ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
13 noiembrie 2012(*)
„Reprezentare de către un avocat – Inadmisibilitate vădită”
În cauza T‑400/12,
Constantin Hârsulescu, cu domiciliul în Târgu Jiu (România),
reclamant,
împotriva
României,
pârâtă,
având ca obiect o cerere prin care se solicită constatarea de către Tribunal a legalității deciziilor adoptate de Curtea de Apel Craiova (România) și de Tribunalul Gorj (România) în cadrul unei proceduri judiciare referitoare la reclamant,
TRIBUNALUL (Camera a opta),
compus din domnul L. Truchot (raportor), președinte, doamna M. E. Martins Ribeiro și domnul A. Popescu, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Ordonanță
Procedura și concluziile reclamantului
1 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 28 august 2012, reclamantul a introdus prezenta acțiune.
2 Acesta solicită Tribunalului constatarea legalității deciziilor adoptate de Curtea de Apel Craiova (România) și de Tribunalul Gorj (România) în cadrul unei proceduri judiciare referitoare la reclamant.
În drept
3 Potrivit articolului 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, atunci când acțiunea este în mod vădit inadmisibilă, Tribunalul poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
4 În speță, Tribunalul consideră că este suficient de lămurit pe baza înscrisurilor din dosar și decide, în temeiul acestui articol, să se pronunțe fără continuarea procedurii.
5 În conformitate cu articolul 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 din statutul menționat, cu excepția statelor membre, a instituțiilor Uniunii, a Autorității de supraveghere AELS și a statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), părțile trebuie să fie reprezentate în fața instanțelor Uniunii de un avocat.
6 În plus, reiese în mod clar din cuprinsul articolului 19 al patrulea paragraf din Statutul Curții că trebuie să fie îndeplinite două condiții cumulative pentru ca o persoană să poată reprezenta în mod valabil în fața instanțelor Uniunii părțile menționate la punctul 5 de mai sus, și anume ca această persoană să fie avocat și ca aceasta să fie autorizată să practice în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind SEE. Aceste cerințe reprezintă condiții esențiale de formă a căror nerespectare determină inadmisibilitatea acțiunii.
7 Cerința stabilită la articolul 19 din Statutul Curții își găsește justificarea în faptul că avocatul este considerat un colaborator al justiției, având rolul să acorde, în deplină independență și în interesul superior al acesteia, asistența juridică de care clientul are nevoie. Contraponderea acestei protecții este disciplina profesională, impusă și controlată în interesul general de instituțiile abilitate în acest scop. O astfel de concepție corespunde tradițiilor juridice comune statelor membre și se regăsește de asemenea în ordinea juridică comunitară (a se vedea prin analogie Hotărârea Curții din 18 mai 1982, AM & S Europe/Comisia, 155/79, Rec., p. 1575, punctul 24).
8 În speță, cererea introductivă este semnată de domnul Laurențiu Ilarian I. Cioplea și indică faptul că acesta din urmă este avocat. Întrucât nu a fost anexat la cerere niciun document care să dovedească înscrierea sa într‑un barou, grefierul l‑a invitat pe domnul Cioplea, în conformitate cu articolul 44 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, să transmită dovada faptului că este autorizat să exercite activitatea de avocat în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind SEE. Ca răspuns la această invitație, reclamantul a depus, după expirarea termenului acordat, un nou exemplar al cererii introductive. Cu toate acestea, nu a fost prezentată nicio dovadă care să demonstreze calitatea de avocat a domnului Cioplea.
9 În aceste condiții, Tribunalul constată că reclamantului i s‑a solicitat în mod corespunzător să se conformeze articolului 19 al patrulea paragraf din Statutul Curții, că acesta a avut la dispoziție în acest scop un termen rezonabil și că, cu toate acestea, reclamantul nu a prezentat niciun înscris care să permită Tribunalului să verifice înscrierea în barou a domnului Cioplea.
10 În consecință, cererea introductivă nu este conformă cu articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul de procedură.
11 Prin urmare, prezenta acțiune trebuie să fie respinsă ca vădit inadmisibilă, fără a fi necesară notificarea acesteia pârâtei.
Cu privire la cheltuielile de judecată
12 Având în vedere că prezenta ordonanță este adoptată înainte de comunicarea cererii introductive către pârâtă și înainte ca aceasta să fi putut efectua cheltuieli, este suficient să se decidă că reclamantul va suporta propriile cheltuieli de judecată, în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta)
dispune:
1) Respinge acțiunea.
2) Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată.
Luxemburg, 13 noiembrie 2012.