HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCŢIEI PUBLICE
(Camera întâi)
23 aprilie 2008
Cauza F‑112/05
Neil Bain și alții
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Funcționari – Remunerație – Coeficienți corectori – Transfer al unei părți a retribuțiilor în afara țării de repartizare – Pensii – Procedură de judecare în lipsă – Aplicarea în timp a Regulamentului de procedură al Tribunalului – Fișe de remunerație – Excepție de nelegalitate”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Bain și trei alți funcționari ai Comisiei solicită anularea fișelor lor de remunerație corespunzătoare lunilor februarie, martie și aprilie 2005, precum și a tuturor fișelor de remunerație ulterioare, în măsura în care acestea se întemeiază pe dispozițiile pretins nelegale ale Regulamentului (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților (JO L 124, p. 1), ale Regulamentului (CE, Euratom) nr. 856/2004 al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire, începând cu 1 mai 2004, a coeficienților corectori (CC) care se aplică în cazul transferurilor și al pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Comunităților Europene (JO L 161, p. 6) și ale Regulamentului (CE, Euratom) nr. 31/2005 al Consiliului din 20 decembrie 2004 de ajustare, începând cu 1 iulie 2004, a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Comunităților Europene, precum și a CC aferenți (JO 2005, L 8, p. 1), întrucât aceste dispoziții, pe de o parte, reduc atât partea retribuțiilor care poate fi transferată în afara țării în care au fost repartizați funcționarii, cât și CC aplicabili acestui transfer și, pe de altă parte, reduc CC aplicabili drepturilor de pensie dobândite înainte de 1 mai 2004, instituie o nouă condiție privind reședința pentru aplicarea acestor CC reduși și elimină CC în cazul drepturilor de pensie dobândite începând cu data de 1 mai 2004; în plus, reclamanții solicită, în măsura în care acest lucru este necesar, anularea deciziilor din 29 iulie ale autorității împuternicite să facă numiri prin care au fost respinse reclamațiile formulate de aceștia împotriva fișelor lor de remunerație
Decizia: Respinge acțiunea ca inadmisibilă. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Procedură – Termene – Depunerea memoriului în apărare în afara termenului – Excepție de inadmisibilitate prezentată conform cerințelor legale și în timp util – Admisibilitate – Inaplicabilitatea procedurii de judecare în lipsă – Observații referitoare la fond prezentate în ziua ședinței – Inadmisibilitate
[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 48 alin. (2) și art. 122]
2. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noţiune – Fișă de remunerație
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (1)]
3. Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene — Data la care acestea încep să curgă
(Statutul funcționarilor, art. 90 et 91)
4. Funcționari – Acțiune – Excepție de nelegalitate – Caracter incident
(art. 241 CE; Regulamentele nr. 723/2004, nr. 856/2004 și nr. 31/2005 ale Consiliului)
5. Funcționari – Acțiune – Interesul de a exercita acţiunea
1. În cazul în care pârâtul prezintă o excepție de inadmisibilitate conform cerințelor legale și în timp util, faptul că memoriul în apărare nu a fost prezentat în termenul stabilit în acest scop nu permite aplicarea procedurii de judecare în lipsă prevăzute la articolul 122 din Regulamentul de Procedură al Tribunalului de Primă Instanță. Astfel, dat fiind că a fost prezentată o excepție de inadmisibilitate, nu se poate considera că pârâtul nu a răspuns cererii introductive cu respectarea termenului și a condițiilor de formă prevăzute în acest sens.
Cu toate acestea, nu sunt admisibile observațiile referitoare la fond prezentate de pârât în ziua ședinței. Astfel, în lipsa depunerii memoriului în apărare în cursul procedurii scrise în termenul stabilit în acest sens, pledoaria pârâtului referitoare la fondul cauzei echivalează cu invocarea de motive noi, care este interzisă potrivit articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de Procedură al Tribunaului de Primă Instanță; a accepta o interpretare contrară ar însemna să se accepte că pârâtul, după ce a invocat o excepție de inadmisibilitate printr‑un înscris separat, nu ar fi, ulterior, supus termenului stabilit de Tribunal pentru prezentarea memoriului său în apărare.
Un intervenient are, în schimb, dreptul de a prezenta argumente referitoare la fondul cauzei, atât în cursul procedurii scrise, cât și în cadrul ședinței. Astfel, atunci când este vorba, în special, despre o cerere prin care se invocă nelegalitatea unor regulamente adoptate de intervenient, ar fi contrar principiului respectării dreptului la apărare și celui al unei bune administrări a justiției ca, din motive străine de voința sa, imputabile pârâtului, intervenientul, ale cărui concluzii urmăresc același rezultat ca și concluziile formulate de pârât în cadrul excepției sale de inadmisibilitate, și anume respingerea acțiunii, să nu poată prezenta observații referitoare la fondul cauzei, în special observații prin care se urmărește susținerea legalității regulamentelor contestate.
(a se vedea punctele 48 și 52-54)
Trimitere la:
Curte: 15 februarie 2007, Comisia/Țările de Jos, C‑34/04, Rep., p. I‑1387, punctul 49
Tribunalul de Primă Instanță: 8 iunie 1995, Siemens/Comisia, T‑459/93, Rec., p. II‑1675, punctul 21; 1 decembrie 1999, Boehringer/Consiliul și Comisia, T‑125/96 și T‑152/96, Rec., p. II‑3427, punctul 183
2. O fișă de remunerație, prin natura și obiectul său, nu prezintă caracteristicile unui act care lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) și al articolului 91 alineatul (1) din statut, întrucât nu face decât să exprime în formă pecuniară conținutul unor decizii juridice anterioare, referitoare la situația funcționarului. Astfel, chiar dacă este adevărat că fișele de remunerație sunt considerate în mod obișnuit ca fiind acte care lezează în măsura în care indică faptul că drepturile bănești ale unui funcționar au fost afectate în mod negativ, în realitate, adevăratul act care lezează este decizia, adoptată de autoritatea împuternicită să facă numiri, de a reduce sau de a suprima o plată de care funcționarul beneficia până în acel moment și care era menționată în fișele sale de remunerație.
Nu este mai puțin adevărat însă că fișa de salarizare își menține pe deplin importanța în ceea ce privește determinarea drepturilor procedurale ale funcționarului, astfel cum sunt acestea prevăzute în statut. În special, transmiterea către funcționar a fișei sale de salarizare are o funcție dublă, și anume o funcție de informare în ceea ce privește decizia adoptată și o funcție referitoare la termene, astfel încât, cu condiția ca din fișă să reiasă în mod clar existența și conținutul deciziei adoptate, comunicarea acesteia face să înceapă să curgă termenul de contestație.
(a se vedea punctele 73 și 76)
Trimitere la:
Curte: 19 ianuarie 1984, Andersen și alții/Parlamentul European, 262/80, Rec., p. 195, punctul 4
Tribunalul de Primă Instanță: 27 octombrie 1994, Benzler/Comisia, T‑536/93, RecFP, p. I‑A‑245 și II-777, punctul 15
Tribunalul Funcției Publice: 28 iunie 2006, Grünheid/Comisia, F‑101/05, RecFP, p. I‑A‑1-55 și II‑A-1-199, punctul 33 și jurisprudența citată și punctul 42; 24 mai 2007, Lofaro/Comisia, F‑27/06 și F‑75/06, nepublicată încă în Repertoriu, făcând obiectul unui recurs pendinte în fața Tribunalului de Primă Instanță, T‑293/07 P
3. În ceea ce privește situația în care atingerea adusă drepturilor bănești în litigiu se manifestă prin suprimarea acordării unei plăți sau prin reducerea cuantumului acesteia, suprimare sau reducere care este efectuată lunar și care este reflectată de toate fișele de remunerație ulterioare primei fișe care a reflectat această suprimare sau această reducere, prima fișă de plată ce reflectă această suprimare sau această reducere este singura a cărei primire de către funcționar face să înceapă să curgă termenul pentru formularea unei reclamații.
În cazul în care mai multe fișe de pensie sau fișe de remunerație întocmite pentru perioade succesive sunt afectate de aceeași nelegalitate, o reclamație inițială, formulată numai împotriva primei fișe de pensie sau de remunerație contestate și prin care este invocată excepția de nelegalitate în cauză, trebuie, în mod normal, să fie suficientă pentru a permite reclamantului, în cazul în care ar obține câștig de cauză în cadrul acțiunii pe care o va introduce în urma respingerii respectivei reclamații, să obțină o despăgubire bănească și pentru perioadele ulterioare celei la care se referă fișa de pensie sau de remunerație atacată. Pe de altă parte, concluzia aceasta se aplică, a fortiori, în cazul în care reclamantul precizează că nu contestă fișa de pensie sau fișa de remunerație în sine, ci decizia prin care sunt afectate drepturile sale, reflectată de fișa de pensie sau de remunerație în cauză prin suprimarea acordării unei plăți sau prin reducerea cuantumului acesteia.
(a se vedea punctele 77 și 92)
Trimitere la:
Curte: 25 mai 2000, Kögler/Curtea de Justiție, C‑82/98 P, Rec., p. I‑3855, punctul 49
Tribunalul de Primă Instanță: 20 ianuarie 1998, Kögler/Curtea de Justiție, T‑160/96, RecFP, p. I‑A‑15 și II-35, punctul 39
4. În ceea ce privește o parte care nu dispune de dreptul de a formula, în temeiul articolului 230 CE, o acțiune directă împotriva unui act cu aplicabilitate generală, articolul 241 CE reprezintă expresia unui principiu general care îi asigură dreptul de a contesta, în vederea anulării unei decizii care o privește în mod direct și individual, validitatea actelor cu aplicabilitate generală ale căror consecințe le suportă fără să fi fost în măsură să solicite anularea lor. Cu toate acestea, articolul 241 CE nu creează un drept la acțiune autonom și nu poate fi invocat decât în mod incident, în cadrul unei acțiuni admisibile, neputând constitui obiectul unei acțiuni.
Astfel, este inadmisibilă o excepție de nelegalitate invocată în cadrul unei acțiuni inadmisibile.
(a se vedea punctele 96 și 99)
Trimitere la:
Curte: 6 martie 1979, Simmenthal/Comisia, 92/78, Rec., p. 777, punctul 39
Tribunalul de Primă Instanță: 29 noiembrie 2006, Agne‑Dapper și alții/Comisia și alții, T‑35/05, T‑61/05, T‑107/05, T‑108/05 și T‑139/05, RecFP, p. II‑A‑2-1497, punctul 42 și jurisprudența citată
5. Un funcționar aflat încă în activitate nu poate justifica un interes născut și actual în a obține o decizie cu privire la coeficientul corector care se va aplica viitoarei sale pensii pentru limită de vârstă, întrucât, în special ca urmare a cerinței referitoare la alegerea țării de reședință, cerință a cărei îndeplinire poate fi verificată numai la momentul încetării activității persoanei în cauză, stabilirea coeficientului corector nu poate face obiectul unei decizii anticipate, care să afecteze imediat și direct situația juridică a persoanei în cauză. O astfel de soluție se aplică și în cazul în care motivele invocate nu se referă la stabilirea coeficienților corectori, ci chiar la sistemul acestor coeficienți.
(a se vedea punctul 102)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 12 februarie 1992, Pfloeschner/Comisia, T‑6/91, Rec., p. II‑141, punctul 27