HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea extinsă)
25 septembrie 2014(*)
„REACH – Identificarea acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită – Intermediari – Acțiune în anulare – Afectare directă – Admisibilitate – Proporționalitate – Egalitate de tratament”
În cauza T‑268/10 RENV,
Polyelectrolyte Producers Group GEIE (PPG), cu sediul în Bruxelles (Belgia),
SNF SAS, cu sediul în Andrézieux‑Bouthéon (Franța),
reprezentate de R. Cana, de D. Abrahams și de E. Mullier, avocați,
reclamante,
împotriva
Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA), reprezentată de M. Heikkilä, de W. Broere și de T. Zbihlej, în calitate de agenți, asistați de J. Stuyck și de A.‑M. Vandromme, avocați,
pârâtă,
susținută de
Regatul Țărilor de Jos, reprezentat de B. Koopman, în calitate de agent,
și de
Comisia Europeană, reprezentată de D. Kukovec, de E. Manhaeve și de K. Talabér‑Ritz, în calitate de agenți,
interveniente,
având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei ECHA de identificare a acrilamidei (CE nr. 201‑173‑7) drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3), în conformitate cu articolul 59 din acest regulament,
TRIBUNALUL (Camera a cincea extinsă),
compus din domnii A. Dittrich (raportor), președinte, F. Dehousse și J. Schwarcz, doamna V. Tomljenović și domnul A.‑M. Collins, judecători,
grefier: domnul L. Grzegorczyk, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 15 aprilie 2015,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 Primul reclamant, Polyelectrolyte Producers Group GEIE (PPG), este un grup european de interes economic cu sediul în Belgia. Acesta reprezintă interesele societăților producătoare sau importatoare de polielectroliți, de poliacrilamidă sau de alți polimeri care conțin acrilamidă. Societățile membre ale primului reclamant sunt și utilizatoare de acrilamidă și producătoare sau importatoare de acrilamidă sau de poliacrilamidă. Toți producătorii de acrilamidă din Uniunea Europeană sunt membri ai primului reclamant.
2 A doua reclamantă, SNF SAS, este o societate membră a primului reclamant. Aceasta are drept activitate principală producția de acrilamidă și de poliacrilamidă, pe care le vinde în mod direct clienților săi. Aceasta dispune de amplasamente de producție în Franța, în Statele Unite, în China și în Coreea de Sud.
3 Polielectroliții sunt polimeri hidrosolubili, sintetici și organici, produși din diferiți monomeri, printre care acrilamida. Polielectroliții sunt utilizați, spre exemplu, pentru purificarea apei potabile, pentru tratarea apelor uzate, pentru producerea hârtiei și pentru extragerea mineralelor prețioase.
4 Poliacrilamida este un polimer format prin polimerizarea monomerului acrilamidă, care este cel mai des utilizat în tratarea apelor, în industria hârtiei, în industria minieră, în industria petrolieră, în agricultură, drept aditiv pentru textile și în domeniile produselor cosmetice și de igienă corporală.
5 La data de 25 august 2009, Regatul Țărilor de Jos a transmis Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) un dosar pe care l‑a elaborat cu privire la identificarea acrilamidei drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3), modificat ulterior în special prin Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE (JO L 353, p. 1), făcând trimitere la clasificarea acrilamidei drept substanță cancerigenă de categoria 2 și drept substanță mutagenă de categoria 2 în partea 3 din anexa VI la Regulamentul nr. 1272/2008. La 31 august 2009, ECHA a publicat pe site‑ul său internet un aviz prin care invita părțile interesate să își prezinte observațiile privind dosarul întocmit pentru acrilamidă. În aceeași zi, ECHA a invitat și autoritățile competente din celelalte state membre să își prezinte observațiile cu privire la acest aspect.
6 După primirea observațiilor referitoare la dosarul în cauză, în special de la primul reclamant, și a răspunsurilor Regatului Țărilor de Jos la aceste observații, ECHA a trimis dosarul Comitetului statelor membre, care, la 27 noiembrie 2009, a ajuns la un acord unanim privind identificarea acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită pentru motivul că îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1907/2006.
7 La 22 decembrie 2009, directorul executiv al ECHA a adoptat decizia ED/68/2009 privind includerea acrilamidei, la 13 ianuarie 2010, pe lista substanțelor candidate la o includere ulterioară în anexa XIV la Regulamentul nr. 1907/2006 (denumită în continuare „lista substanțelor candidate”)
8 Ca urmare a unei cereri de măsuri provizorii formulate de a doua reclamantă în cauza T‑1/10 R, prin Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 ianuarie 2010 s‑a dispus suspendarea executării deciziei ECHA de identificare a acrilamidei drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006, conform articolului 59 din acest regulament, până la adoptarea ordonanței prin care se încheie procedura măsurilor provizorii. În urma acestei ordonanțe, ECHA a suspendat înscrierea acrilamidei pe lista substanțelor candidate.
9 Prin Ordonanța din 26 martie 2010, PPG și SNF/ECHA (T‑1/10 R, EU:T:2010:128), s‑a respins cererea de măsuri provizorii formulată de a doua reclamantă.
10 La 30 martie 2010, ECHA a publicat lista substanțelor candidate, care includea acrilamida.
Procedura în fața Tribunalului și a Curții și concluziile părților
11 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 10 iunie 2010, reclamantele au introdus o acțiune având ca obiect anularea deciziei ECHA de identificare a acrilamidei drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006, conform articolului 59 din acest regulament, și de includere pe lista substanțelor candidate (denumită în continuare „decizia atacată”).
12 Prin scrisorile înregistrate la grefa Tribunalului la 19 și, respectiv, la 25 noiembrie 2010, Regatul Țărilor de Jos și Comisia Europeană au formulat cereri de intervenție în susținerea concluziilor ECHA. Aceste cereri au fost admise, după ascultarea părților principale, prin Ordonanța din 10 ianuarie 2011.
13 Prin Ordonanța din 21 septembrie 2011, PPG și SNF/ECHA (T‑268/10, Rep., EU:T:2011:508), Tribunalul (Camera a șaptea extinsă) a respins acțiunea ca inadmisibilă.
14 Prin cererea introductivă depusă la grefa Curții la 30 noiembrie 2011, reclamantele au formulat recurs împotriva Ordonanței PPG și SNF/ECHA, punctul 13 de mai sus (EU:T:2011:508).
15 Prin Hotărârea din 26 septembrie 2013, PPG și SNF/ECHA (C‑625/11 P, Rep., EU:C:2013:594, denumită în continuare „hotărârea pronunțată în recurs”), Curtea a anulat Ordonanța PPG și SNF/ECHA, punctul 13 de mai sus (EU:T:2011:508). Curtea a apreciat că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat acțiunea ca fiind tardiv formulată, întrucât norma prevăzută la articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, potrivit căreia termenul de introducere a unei acțiuni trebuia calculat de la sfârșitul celei de a paisprezecea zile de la data publicării deciziei în litigiu, este aplicabilă doar actelor publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar nu și actelor publicate pe internet (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 37).
16 Deoarece cauza nu era în stare de judecată, Curtea a trimis cauza la Tribunal spre rejudecare și a dispus soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.
17 Cauza a fost atribuită Camerei a cincea extinse a Tribunalului, conform articolului 118 alineatul (1) din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991.
18 Întrucât procedura scrisă nu era încheiată la momentul hotărârii pronunțate în recurs, ECHA a fost invitată, prin decizia Tribunalului (Camera a cincea extinsă) din 24 octombrie 2013, să depună un memoriu în apărare, conform articolului 119 alineatul (2) din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991.
19 Prin act separat depus la grefa Tribunalului la 5 decembrie 2013, ECHA a ridicat o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 114 alineatul (1) din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991.
20 Prin Ordonanța Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 17 iunie 2014, excepția de inadmisibilitate a fost unită cu fondul și s‑a dispus soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.
21 Regatul Țărilor de Jos a depus memoriul său în intervenție la data de 16 septembrie 2014. Prin acte depuse la grefa Tribunalului la data de 10 noiembrie 2014, ECHA și reclamantele și‑au prezentat observațiile cu privire la acest memoriu.
22 Comisia a depus memoriul său în intervenție la data de 17 septembrie 2014. Prin act depus la grefa Tribunalului la data de 10 noiembrie 2014, ECHA și‑a prezentat observațiile cu privire la acest memoriu. Reclamantele nu au prezentat observații cu privire la acest memoriu.
23 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a doua extinsă) a decis deschiderea procedurii orale.
24 În cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, Tribunalul a invitat, pe de o parte, ECHA să prezinte înscrisuri și, pe de altă parte, toate părțile să răspundă la anumite întrebări. Părțile au răspuns la aceste cereri în termenul stabilit.
25 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 15 aprilie 2015.
26 Reclamantele solicită Tribunalului:
– constatarea admisibilității și a temeiniciei acțiunii;
– anularea deciziei atacate,
– obligarea ECHA la plata cheltuielilor de judecată.
27 ECHA, Regatul Țărilor de Jos și Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau, cu titlu subsidiar, ca nefondată,
– obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
28 Înainte de a examina motivele și argumentele părților pe fond, este necesar să se examineze excepția de inadmisibilitate invocată de ECHA.
Cu privire la admisibilitate
29 În susținerea excepției de inadmisibilitate, ECHA, susținută de Regatul Țărilor de Jos și de Comisie, invocă o cauză de inadmisibilitate întemeiată pe o lipsă a unei afectări directe a reclamantelor.
30 Potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, orice persoană fizică sau juridică poate formula, în condițiile prevăzute la primul și la al doilea paragraf ale acestui articol, o acțiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc în mod direct și individual, precum și împotriva actelor normative care o privesc în mod direct și care nu presupun măsuri de executare.
31 În speță, este cert că decizia atacată nu a fost adresată reclamantelor, care nu sunt, așadar, destinatare ale actului menționat. În această situație, potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, reclamanții nu pot formula o acțiune în anulare împotriva actului menționat decât cu condiția, în special, ca acesta să le privească direct.
32 În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii formulate de primul reclamant, trebuie amintit că s‑a statuat deja că o asociație însărcinată cu apărarea intereselor colective ale membrilor săi nu are, în principiu, calitatea procesuală pentru a introduce o acțiune în anulare decât dacă întreprinderile pe care le reprezintă sau unele dintre acestea au calitatea procesuală pentru a introduce o acțiune în nume propriu sau dacă asociația poate invoca un interes propriu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 iunie 2006, Belgia și Forum 187/Comisia, C‑182/03 și C‑217/03, Rec., EU:C:2006:416, punctul 56 și jurisprudența citată). Această soluție se impune de asemenea în cazul unui grup european de interes economic care, la fel ca primul reclamant, a fost înființat pentru a reprezenta interesele unei categorii de întreprinderi (a se vedea Ordonanța din 24 iunie 2014, PPG și SNF/ECHA, T‑1/10 RENV, EU:T:2014:616, punctul 30 și jurisprudența citată).
33 În speță, primul reclamant nu a invocat niciun element prin care să demonstreze că interesele sale sunt afectate în mod direct. Presupunând că este obligat să organizeze și să coordoneze o abordare armonizată în ceea ce privește obligațiile rezultând din Regulamentul nr. 1907/2006 la nivelul întregului sector în cauză, acesta nu ar invoca astfel propriile interese, ci pe cele ale membrilor săi. În consecință, primul reclamant nu are calitatea procesuală pentru a introduce o acțiune în anulare decât dacă membrii săi sau unii dintre aceștia, precum a doua reclamantă, sunt vizați în mod direct de decizia atacată.
34 În ceea ce privește afectarea directă, potrivit unei jurisprudențe constante, această condiție impune, în primul rând, ca măsura contestată să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a particularului și, în al doilea rând, să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor acestei măsuri care sunt însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare (Hotărârea din 5 mai 1998, Dreyfus/Comisia, C‑386/96 P, Rec., EU:C:1998:193, punctul 43, Hotărârea din 29 iunie 2004, Front national/Parlamentul, C‑486/01 P, Rec., EU:C:2004:394, punctul 34, și Hotărârea din 10 septembrie 2009, Comisia/Ente per le Ville vesuviane și Ente per le Ville vesuviane/Comisia, C‑445/07 P și C‑455/07 P, Rep., EU:C:2009:529, punctul 45).
35 Reclamantele invocă faptul că decizia atacată îi vizează în mod direct prin faptul că situația juridică a membrilor primului reclamant și cea a celei de a doua reclamante ar fi afectate în special de obligațiile prevăzute la articolul 31 alineatul (9) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006. Din cauza identificării acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, membrii primului reclamant și a doua reclamantă ar avea obligația de a actualiza fișa cu date de securitate pentru acrilamidă, în temeiul acestei dispoziții.
36 Trebuie arătat că, potrivit articolului 31 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006, furnizorii unei substanțe sau ai unui preparat îi furnizează beneficiarului substanței sau al preparatului o fișă cu date de securitate atunci când o substanță sau un preparat îndeplinește criteriile de clasificare ca substanță periculoasă sau ca preparat periculos, în conformitate cu Regulamentul nr. 1272/2008. Articolul 31 alineatul (9) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede în această privință că furnizorii trebuie să actualizeze fără întârziere respectiva fișă cu date de securitate de îndată ce devin disponibile informații noi care pot afecta măsurile de administrare a riscurilor sau informații noi cu privire la pericole.
37 În speță, nu se contestă că membrii primului reclamant și a doua reclamantă trebuiau să furnizeze beneficiarilor acrilamidei o fișă cu date de securitate, având în vedere că această substanță întrunea criteriile de clasificare ca substanță periculoasă în conformitate cu Regulamentul nr. 1272/2008. Astfel, acrilamida a fost clasificată, printre altele, între substanțele cancerigene de categoria 2 și mutagene de categoria 2.
38 În schimb, se contestă faptul că identificarea acrilamidei, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, în temeiul articolului 57 literele (a) și (b) de acest regulament, reprezintă, după cum susțin reclamantele, o informație nouă în sensul articolului 31 alineatul (9) litera (a) din regulamentul menționat, care dă naștere obligației prevăzute de această dispoziție, și anume actualizarea fișei cu date de securitate, astfel încât decizia atacată ar produce efecte directe asupra situației juridice a membrilor primului reclamant și asupra situației juridice a celei de a doua reclamante.
39 În ceea ce privește fișa cu date de securitate, articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că trebuie întocmită în conformitate cu anexa II la regulamentul menționat. Această anexă stabilește cerințele pe care furnizorul trebuie să le îndeplinească pentru completarea unei fișe cu date de securitate care este furnizată pentru o substanță, în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul nr. 1907/2006. Fișa cu date de securitate permite utilizatorilor să adopte măsurile necesare referitoare la protecția sănătății umane și a securității la locul de muncă, precum și la protecția mediului înconjurător.
40 În opinia reclamantelor, identificarea acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, ca rezultat al procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, pentru motivul că această substanță îndeplinește criteriile menționate la articolul 57 literele (a) și (b) din acest regulament constituie o informație nouă referitoare, printre altele, la articolul 31 alineatul (6) punctul 15 din același regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 453/2010 al Comisiei din 20 mai 2010 de modificare a Regulamentului nr. 1907/2006 (JO L 133, p. 1), care menționează informațiile privind reglementarea.
41 În ceea ce privește articolul 31 alineatul (6) punctul 15 din Regulamentul nr. 1907/2006, potrivit punctului 15 din partea A din anexa II la același regulament, această secțiune a fișei cu date de securitate descrie celelalte informații de reglementare privind substanța care nu figurează deja în fișa respectivă. Potrivit punctului 15.1 din partea A din anexa II la regulamentul sus‑menționat, pe de o parte, se furnizează informații privind dispozițiile Uniunii relevante în domeniul securității, al sănătății și al mediului înconjurător, de exemplu, categoria Seveso și denumirea substanțelor care figurează în anexa I la Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase (JO 1997, L 10, p. 13, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 8) sau informații naționale privind statutul de reglementare a substanței sau a amestecului, inclusiv a substanțelor din amestec, împreună cu recomandările privind măsurile care ar trebui întreprinse de destinatar ca urmare a acestor dispoziții. Pe de altă parte, în cazul în care substanța sau amestecul pentru care s‑a întocmit această fișă cu date de securitate face obiectul unor dispoziții specifice privind protecția sănătății umane sau a mediului la nivelul Uniunii, de exemplu al unor autorizări emise în temeiul titlului VII din Regulamentul nr. 1907/2006 sau al unor restricții în temeiul titlului VIII din același regulament, dispozițiile respective trebuie menționate.
42 Este necesar să se arate că decizia ECHA în temeiul procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 constituie o dispoziție a Uniunii în domeniul securității, al sănătății și al mediului cu privire la statutul de reglementare a unei substanțe. Astfel, prin această decizie, o substanță a fost identificată drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită care poate fi inclusă în anexa XIV la acest regulament, care conține lista cu substanțele care fac obiectul autorizării. În consecință, furnizorii unei astfel de substanțe sau ai unor astfel de preparate care conțin această substanță trebuie să menționeze această identificare pe fișa cu date de securitate și să ofere recomandări cu privire la obligațiile care revin beneficiarilor ca o consecință a acestei identificări și mai ales cu privire la obligațiile de informare în temeiul articolelor 7 și 33 din Regulamentul nr. 1907/2006. Prin urmare, identificarea unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită ca rezultat al procedurii menționate la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, pentru motivul că această substanță întrunește criteriile menționate la articolul 57 literele (a) și (b) din acest regulament, constituie o informație nouă care obligă furnizorii respectivei substanțe să actualizeze fișa cu date de securitate aferentă.
43 Rezultă că decizia ECHA de a identifica o substanță drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită ca rezultat al procedurii menționate la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 produce efecte directe asupra situației juridice a furnizorilor acestei substanțe din cauza obligației prevăzute de aceasta.
44 În speță, această concluzie nu este repusă în discuție nici de faptul că, la momentul depunerii cererii introductive, la 10 iunie 2010, moment la care trebuie să se facă o apreciere a condițiilor de admisibilitate ale acțiunii (a se vedea Ordonanța din 7 septembrie 2010, Etimine și Etiproducts/Comisia, T‑539/08, Rep., EU:T:2010:354, punctul 76 și jurisprudența citată), Regulamentul nr. 453/2010 nu intrase încă în vigoare, nici de faptul că, în opinia reclamantelor, acrilamida era o substanță înregistrată și utilizată exclusiv ca intermediar.
45 În primul rând, în ceea ce privește faptul că, la momentul depunerii cererii introductive, la data de10 iunie 2010, Regulamentul nr. 453/2010 nu intrase încă în vigoare, este cert că, potrivit articolului 3, acest regulament a intrat în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial. Întrucât acest regulament a fost publicat în Jurnalul Oficial la 31 mai 2010, el a intrat, așadar, în vigoare la data de 20 iunie 2010. Cu toate acestea, posibilitatea ca Regulamentul nr. 453/2010 să nu intre în vigoare după adoptarea sa la 20 mai 2010 și după publicarea sa în Jurnalul Oficial era, la momentul depunerii cererii introductive, pur teoretică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 ianuarie 1985, Piraiki‑Patraiki și alții/Comisia, 11/82, Rec., EU:C:1985:18, punctul 9).
46 În această privință, este necesar să se respingă argumentul formulat de ECHA, care face referire la punctul 76 din Ordonanța Etimine și Etiproducts/Comisia, punctul 44 de mai sus (EU:T:2010:354), potrivit căruia problema admisibilității unei acțiuni trebuie tranșată pe baza normelor în vigoare la data la care aceasta a fost introdusă. Astfel, în speță, nu este vorba despre problema aplicabilității în timp a normelor care stabilesc condițiile de admisibilitate a unei acțiuni în anulare formulate de un particular în fața instanța Uniunii. Regulamentul nr. 453/2010 face parte din normele de drept material.
47 În ceea ce privește împrejurarea că anexa II la Regulamentul nr. 1907/2006 a fost modificată, potrivit articolului 1 din Regulamentul nr. 453/2010, abia începând cu data de 1 decembrie 2010, este suficient să se arate că faptul că efectele unui act au loc numai la o dată ulterioară stabilită în cuprinsul aceluiași act nu înlătură posibilitatea ca un particular să fie direct afectat din cauza unei obligații care decurge din acesta (a se vedea în acest sens Ordonanța din 11 iulie 2005, Bonino și alții/Parlamentul și Consiliul, T‑40/04, Rec., EU:T:2005:279, punctele 46 și 47).
48 În al doilea rând, în ceea ce privește faptul că acrilamida ar fi, potrivit reclamantelor, o substanță înregistrată și utilizată exclusiv ca intermediar, trebuie arătat că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 1907/2006, acesta din urmă nu este aplicabil intermediarilor neizolați și că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) litera (b) din acest regulament, intermediarii izolați sunt exceptați de la dispozițiile titlului VII din același regulament, referitor la procedura de autorizare din care face parte din procedura de identificare a unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită.
49 În speță, nu este necesară pronunțarea cu privire la problema dacă, în temeiul acestor dispoziții, reclamantele sunt scutite de obligația de a pune la dispoziție informații prevăzută la articolul 31 alineatul (9) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006, dat fiind că, oricum, la momentul depunerii cererii introductive, acrilamida furnizată de membrii primului reclamant și de a doua reclamantă nu era utilizată exclusiv ca intermediar.
50 Potrivit definiției prevăzute la articolul 3 punctul 15 din Regulamentul nr. 1907/2006, prin intermediar se înțelege o substanță care este produsă în vederea unei transformări chimice și consumată sau utilizată în cadrul acesteia, în scopul transformării într‑o altă substanță (în continuare, „sinteză”). Potrivit articolului 3 punctul 15 litera (a) din același regulament, prin intermediar neizolat se înțelege o substanță care, în cursul sintezei, nu este scoasă în mod intenționat din echipamentul în care are loc sinteza, cu excepția prelevării de probe. Articolul 3 punctul 15 literele (b) și (c) din acest regulament conține definiția unui intermediar izolat la locul de producere și a unui intermediar transportat. Primul este o substanță care nu îndeplinește criteriile care definesc un intermediar neizolat și în cazul căruia producerea substanței și sinteza unei (unor) alte (altor) substanțe din acest intermediar se desfășoară în același loc, fiind efectuate de una sau mai multe persoane juridice. Al doilea este o substanță care nu îndeplinește criteriile unor intermediari neizolați și care este transportat între diferite locuri (instalații) sau furnizat către alte locuri (instalații).
51 Este cert că din cuprinsul punctului 1.1 din dosarul întocmit de Regatul Țărilor de Jos în legătură cu acrilamida, care privește „informațiile asupra expunerii”, rezultă că 99,9 % din acrilamidă este utilizată ca intermediar. Referitor la acest aspect, se precizează însă în mod întemeiat că există și alte utilizări, ca agent în produse de etanșeizare și pentru pregătirea la locul de producere a unor geluri de electroforeză pe bază de poliacrilamidă.
52 Primo, în ceea ce privește utilizarea acrilamidei în produsele de etanșeizare, aceasta constă în special într‑o utilizare pentru colmatarea infiltrărilor de apă, repararea lucrărilor din beton și tratarea punților capilare (Hotărârea din 1 februarie 2013, Polyelectrolyte Producers Group și alții/Comisia, T‑368/11, EU:T:2013:53, punctul 2). Din descrierea acestei utilizări, care figurează la punctul menționat 1.1 din dosarul întocmit de Regatul Țărilor de Jos cu privire la acrilamidă, rezultă că este cert, în opinia reclamantelor, că, atunci când agentul de etanșeizare pe bază de acrilamidă se polimerizează sau devine gel, se solidifică într‑un gel rigid care este impermeabil la apă.
53 Reclamantele susțin că acest proces demonstrează faptul că acrilamida este utilizată ca intermediar potrivit definiției de la articolul 3 punctul 15 din Regulamentul nr. 1907/2006. Acrilamida ar fi produsă sau importată pentru a fi consumată sau utilizată în sinteza unei alte substanțe, și anume un polimer impermeabil la apă. Un polimer ar fi definit ca fiind o substanță la articolul 3 punctul 5 din același regulament.
54 Această argumentație nu poate fi primită. Astfel, potrivit definiției prevăzute la articolul 3 punctul 15 din Regulamentul nr. 1907/2006, un intermediar este o substanță care este produsă în vederea unei transformări chimice și consumată sau utilizată în cadrul acesteia, în scopul sintezei. În speță, este cert că agentul de etanșeizare pe bază de acrilamidă este utilizat la producerea unei alte substanțe în care este el însuși transformat în această altă substanță, respectiv un polimer. Totuși, astfel cum a menționat ECHA, acrilamida nu este utilizată în scopul sintezei, în sensul definiției de la articolul 3 punctul 15 din Regulamentul nr. 1907/2006. Ea nu este utilizată în scopul producerii acestei alte substanțe, obiectivul principal al procesului chimic fiind realizarea unei funcții de etanșeizare care se produce atunci când agentul de etanșeizare pe bază de acrilamidă polimerizează. Prin polimerizare, el se solidifică într‑un gel rigid care este impermeabil la apă atunci când este utilizat în aplicațiile de etanșeizare. Utilizarea acrilamidei ca agent de etanșeizare nu este deci o utilizare intermediară, ci o utilizare finală a substanței.
55 Această concluzie este de altfel confirmată de „definiția intermediarilor astfel cum a fost convenită de Comisie, de statele membre și de ECHA la 4 mai 2010”. Potrivit punctului 4 din această definiție, care privește altă utilizare industrială finală a unei substanțe decât în producerea unei alte substanțe, în cazul în care o substanță A este utilizată de producătorul însuși sau de un utilizator în aval și are o altă reacție chimică într‑un proces decât producerea unei alte substanțe, substanța A nu poate fi un intermediar. Raportat tot la acest aspect, atunci când obiectivul principal al procesului chimic nu este producerea unei alte substanțe, ci mai curând realizarea unei alte funcții, o proprietate specifică, sau o reacție chimică ce face parte integrantă din producerea de articole, substanțele utilizate pentru această activitate nu trebuie să fie considerate intermediare potrivit Regulamentului nr. 1907/2006. Aceste considerații sunt reflectate și la punctul 2 din această definiție, care conține o analiză a definiției unui intermediar în sensul articolului 3 punctul 15 din Regulamentul nr. 1907/2006.
56 Secundo, în ceea ce privește utilizarea acrilamidei pentru pregătirea la locul de producere a unor geluri de electroforeză pe bază de poliacrilamidă, rezultă din cuprinsul punctului 1.1 din dosarul întocmit de Regatul Țărilor de Jos cu privire la acrilamidă, care privește „informații cu privire la expunere”, că astfel de geluri au fost utilizate ca instrumente de cercetare pentru separarea acizilor nucleici în instituțiile de cercetare, în universități și în spitale.
57 Reclamantele susțin că utilizarea acrilamidei în fabricarea unor geluri de electroforeză pe bază de poliacrilamidă este o utilizare intermediară întrucât acrilamida ar fi transformată într‑o altă substanță, respectiv gelul, care ar fi un polimer.
58 După cum afirmă ECHA, fără a preciza contextul în care are loc reacția chimică ce dă naștere unor geluri de poliacrilamidă, o astfel de argumentație nu este suficientă pentru a constata că, la producerea de geluri de electroforeză, acrilamida este utilizată exclusiv ca intermediar. S‑a constatat deja (a se vedea punctele 54 și 55 de mai sus) că acrilamida constituie un intermediar atunci când această substanță este utilizată în scopul sintezei. Astfel cum menționează ECHA, situația diferă în ceea ce privește utilizarea acrilamidei la prepararea de mulaje manuale din geluri de poliacrilamidă. Intenția care stă la baza preparării de mulaje, care este una dintre etapele protocolului electroforezei, nu este de a produce o poliacrilamidă, ci de a separa moleculele într‑un mod analitic prin electroforeză.
59 În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantelor potrivit căruia toate cele trei cereri de înregistrare a acrilamidei care figurează în baza de date a substanțelor înregistrate de ECHA identificau această substanță ca intermediar, este necesar să se arate că, potrivit articolului 20 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1907/2006, ECHA efectuează o verificare a integralității fiecărei cereri de înregistrare, care nu include însă o evaluare a calității sau a caracterului adecvat al datelor sau al justificărilor prezentate. În plus, din textul articolului 6 alineatul (1) din regulamentul menționat rezultă că, cu excepția dispozițiilor contrare ale acestui regulament, orice producător sau importator al unei substanțe, ca atare sau într‑un preparat sau în preparate, în cantități anuale de o tonă sau mai mari, prezintă ECHA o cerere de înregistrare. Nu este deci exclus ca anumiți producători sau importatori să nu înregistreze acrilamida întrucât ei o utilizează în cantități inferioare. Faptul că nu au existat decât cereri de înregistrare a acrilamidei ca intermediar nu înseamnă, așadar, că această substanță era utilizată exclusiv ca intermediar.
60 Având în vedere cele de mai sus, reclamantele sunt direct vizate de decizia atacată având în vedere obligațiile de informare prevăzute la articolul 31 alineatul (9) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006. Prin urmare, această excepție de inadmisibilitate trebuie respinsă.
61 În consecință, întrucât celelalte condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, fapt de altfel necontestat de părți, acțiunea este admisibilă.
Cu privire la fond
62 În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive, care sunt întemeiate, în primul rând, pe încălcarea articolului 2 alineatul (8) litera (b) și a articolului 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, în al doilea rând, pe o eroare vădită de apreciere, în al treilea rând, pe încălcarea principiului proporționalității și, în al patrulea rând, pe încălcarea principiului egalității de tratament.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (8) litera (b) și a articolului 59 din Regulamentul nr. 1907/2006
63 Reclamantele susțin că, prin identificarea acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, ECHA încalcă articolul 2 alineatul (8) litera (b) și articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, întrucât acrilamida ar fi o substanță înregistrată și utilizată exclusiv ca intermediar și ar fi deci exceptată de la dispozițiile titlului VII din același regulament. În opina lor, în timpul procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, ar fi fost prezentate numai probe care atestă că acrilamida este o substanță intermediară. Aceasta ar fi situația mai ales în cazul utilizărilor acestei substanțe în produse de etanșeizare și pentru producerea de geluri de electroforeză, care ar fi singurele menționate de Regatul Țărilor de Jos în dosarul întocmit pentru acrilamidă ca exemple ale unei utilizări ale acestei substanțe ca atare, iar nu ca intermediar.
64 Trebuie arătat că, prin decizia atacată, acrilamida a fost identificată drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006. Această procedură face parte din procedura de autorizare prevăzută în titlul VII din acest regulament. În temeiul articolului 2 alineatul (8) litera (b) din același regulament, intermediari izolați la locul de producție sau intermediarii transportați sunt exceptați de la dispozițiile acestui titlu. Prin urmare, este necesar să se examineze dacă, raportat la această exceptare, decizia atacată este nelegală întrucât prin aceasta acrilamida a fost identificată drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită.
65 În primul rând, este necesar să se arate că procedura prevăzută la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 privește identificarea unor substanțe. Trebuie de asemenea constatat că, potrivit articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006, acesta din urmă stabilește dispoziții referitoare la substanțe și preparate, în sensul articolului 3, aplicabile producerii, introducerii pe piață sau utilizării unor asemenea substanțe ca atare, în preparate sau în articole, precum și introducerii pe piață a preparatelor. Potrivit definiției de la articolul 3 punctul 1 din regulamentul menționat, o substanță este un element chimic și compușii acestuia în stare naturală sau obținuți prin orice proces de producție, inclusiv orice aditiv necesar pentru păstrarea stabilității și orice impuritate care derivă din procesul utilizat, cu excepția oricărui solvent care poate fi separat fără a influența stabilitatea substanței sau fără a‑i schimba compoziția. O substanță este, așadar, definită prin proprietățile sale intrinseci. Având în vedere aceste dispoziții și întrucât este cert că acrilamida este o substanță în sensul acestei definiții, ea putea în mod întemeiat să facă obiectul procedurii de identificare prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006.
66 În al doilea rând, trebuie să se constate că faptul că o substanță poate avea statutul de intermediar nu înseamnă că este exceptată de la identificarea drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006. Desigur, este adevărat că, potrivit articolului 2 alineatul (8) litera (b) din acest regulament, intermediarii izolați la locul de producție și intermediarii transportați sunt exceptați de la dispozițiile titlului VII din regulamentul amintit, referitor la procedura de autorizare din care face parte procedura de identificare. Din definiția de intermediar prevăzută la articolul 3 punctul 15 din Regulamentul nr. 1907/2006, rezultă însă că încadrarea unei substanțe ca intermediar depinde de obiectivul urmărit prin producerea și utilizarea ei. Astfel cum s‑a amintit deja (a se vedea punctul 50 de mai sus), potrivit acestei definiții, un intermediar este o substanță produsă în vederea unei transformări chimice și consumată sau utilizată în cadrul acesteia, în scopul sintezei. În măsura în care orice substanță poate fi, în principiu, produsă în vederea unei transformări chimice și consumată sau utilizată în cadrul acesteia în scopul sintezei, putând astfel să aibă statutul de intermediar, faptul că o substanță are, într‑un caz specific, statutul de intermediar nu o poate excepta de la procedura de identificare prevăzută la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006.
67 Aceste considerații sunt confirmate de faptul că criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 în vederea identificării unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din acest regulament, privesc proprietățile intrinseci ale acestei substanțe. Astfel, în temeiul articolului 57 literele (a)-(e) din regulamentul menționat, o substanță poate fi identificată dacă îndeplinește criteriile de clasificare ca substanță cancerigenă, mutagenă pentru celulele germinale și toxică pentru reproducere, precum și dacă este persistentă, bioacumulativă și toxică sau foarte persistentă și foarte bioacumulativă. Articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/206 permite identificarea unei substanțe care are efecte grave asupra sănătății umane sau a mediului, care suscită un nivel de îngrijorare echivalent cu cel pentru alte substanțe enumerate la articolul 57 literele (a)-(e). În timp ce o substanță, în sensul Regulamentului nr. 1907/2006, este definită prin proprietățile sale intrinseci (a se vedea punctul 65 de mai sus), conceptul de intermediar prevăzut de acest regulament nu privește proprietățile unei substanțe și nu modifică în niciun fel aceste proprietăți, ci definește un intermediar prin prisma obiectivului urmărit prin producerea și utilizarea unei substanțe.
68 Referitor, în această privință, la argumentul formulat de reclamante potrivit căruia exceptarea privind intermediarii prevăzută la articolul 2 alineatul (8) litera (b) din Regulamentul nr. 1907/2006 nu se întemeiază în mod expres pe utilizările unei substanțe, este necesar să se arate că, în conformitate cu definiția unui intermediar prevăzută la articolul 3 punctul 15 din acest regulament, este necesar să se ia în considerare obiectivul urmărit prin producerea și utilizarea acestei substanțe pentru a determina dacă aceasta din urmă are statutul de intermediar.
69 În măsura în care reclamantele susțin că, în conformitate cu articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, identificarea acrilamidei ar fi trebuit să se întemeieze pe toate informațiile cuprinse în dosarul întocmit de Regatul Țărilor de Jos potrivit anexei XV la acest regulament, potrivit căruia această substanță nu ar fi utilizată decât ca intermediar, argumentul lor trebuie de asemenea respins. Astfel, presupunând chiar că acest dosar menționează doar exemple de utilizări ale acestei substanțe ca intermediar, acest lucru nu ar fi relevant pentru a identifica acrilamida drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită care îndeplinește criteriile menționate la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006, dat fiind că aceste informații nu privesc proprietățile intrinseci ale acrilamidei. După cum susține ECHA, aceste informații ar putea deveni relevante în cursul unor stadii ulterioare ale procedurii de autorizare prevăzute în titlul VII din Regulamentul nr. 1907/2006, și anume în cursul procedurii în care o substanță este supusă autorizării și în cursul procedurii de acordare de autorizații pentru utilizări specifice. În orice caz, s‑a constatat deja că nu se poate concluziona că toate utilizările acrilamidei menționate de Regatul Țărilor de Jos în dosarul său au un caracter intermediar (a se vedea punctele 49-59 de mai sus).
70 În plus, în ceea ce privește argumentul reclamantelor potrivit căruia ECHA a încălcat principiul bunei administrări întrucât nu ar fi justificat identificarea acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, având în vedere pretinsa ei utilizare exclusivă ca intermediar, trebuie să se constate, pe de o parte, că utilizarea acestei substanțe ca intermediar nu împiedica identificarea sa drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită și, pe de altă parte, că dosarul întocmit de Regatul Țărilor de Jos, care a constituit temeiul procedurii de identificare, indica două utilizări ale acrilamidei care, potrivit acestui dosar, nu erau utilizări ca intermediari. Prin urmare, acest argument trebuie respins.
71 În consecință, primul motiv trebuie respins.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere
72 Reclamantele invocă faptul că ECHA a săvârșit o eroare vădită de apreciere întrucât, pentru a identifica acrilamida drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, s‑ar fi bazat pe propunerea Regatului Țărilor de Jos care nu ar conține nicio informație care să demonstreze că 0,1 % din acrilamidă nu ar fi utilizată ca intermediar. În opinia reclamantelor, utilizările acestei substanțe în produse de etanșeizare și pentru producerea de geluri de electroforeză, singurele menționate de Regatul Țărilor de Jos în dosarul întocmit pentru acrilamidă ca exemple ale unei utilizări ale acestei substanțe ca atare, iar nu ca intermediar, nu sunt concludente. Ar fi vorba despre utilizările acrilamidei ca intermediar. În lipsa unor informații cu privire la o altă utilizare a acrilamidei decât ca intermediar, decizia atacată ar fi arbitrară.
73 Cu titlu introductiv, trebuie subliniat că, potrivit unei jurisprudențe constante, din moment ce autoritățile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere, în special în ceea ce privește aprecierea elementelor de fapt de ordin științific și tehnic deosebit de complexe pentru a determina natura și întinderea măsurilor pe care le adoptă, controlul instanței Uniunii trebuie să se limiteze la a examina dacă exercitarea unei astfel de puteri nu este afectată de o eroare vădită de apreciere sau de un abuz de putere ori dacă aceste autorități nu au depășit în mod evident limitele puterii lor de apreciere. Astfel, într‑un asemenea context, instanța Uniunii nu poate substitui aprecierii autorităților Uniunii, care sunt singurele cărora Tratatul FUE le‑a încredințat această sarcină, propria apreciere a elementelor de fapt de ordin științific și tehnic (Hotărârea din 21 iulie 2011, Etimine, C‑15/10, Rep., EU:C:2011:504, punctul 60, și Hotărârea din 7 martie 2013, Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA, T‑93/10, Rep., EU:T:2013:106, punctul 76).
74 Cu toate acestea, trebuie precizat că puterea largă de apreciere de care dispun autoritățile Uniunii, care presupune un control jurisdicțional limitat al modului în care este aceasta exercitată, nu se aplică exclusiv în ceea ce privește natura și sfera de aplicare ale dispozițiilor care trebuie adoptate, ci se aplică, într‑o anumită măsură, și în ceea ce privește constatarea datelor de bază. Un astfel de control jurisdicțional, chiar dacă are o întindere limitată, impune însă ca autoritățile Uniunii autoare ale actului în cauză să fie în măsură să demonstreze în fața instanței Uniunii că actul a fost adoptat prin exercitarea efectivă a puterii lor de apreciere, care presupune că au fost luate în considerare toate elementele și circumstanțele pertinente ale situației pe care acest act o reglementează (Hotărârea din 8 iulie 2010, Afton Chemical, C‑343/09, Rep., EU:C:2010:419, punctele 33 și 34, și Hotărârea Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA, punctul 73 de mai sus, EU:T:2013:106, punctul 77).
75 În lumina acestei jurisprudențe, argumentul reclamantelor trebuie respins.
76 Astfel, trebuie constatat că dosarul întocmit de Regatul Țărilor de Jos în conformitate cu anexa XV la Regulamentul nr. 1907/2006 indică, desigur, că aproape 99 % din acrilamida utilizată în Uniune este utilizată ca intermediar în producerea de poliacrilamide pentru mai multe aplicații și că există alte utilizări ca agent în produse de etanșeizare și pentru pregătirea la locul de producere a unor geluri de poliacrilamidă. În plus, este necesar să se arate că documentul avut în vedere de comitetul statelor membre, pe care s‑a întemeiat identificarea acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, nu conține nicio informație cu privire la utilizarea acestei substanțe.
77 Totuși, astfel cum reiese din examinarea primului motiv al prezentei acțiuni, pentru identificarea unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, trebuie să se țină cont de proprietățile acestei substanțe. În plus, trebuie amintit că, potrivit articolului 59 alineatele (2) și (3) din același regulament, un dosar întocmit în scopul identificării unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită poate să se limiteze, după caz, la o trimitere la o intrare din partea 3 din anexa VI la Regulamentul nr. 1272/2008, care conține lista clasificărilor și etichetărilor armonizate ale substanțelor periculoase și poate astfel să nu conțină nicio informație referitoare la utilizarea substanței în cauză.
78 În orice caz, s‑a constatat deja că nu se poate concluziona că toate utilizările acrilamidei menționate de Regatul Țărilor de Jos în dosarul întocmit au un caracter intermediar (a se vedea punctele 49-59 de mai sus).
79 Al doilea motiv trebuie, așadar, respins.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității
80 Reclamantele invocă faptul că tratamentul aplicat acrilamidei este disproporționat, deoarece ECHA ar fi dispus de posibilitatea de a alege dintre mai multe măsuri și că alegerea măsurii de identificare a substanței în cauză drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită ar cauza inconveniente excesive în raport cu scopul urmărit. În opinia lor, procedura de identificare este concepută pentru a garanta că se acordă o atenție specială celor mai periculoase substanțe. Anumite tipuri de substanțe precum intermediarii ar fi exceptate de la dispozițiile titlului VII din Regulamentul nr. 1907/2006 întrucât acestea nu ar prezenta același nivel de risc precum alte substanțe. În pofida acestei intenții a legiuitorului, ECHA ar fi utilizat această procedură pentru identificarea unei substanțe care ar fi utilizată numai ca intermediar, ceea ce ar fi disproporționat. În plus, riscul la care se expun lucrătorii ca urmare a expunerii la acrilamidă ar fi eliminat sau redus ca urmare a reglementărilor specifice ale Uniunii referitoare la protecția lucrătorilor. Autoritățile ar fi avut posibilitatea de a alege o măsură diferită, și anume să nu acționeze, ceea ce ar fi fost mai adecvat și mai proporționat. În orice caz, ECHA ar fi putut prevedea ca acrilamida să nu fie identificată drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită decât în măsura în care nu este utilizată ca intermediar sau ar fi putut decide ca utilizarea acrilamidei să facă obiectul unor restricții prevăzute în titlul VIII din Regulamentul nr. 1907/2006.
81 Potrivit unei jurisprudențe constante, principiul proporționalității, care se numără printre principiile generale ale dreptului Uniunii, impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză, fiind stabilit că, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare și că inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate (a se vedea Hotărârea Etimine, punctul 73 de mai sus, EU:C:2011:504, punctul 124 și jurisprudența citată).
82 În ceea ce privește controlul jurisdicțional al condițiilor menționate la punctul anterior, trebuie să se recunoască ECHA o largă putere de apreciere într‑un domeniu care implică luarea de către aceasta a unor decizii de natură politică, economică și socială, în cadrul căruia trebuie să efectueze aprecieri complexe. Numai caracterul vădit inadecvat al unei măsuri adoptate în acest domeniu în raport cu obiectivul pe care legiuitorul urmărește să îl atingă poate afecta legalitatea unei astfel de măsuri (a se vedea în acest sens Hotărârea Etimine, punctul 73 de mai sus, EU:C:2011:504, punctul 125 și jurisprudența citată).
83 În speță, din cuprinsul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 reiese că scopul acestui regulament este de a se asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, inclusiv promovarea unor metode alternative pentru evaluarea pericolelor pe care le prezintă substanțele, precum și libera circulație a substanțelor pe piața internă, îmbunătățind totodată competitivitatea și inovația. Având în vedere considerentul (16) al acestui regulament, trebuie să se constate că legiuitorul a stabilit drept obiectiv principal primul dintre aceste trei obiective, și anume cel de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului. În ceea ce privește, mai precis, scopul procedurii de autorizare, din care face parte procedura de identificare menționată la articolul 59 din regulamentul respectiv, articolul 55 din același regulament prevede că obiectivul acesteia este de a asigura buna funcționare a pieței interne, precum și de a garanta în același timp că riscurile care decurg din utilizarea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită sunt controlate corespunzător și că aceste substanțe vor fi înlocuite progresiv cu substanțe sau cu tehnologii alternative adecvate, în cazul în care acestea sunt fezabile din punct de vedere economic și tehnic (Hotărârea Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA, punctul 73 de mai sus, EU:T:2013:106, punctul 116).
84 În primul rând, în ceea ce privește argumentația reclamantelor conform căreia decizia atacată nu este adecvată pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite de Regulamentul nr. 1907/2006, trebuie amintit că decizia atacată constă în identificarea acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din regulamentul menționat. În cazul în care o substanță este identificată drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, operatorii economici vizați sunt supuși unor obligații de informare (Hotărârea Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA, punctul 73 de mai sus, EU:T:2013:106, punctul 117).
85 În ceea ce privește obiectivul de protecție a sănătății umane și a mediului, trebuie constatat de la bun început că identificarea unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită contribuie la ameliorarea informării publicului și a profesioniștilor cu privire la riscurile și la pericolele la care se expun și că, prin urmare, această identificare trebuie să fie considerată un instrument de ameliorare a unei astfel de protecții (a se vedea Hotărârea Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA, punctul 73 de mai sus, EU:T:2013:106, punctul 118 și jurisprudența citată).
86 În ceea ce privește mai precis argumentația reclamantelor potrivit căreia decizia atacată este inadecvată în această privință având în vedere că acrilamida ar fi utilizată numai ca intermediar și ar fi, prin urmare, exceptată de la dispozițiile titlului VII din Regulamentul nr. 1907/2006 în temeiul articolului 2 alineatul (8) litera (b), este necesar să se arate că s‑a constatat deja că nu se poate concluziona că acrilamida este utilizată exclusiv ca intermediar (a se vedea punctele 49-59 de mai sus). În orice caz, nu există indicii care să permită să se concluzioneze că sunt excluse alte utilizări ale acrilamidei decât cele de intermediar. Identificarea acestei substanțe nu pare, așadar, vădit inadecvată în raport cu scopurile urmărite.
87 În consecință, argumentul reclamantelor privind pretinsul caracter inadecvat al deciziei atacate trebuie respins.
88 În al doilea rând, reclamantele arată că decizia atacată depășește limitele a ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite, întrucât posibilitatea de a nu acționa, adoptarea unor restricții prevăzute în titlul VIII din Regulamentul nr. 1907/2006 sau identificarea acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită doar în măsura în care nu este utilizată ca intermediar ar constitui măsuri mai puțin constrângătoare. Pe de altă parte, în opinia reclamantelor, riscul la care se expun lucrătorii este eliminat sau redus ca urmare a normelor privind protecția lucrătorilor.
89 Primo, în ceea ce privește posibilitatea de a nu acționa, reclamantele afirmă că aceasta ar fi mai proporțională și mai puțin constrângătoare din moment ce identificarea acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită nu ar fi concepută pentru intermediari, ci pentru alte tipuri de substanțe, care dau naștere unor preocupări mai importante. Această argumentație trebuie respinsă. Astfel, dat fiind că nu se poate concluziona că acrilamida a fost utilizată numai ca intermediar și că, în orice caz, nu există indicii care să permită să se concluzioneze că alte utilizări ale acrilamidei decât ca intermediar sunt excluse (a se vedea punctul 86 de mai sus), inacțiunea nu constituie o măsură la fel de adecvată ca identificarea acestei substanțe ca substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită.
90 Secundo, în ceea ce privește măsurile de restricționare privind utilizarea acrilamidei, pe de o parte, trebuie subliniat că simplul fapt că o substanță este inclusă în lista substanțelor candidate nu împiedică supunerea acestei substanțe mai curând unor restricții decât unei autorizări. Astfel, după cum rezultă din articolul 58 alineatul (5) și din articolul 69 din Regulamentul nr. 1907/2006, Comisia sau un stat membru poate oricând să propună ca producerea, introducerea pe piață sau utilizarea unei substanțe să fie controlată mai curând prin restricții decât printr‑o autorizare (Hotărârea Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA, punctul 73 de mai sus, EU:T:2013:106, punctul 128). În speță, rezultă mai ales din Hotărârea Polyelectrolyte Producers Group și alții/Comisia, punctul 52 de mai sus (EU:T:2013:53), că acrilamida a făcut obiectul unor restricții pentru aplicări de etanșeizare începând cu data de 5 noiembrie 2012.
91 În plus, astfel cum reiese din anexa XVII la Regulamentul nr. 1907/2006, restricțiile, adoptate în conformitate cu procedura prevăzută în titlul VIII din regulamentul menționat, aplicabile producerii, introducerii pe piață și utilizării anumitor substanțe periculoase și ale anumitor amestecuri și articole periculoase, pot merge de la condiții speciale impuse pentru producerea sau introducerea pe piață a unei substanțe până la interdicția totală de utilizare a unei substanțe. Prin urmare, chiar presupunând că măsurile de restricționare sunt de asemenea adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite de regulamentul amintit, acestea nu constituie, ca atare, măsuri mai puțin constrângătoare în raport cu identificarea unei substanțe care creează numai obligații de informare (Hotărârea Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA, punctul 73 de mai sus, EU:T:2013:106, punctul 129).
92 Tertio, în măsura în care reclamantele apreciază că legislația existentă în materie de protecție a lucrătorilor permite eliminarea sau reducerea riscului la care aceștia se expun, este suficient să se arate că această legislație, care prevede măsuri de administrare a riscurilor pentru lucrători, nu poate constitui o măsură adecvată și mai puțin constrângătoare pentru realizarea obiectivelor urmărite de Regulamentul nr. 1907/2006 referitoare la tratamentul substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită și în special pentru obiectivul de a înlocui progresiv substanțele care prezintă motive de îngrijorare deosebită cu alte substanțe sau tehnologii adecvate, în cazul în care acestea sunt fezabile din punct de vedere economic și tehnic (a se vedea punctul 83 de mai sus).
93 Quarto, reclamantele susțin că ECHA ar fi putut să prevadă ca acrilamida să nu fie identificată drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită decât în măsura în care nu este utilizată ca intermediar. În această privință, este suficient să se arate că legiuitorul a instituit norme speciale referitoare la intermediari la articolul 2 alineatul (1) litera (c) și alineatul (8) litera (b) din Regulamentul nr. 1907/2006 (a se vedea punctul 48 de mai sus).
94 Având în vedere cele de mai sus, nu se poate conchide că decizia atacată încalcă principiul proporționalității.
95 Prin urmare, al treilea motiv trebuie respins.
Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament
96 Reclamantele susțin că identificarea acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită încalcă principiul egalității de tratament întrucât alte substanțe care se află într‑o situație identică nu ar fi făcut obiectul unei astfel de identificări. În opinia lor, acrilamida a fost clasificată printre substanțele cancerogene și mutagene din categoria 2 și printre substanțele toxice pentru reproducere din categoria 3 împreună cu un număr considerabil de alte substanțe care ar avea aceleași proprietăți sau proprietăți superioare. Nu s‑ar fi invocat niciun raționament în legătură cu motivele pentru care a fost aleasă acrilamida, iar nu alte substanțe cu proprietăți identice, deși este cert că cel puțin 99 % din utilizarea ei ar fi exceptată de la procedura de identificare.
97 Trebuie arătat că, prin Regulamentul nr. 1907/2006, legiuitorul a instituit un regim privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice care, potrivit considerentului (1) al regulamentului menționat, urmărește, printre altele, să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, precum și libera circulație a substanțelor în cadrul pieței interne, îmbunătățind totodată competitivitatea și inovația. Mai exact, Regulamentul nr. 1907/2006 prevede în titlul VII o procedură de autorizare. Conform articolului 55 din regulamentul menționat, obiectivul acestei proceduri este de a asigura buna funcționare a pieței interne și de a garanta în același timp că riscurile care decurg din utilizarea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită sunt controlate corespunzător și că aceste substanțe sunt înlocuite progresiv cu substanțe sau tehnologii alternative adecvate în cazul în care acestea sunt fezabile din punct de vedere economic și tehnic (Hotărârea Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA, punctul 73 de mai sus, EU:T:2013:106, punctul 69).
98 Procedura de autorizare se aplică în cazul tuturor substanțelor care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006. Prima etapă a procedurii de autorizare constă în identificarea substanțelor vizate de acest articol pentru care este prevăzută, la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, o procedură în mai multe etape. Potrivit considerentului (77) al regulamentului menționat, din motive de accesibilitate și de fezabilitate, atât în ceea ce privește persoanele fizice sau juridice care trebuie să elaboreze dosarele de cerere și să ia măsuri adecvate de administrare a riscurilor, cât și în ceea ce privește autoritățile care trebuie să prelucreze cererile de autorizare, ar trebui ca numai un număr limitat de substanțe să facă în același timp obiectul procedurii de autorizare. În ceea ce privește alegerea substanțelor, articolul 59 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că revine Comisiei sau statului membru în cauză să aprecieze dacă acestea îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 din regulamentul menționat. Prin urmare, legiuitorul a lăsat Comisiei și statelor membre o largă putere de apreciere, care permite punerea în aplicare treptată a normelor privind substanțele care prezintă motive de îngrijorare deosebită menționate în titlul VII din Regulamentul nr. 1907/2006 (Hotărârea Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA, punctul 73 de mai sus, EU:T:2013:106, punctul 70).
99 Având în vedere cele de mai sus, procedura de identificare nu conferă, așadar, ECHA nicio putere privind alegerea substanței care trebuie identificată, această prerogativă revenind exclusiv Comisiei și statelor membre în aplicarea articolului 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 (Ordonanța din 22 mai 2014, Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA, C‑287/13 P, EU:C:2014:599, punctul 51, și Hotărârea Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA, punctul 73 de mai sus, EU:T:2013:106, punctul 71).
100 În speță, procedura de identificare prevăzută la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 a fost respectată în ceea ce privește alegerea substanței care trebuie identificată. Astfel, din dosar reiese că acrilamida a fost aleasă de Regatul Țărilor de Jos întrucât acesta a considerat că substanța îndeplinea criteriile prevăzute la articolul 57 din regulamentul menționat. În plus, în lipsa prezentării unui dosar întocmit de un stat membru cu privire la o substanță care are de asemenea proprietăți cancerigene, mutagene sau toxice ori a unei cereri adresate ECHA din partea Comisiei de întocmire a unui asemenea dosar, ECHA nu poate să identifice această substanță, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, fără a‑și depăși competențele. În consecință, prin identificarea acrilamidei, iar nu a unor substanțe pretins comparabile, drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, ECHA nu a încălcat principiul egalității de tratament (a se vedea în acest sens Hotărârea Bilbaína de Alquitranes și alții/ECHA, punctul 73 de mai sus, EU:T:2013:106, punctul 72).
101 În sfârșit, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia nu s‑ar fi invocat niciun raționament în legătură cu motivele pentru care a fost aleasă acrilamida, iar nu alte substanțe cu proprietăți identice, deși este cert că cel puțin 99 % din utilizarea ei ar fi exceptată de la procedura de identificare, trebuie să se constate că din decizia atacată reiese că Regatul Țărilor de Jos a prezentat propunerea sa de identificare a acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită din cauza proprietăților sale cancerigene și mutagene. Având în vedere că, potrivit articolului 59 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006, orice stat membru poate întocmi un dosar în conformitate cu anexa XV la acest regulament pentru substanțele cu privire la care apreciază că răspund criteriilor menționate la articolul 57 din regulamentul menționat, nicio motivație nu este necesară.
102 Având în vedere cele de mai sus, dat fiind că legalitatea procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 nu a fost contestată de reclamante și că ECHA a respectat această procedură, al patrulea motiv trebuie respins.
103 În consecință, acțiunile trebuie să fie respinse ca nefondate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
104 În hotărârea pronunțată în recurs, Curtea a stabilit că cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul. Revine, așadar, Tribunalului să se pronunțe, în cadrul prezentei hotărâri, asupra ansamblului cheltuielilor aferente diferitor proceduri, în conformitate cu articolul 219 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.
105 În temeiul articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Conform articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre și instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată.
106 Întrucât reclamantele au căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligate să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de ECHA, conform concluziilor acesteia din urmă. Regatul Țărilor de Jos și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea extinsă)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Polyelectrolyte Producers Group GEIE (PPG) și SNF SAS să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile de judecată efectuate de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA).
3) Regatul Țărilor de Jos și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
Dittrich | Dehousse | Schwarcz |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 25 septembrie 2014.
Semnături