1339, punctul 49; 7 iunie 2005, Cavallaro/Comisia, T‑375/02, RecFP, p. I‑A‑151 și II‑673, punctele 63‑66
Tribunalul Funcției Publice: 9 septembrie 2008, Ritto/Comisia, F‑18/08, RepFP, p. I‑A‑1‑281 și II‑A‑1‑1495, punctul 17
2. Rezultă în special din anexa III la statut că reglementarea procedurii de concurs se întemeiază pe principiul repartizării competențelor între autoritatea împuternicită să facă numiri și comisia de evaluare din cadrul concursului. Pe lângă faptul că reprezintă o manifestare a autolimitării puterii administrative, această diarhie statutară evidențiază, în scopul de a asigura transparența procedurii de selecție a personalului Uniunii, voința legiuitorului care a elaborat statutul de a nu conferi numai administrației sarcina delicată a selecției personalului în discuție, ci de a implica în procesul de selecție, prin intermediul comisiei de evaluare, persoane din afara ierarhiei administrative și, în special, reprezentanți ai personalului.
Această repartizare a competențelor nu a fost afectată de înființarea Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO), Decizia 2002/620 de înființare a EPSO prevăzând în mod expres, la articolul 2, că acesta exercită competențele în materie de selecție conferite autorităților împuternicite să facă numiri în ceea ce privește concursurile. În plus, referitor la desfășurarea concursurilor de recrutare a funcționarilor, rezultă din articolul 7 din anexa III la statut că atribuțiile EPSO au, în esență, caracter organizatoric. În această privință, atât selectarea, cât și aprecierea subiectelor întrebărilor adresate candidaților în cadrul unui concurs sunt excluse din sfera competenței EPSO.
În concluzie, în timp ce atribuțiile încredințate EPSO pot face din acest organism un actor important în stabilirea și punerea în aplicare a politicii Uniunii în domeniul selecției personalului, în ceea ce privește, în schimb, desfășurarea concursurilor de recrutare a funcționarilor, rolul său, în mod cert semnificativ în măsura în care asistă comisia de evaluare, rămâne în orice caz subsidiar în raport cu rolul acesteia din urmă, căreia, pe de altă parte, EPSO nu i se poate substitui.
Trebuie, prin urmare, să fie anulată o decizie prin care EPSO a eliminat un candidat din cadrul unui concurs pentru motivul că notele pe care le obținuse la testele de acces erau insuficiente. Astfel, chiar dacă este adevărat că aceste teste, compuse din întrebări cu variante multiple de răspuns, au fost corectate prin intermediul calculatorului și că, prin urmare, această corectare se bazează pe o procedură automată care exclude orice marjă de apreciere subiectivă, nu este mai puțin adevărat că desfășurarea acestei proceduri automate implică adoptarea unor decizii de fond, în ceea ce privește stabilirea nivelului de dificultate al întrebărilor adresate în cadrul testelor de acces și anularea anumitor întrebări. Or, în lipsa unei modificări statutare care să permită ca EPSO să exercite atribuții care se referă la stabilirea conținutului probelor și la corectarea acestora, este vorba în mod evident despre atribuții care incumbă în mod normal comisiei de evaluare din cadrul unui concurs.
(a se vedea punctele 50, 56‑58, 63, 65 și 70)
3. În cadrul unei proceduri de concurs, o etapă preliminară care are ca rezultat eliminarea a mai mult de 90 % din candidații care participă la respectivul concurs nu din motive formale, ci pentru că nu au răspuns în mod satisfăcător la anumite teste de acces, face parte din însăși esența unui concurs. Caracterul de „concurs” al acestor teste de acces este cu atât mai evident atunci când nu este suficient să se obțină jumătatea punctajului la testele în discuție, ci este necesar ca un candidat să se numere printre candidații care au obținut cele mai bune note la testele menționate pentru a putea accede la a doua etapă a concursului. Or, acest caracter comparativ al testelor din cadrul etapei preliminare este inerent noțiunii înseși de concurs.
(a se vedea punctele 61 și 62)
Trimitere la:
Curte: 4 iulie 1996, Parlamentul European/Innamorati, C‑254/95 P, Rec., p. I‑3423, punctul 28
Tribunalul de Primă Instanță: 2 mai 2001, Giulietti și alții/Comisia, T‑167/99 și T‑174/99, RecFP, p. I‑A‑93 și II‑441, punctul 81