ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
13 martie 2015(*)
„Acțiune în anulare – REACH – Cerere de înregistrare a substanței chimice fosfat de trifenil – Intervenient în fața Camerei de recurs a ECHA – Lipsa afectării directe – Noțiunea de act normativ – Inadmisibilitate”
În cauza T‑673/13,
European Coalition to End Animal Experiments, cu sediul în Londra (Regatul Unit), reprezentată de D. Thomas, solicitor,
reclamantă,
împotriva
Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA), reprezentată de M. Heikkilä, de C. Jacquet și de W. Broere, în calitate de agenți, asistați de J. Stuyck și de A.‑M. Vandromme, avocați,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare în parte a Deciziei Camerei de recurs a ECHA din 10 octombrie 2013 în cauza A-004-2012, în măsura în care prin aceasta se solicită unei părți terțe să efectueze un studiu de toxicitate a unei substanțe chimice în stadiul dezvoltării prenatale pe o a doua specie,
TRIBUNALUL (Camera a cincea),
compus din domnii A. Dittrich (raportor), președinte, J. Schwarcz și doamna V. Tomljenović, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
dă prezenta
Ordonanță
Istoricul cauzei
1 Reclamanta, European Coalition to End Animal Experiments, este o grupare europeană pentru protecția animalelor. Este vorba despre o societate cu răspundere limitată cu sediul la Londra (Regatul Unit) care are organizații membre în 22 de state membre. Ea este recunoscută de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) ca parte interesată, acreditată și autorizată să asiste în calitate de observator la reuniunile Comitetului statelor membre și ale Comitetului pentru evaluarea riscurilor din cadrul ECHA.
2 La 28 februarie 2011, ECHA a inițiat procedura de verificare a conformității dosarului privind cererea de înregistrare a substanței chimice fosfat de trifenil prezentată de Lanxess Deutschland GmbH (denumită în continuare „Lanxess”).
3 Prin Decizia din 5 aprilie 2012 (denumită în continuare „Decizia din 5 aprilie 2012”) privind verificarea conformității înregistrărilor în temeiul articolului 41 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 6, p. 3), ECHA a solicitat Lanxess printre altele să efectueze un studiu de toxicitate a substanței chimice fosfat de trifenil în stadiul dezvoltării prenatale pe o a doua specie, și anume pe iepuri, și a acordat acestei societăți un termen de 24 de luni pentru a furniza informații suplimentare.
4 La 5 iulie 2012, în temeiul articolului 91 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, Lanxess a formulat o contestație împotriva acestei decizii în fața Camerei de recurs a ECHA. Dispoziția menționată prevede că deciziile ECHA adoptate în conformitate cu articolul 9, cu articolul 20, cu articolul 27 alineatul (6), cu articolul 30 alineatele (2) și (3) și cu articolul 51 pot fi contestate la Camera de recurs de ECHA.
5 Prin Decizia din 26 septembrie 2012, Camera de recurs a ECHA a admis cererea de intervenție formulată de reclamantă în susținerea concluziilor Lanxess, conform articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 771/2008 al Comisiei din 1 august 2008 de stabilire a normelor de organizare și de procedură ale Camerei de recurs a Agenției Europene pentru Produse Chimice (JO L 206, p. 5).
6 Prin Decizia din 10 octombrie 2013 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera de recurs a ECHA a respins contestația formulată de Lanxess, a decis că redevența pentru contestație nu va fi rambursată, a respins cererea Lanxess de rambursare a cheltuielilor și a decis că aceasta din urmă este obligată să furnizeze informațiile în cauză într‑un termen de 24 de luni de la comunicarea deciziei atacate.
7 Este cert că Lanxess nu a formulat nicio acțiune în anularea deciziei atacate în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.
Procedura și concluziile părților
8 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 9 decembrie 2013, reclamanta a introdus prezenta acțiune. Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 19 decembrie 2013, reclamanta a prezentat o versiune modificată a cererii introductive.
9 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a cincea), în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură, a adresat o întrebare scrisă reclamantei. Reclamanta a răspuns la întrebare în termenul acordat.
10 La 23 mai 2014, Comisia Europeană a depus o cerere de intervenție în susținerea concluziilor ECHA.
11 Prin act separat depus la grefa Tribunalului la 5 iunie 2014, ECHA a ridicat o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 114 din Regulamentul de procedură împotriva prezentei acțiuni.
12 La 12 august 2014, reclamanta a depus la grefa Tribunalului observații scrise cu privire la excepția de inadmisibilitate ridicată de ECHA.
13 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate, în măsura în care aceasta privește studiul de toxicitate în stadiul dezvoltării prenatale pe o a doua specie;
– trimiterea cauzei la ECHA pentru ca aceasta să examineze dacă este necesar ca substanța în discuție să fie supusă unui studiu de toxicitate în stadiul dezvoltării prenatale, ținând seama de rezultatele primului studiu și de toate celelalte date disponibile sub acest aspect.
14 ECHA solicită Tribunalului în cadrul excepției de inadmisibilitate:
– declararea acțiunii ca fiind inadmisibilă;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
15 În temeiul articolului 114 din Regulamentul de procedură, dacă o parte solicită Tribunalului să se pronunțe asupra inadmisibilității fără a intra în dezbaterea fondului, procedura cu privire la excepția de inadmisibilitate este, în continuare, orală, în afară de cazul în care se decide altfel. Tribunalul consideră că, în speță, înscrisurile de la dosar sunt suficient de lămuritoare și decide că nu este necesară deschiderea procedurii orale.
16 Potrivit articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, Tribunalul sau Curtea pot fi sesizate, în conformitate cu articolul 263 TFUE, cu o acțiune împotriva unei decizii luate de Camera de recurs a ECHA sau, în cazurile fără drept la o cale de atac în fața camerei de recurs, a unei decizii luate de ECHA.
17 Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE vizează trei ipoteze în care orice persoană fizică sau juridică poate introduce o acțiune în anulare. În condițiile prevăzute la primul și la al doilea paragraf ale articolului respectiv, aceasta poate formula o acțiune, în primul rând, împotriva actelor al căror destinatar este, în al doilea rând, împotriva actelor care o privesc direct și individual, iar în al treilea rând, împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare.
18 Reclamanta afirmă că este destinatar al deciziei atacate. În subsidiar, ea susține că îndeplinește și condițiile celei de a doua și ale celei de a treia ipoteze vizate la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE. În plus, în observațiile formulate cu privire la excepția de inadmisibilitate, reclamanta precizează că formulează prezenta acțiune în nume propriu, iar nu în calitate de mandatar al Lanxess.
19 ECHA consideră că reclamanta nu este destinatar al deciziei atacate și că aceasta nu o privește nici direct, nici individual. Decizia atacată nu ar constitui nici un act normativ.
Cu privire la prima ipoteză vizată la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE
20 În prezentul litigiu, părțile sunt în dezacord, în principal, cu privire la aspectul dacă reclamanta, în calitate de intervenientă admisă în procedura din fața Camerei de recurs a ECHA, este destinatară a deciziei atacate, respectiv o decizie cu privire la o contestație formulată în temeiul articolului 91 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006.
21 Reiese dintr‑o jurisprudență constantă, dezvoltată în cadrul unor acțiuni în anulare introduse de state membre sau de instituții, că se consideră acte supuse căilor de atac în sensul articolului 263 TFUE orice dispoziții adoptate de instituții, indiferent de forma acestora, care urmăresc să producă efecte juridice obligatorii (Hotărârea din 31 martie 1971, Comisia/Consiliul, 22/70, Rec., EU:C:1971:32, punctul 42, și Hotărârea din 13 octombrie 2011, Deutsche Post și Germania/Comisia, C‑463/10 P și C‑475/10 P, Rep., EU:C:2011:656, punctul 36).
22 Curtea a statuat în mod repetat că, atunci când acțiunea în anulare împotriva unui act adoptat de o instituție este introdusă de o persoană fizică sau juridică, aceasta este admisibilă numai dacă efectele juridice obligatorii ale actului respectiv sunt de natură a afecta interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația sa juridică (Hotărârea din 11 noiembrie 1981, IBM/Comisia, 60/81, Rec., EU:C:1981:264, punctul 9, și Hotărârea din 17 iulie 2008, Athinaïki Techniki/Comisia, C‑521/06 P, Rep., EU:C:2008:422, punctul 29). Trebuie subliniat că această jurisprudență a fost dezvoltată în cadrul unor acțiuni introduse la instanțele Uniunii Europene de persoane fizice sau juridice împotriva unor acte ai căror destinatari erau acestea (Hotărârea Deutsche Post și Germania/Comisia, punctul 21 de mai sus, EU:C:2011:656, punctul 38).
23 Altfel spus, o decizie în care se indică destinatarii acesteia materializează manifestarea de voință a unei autorități care urmărește să obțină un rezultat juridic în privința acestor destinatari (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 aprilie 1995, BASF și alții/Comisia, T‑80/89, T‑81/89, T‑83/89, T‑87/89, T‑88/89, T‑90/89, T‑93/89, T‑95/89, T‑97/89, T‑99/89-T‑101/89, T‑103/89, T‑105/89, T‑107/89 și T‑112/89, Rec., EU:T:1995:61, punctele 73 și 74, și Concluziile avocatului general Roemer prezentate în cauzele conexate Lemmerz‑Werke și alții/Înalta Autoritate, 53/63 și 54/63, EU:C:1963:29, p. 518). Dintr‑o astfel de decizie trebuie să rezulte că ea este destinată să producă efecte juridice față de destinatarii săi (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 decembrie 1963, Lemmerz‑Werke și alții/Înalta Autoritate, 53/63 et 54/63, EU:C:1963:54, p. 506). Această interpretare decurge și din articolul 288 al patrulea paragraf TFUE, potrivit căreia o decizie în care se indică destinatarii este obligatorie numai pentru aceștia.
24 Potrivit jurisprudenței, termenul „destinatar” desemnează o persoană a cărei identitate este suficient determinată în decizia în cauză și căreia trebuie să îi fie adresată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2006, Raiffeisen Zentralbank Österreich și alții/Comisia, T‑259/02-T‑264/02 și T‑271/02, Rec., EU:T:2006:396, punctul 72). Astfel, în ceea ce privește distincția dintre deciziile și actele cu aplicabilitate generală, s‑a statuat că caracteristicile esențiale ale deciziei rezultă din limitarea destinatarilor, indicați sau identificabili, cărora li se adresează (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 1962, Confédération nationale des producteurs de fruits et légumes și alții/Consiliul, 16/62 și 17/62, EU:C:1962:47, p. 918).
25 În această privință, s‑a statuat că, tocmai în sensul articolului 263 al șaselea paragraf TFUE, notificarea este operațiunea prin care autorul unui act individual comunică acest act destinatarilor și le oferă astfel posibilitatea de a lua cunoștință de actul respectiv. Această interpretare decurge și din articolul 297 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE, potrivit căruia deciziile sunt notificate destinatarilor și produc efecte numai în urma acestei notificări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 iunie 2009, Qualcomm/Comisia, T‑48/04, Rep., EU:T:2009:212, punctul 46 și jurisprudența citată).
26 Din dispozițiile și din jurisprudența expuse la punctele 21-25 de mai sus rezultă că nu se poate considera că reclamanta este destinatar al deciziei atacate decât, pe de o parte, cu condiția formală ca ea să fie expres indicată ca destinatar în aceasta sau, pe de altă parte, cu condiția materială ca din dispozițiile deciziei menționate să reiasă că ea este identificată în aceasta ca destinatar, prin aceea că decizia menționată, exprimând voința autorului său, urmărește să producă efecte juridice obligatorii care sunt de natură a afecta interesele sale, modificând în mod distinct situația sa juridică.
27 În speță, reclamanta afirmă că este destinatar al deciziei atacate. Potrivit reclamantei, această decizie se adresează atât ei ca intervenientă, cât și părților principale din procedură pentru motivul că ea a participat la procedura privind contestația formulată de Lanxess și că respectiva cameră de recurs a ECHA ar fi respins unele dintre argumentele sale.
28 În această privință, trebuie să se remarce că ECHA nu contestă că decizia atacată a fost comunicată reclamantei. Astfel, din articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul nr. 771/2008 rezultă că grefierului său îi revine sarcina de a transmite deciziile și comunicările Camerei de recurs către părți și intervenienți.
29 În plus, este adevărat că în partea introductivă a deciziei atacate se menționează nominal reclamantul din procedura din fața Camerei de recurs a ECHA și intervenientul, precum și reprezentanții lor.
30 Totuși, din aceste elemente nu rezultă că reclamanta este destinatar al deciziei atacate.
Cu privire la noțiunea formală de destinatar
31 În ceea ce privește noțiunea formală de destinatar, trebuie constatat că decizia atacată nu indică nicăieri în mod explicit destinatarul sau destinatarii săi. Simplul fapt că reclamanta este menționată în aceasta în calitate de intervenientă sau că a participat la procedura inițiată de Lanxess în fața Camerei de recurs a ECHA nu implică automat faptul că ea este destinatar al deciziei atacate. În consecință, condiția privind prima dintre ipotezele expuse la punctul 26 de mai sus nu este îndeplinită.
Cu privire la noțiunea materială de destinatar
32 În ceea ce privește condiția materială identificată la punctul 26 de mai sus, este necesar să se examineze dacă dispozițiile specifice ale Regulamentului nr. 771/2008 confereau reclamantei calitatea de destinatar al deciziei atacate și dacă o asemenea calitate nu rezulta din chiar conținutul deciziei atacate.
33 În primul rând, în ceea ce privește dispozițiile specifice ale Regulamentului nr. 771/2008, trebuie observat că intervenientul într‑o procedură în fața Camerei de recurs a ECHA nu are alte drepturi decât cele pe care i le conferă Regulamentul nr. 771/2008. Examinarea sistemului rezultat din regulamentul respectiv conduce la constatarea că intervenția nu conferă intervenientului aceleași drepturi procedurale ca cele conferite părților principale.
34 Mai precis, trebuie să se observe că Regulamentul nr. 771/2008 face distincție între „părți” și „intervenienți” ca participanți la procedura din fața Camerei de recurs a ECHA. Astfel, o asemenea distincție se găsește în articolul 21 alineatul (1) din regulamentul respectiv. O parte în sensul Regulamentului nr. 771/2008 este persoana care a formulat actul introductiv al procedurii în discuție. Conform articolului 21 alineatul (1) litera (d) din regulamentul menționat, decizia atacată menționează în partea sa introductivă Lanxess și reclamanta în calitate de reclamantă și de intervenientă în procedura în fața Camerei de recurs a ECHA, precum și numele reprezentanților lor. Cu toate acestea, dispoziția menționată, care prevede că anumite date, inclusiv numele părților principale și ale intervenienților, sunt menționate într‑o decizie, nu are ca obiectiv stabilirea faptului că toți acești participanți la procedura din fața Camerei de recurs a ECHA sunt destinatari ai fiecărei decizii adoptate de această cameră.
35 În plus, articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 771/2008 prevede că cererea de intervenție poate fi formulată numai pentru susținerea sau respingerea măsurii corective solicitate de una dintre părți. În consecință, intervenția este accesorie procedurii principale în fața Camerei de recurs a ECHA. În această privință, trebuie să se observe că Lanxess nu a introdus nicio acțiune în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE în anularea deciziei atacate și, în consecință, că aceasta din urmă a rămas definitivă în privința sa.
36 De altfel, obiectul intervenției depinde și de admisibilitatea contestației formulate de partea principală. Astfel, contestația poate fi declarată inadmisibilă în temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 771/2008 dacă reclamantul nu este unul dintre destinatarii deciziei ECHA contestate și nici nu face dovada unui interes direct și personal. În consecință, intervenientul trebuie să accepte procedura în fața Camerei de recurs a ECHA în starea în care se află în momentul intervenției sale.
37 Din considerațiile expuse la punctele 32-36 de mai sus rezultă că niciuna dintre dispozițiile specifice ale Regulamentului nr. 771/2008 nu conferă reclamantei calitatea de destinatar al deciziei atacate.
38 În acest context, reclamanta își exprimă surprinderea că o persoană poate să formuleze o acțiune în fața instanței Uniunii în urma unei respingeri a cererii sale de intervenție de către Camera de recurs a ECHA, dar nu poate să conteste temeinicia deciziei atacate în calitate de intervenientă admisă de aceasta.
39 Trebuie amintit că persoana care introduce o cerere de intervenție este destinatarul deciziei de respingere a acestei cereri. În acest caz, calitatea de destinatar a persoanei în discuție decurge direct din articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 771/2008. Această dispoziție este coerentă cu regula generală potrivit căreia, cu excepția acțiunii împotriva deciziilor de respingere a unei cereri de intervenție, dreptul unei părți interveniente de a introduce o cale de atac este limitat la situațiile în care actul în discuție o privește în mod direct. În ceea ce privește procedurile în fața instanței Uniunii, acest principiu se regăsește la articolul 56 alineatul (2) din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, care prevede că dreptul părților care intervin, altele decât statele membre și instituțiile Uniunii, de a formula recurs împotriva unei decizii a Tribunalului este exclus, în afară de cazul în care aceasta din urmă le privește în mod direct.
40 În al doilea rând, trebuie să se examineze dacă, având în vedere condițiile referitoare la cea de a doua dintre ipotezele expuse la punctul 26 de mai sus, calitatea de destinatar material a reclamantei rezultă din conținutul deciziei atacate.
41 Prin decizia atacată, Camera de recurs a ECHA a respins contestația formulată de Lanxess împotriva Deciziei din 5 aprilie 2012 și a decis că aceasta trebuie să furnizeze informațiile în cauză într‑un termen de 24 de luni de la comunicarea deciziei atacate.
42 Trebuie să se constate că decizia atacată a fost adoptată în urma unei contestații formulate de Lanxess, care contesta obligația sa de a efectua, în cadrul unei verificări a conformității înregistrărilor, un studiu de toxicitate a substanței chimice fosfat de trifenil în stadiul dezvoltării prenatale pe o a doua specie.
43 Este necesar să se arate că decizia atacată urmărește, prin urmare, să producă numai efecte juridice obligatorii de natură a afecta interesele Lanxess, modificând în mod distinct situația sa juridică. În calitate de reclamantă în fața Camerei de recurs a ECHA, Lanxess este destinatarul deciziei atacate.
44 În schimb, decizia atacată, în măsura în care este vizată prin prezenta acțiune, nu urmărește să creeze sau să modifice niciun drept și nicio obligație legală a reclamantei. Trebuie să se constate că nici dispozitivul acesteia, nici motivele care constituie susținerea necesară a dispozitivului, nici partea introductivă a deciziei nu dezvăluie o voință a Camerei de recurs a ECHA de a modifica situația juridică a reclamantei. În măsura în care reclamanta arată că această cameră a respins, în motivarea deciziei sale, argumentele sale invocate în cursul procedurii, trebuie să se observe că ea nu explică în ce mod s‑ar fi urmărit, printr‑o astfel de respingere, modificarea situației sale juridice.
45 În consecință, prin decizia atacată, Camera de recurs a ECHA și‑a exprimat voința de a modifica numai situația juridică a Lanxess. Prin urmare, în ceea ce privește reclamanta, nu sunt îndeplinite condițiile celei de a doua dintre ipotezele expuse la punctul 26 de mai sus.
46 În al treilea rând, dat fiind că reclamanta nu poate să invoce calitatea sa de destinatar material al deciziei atacate nici în temeiul unei dispoziții specifice a Regulamentului nr. 771/2008 care să îi confere un astfel de drept, nici în considerarea voinței Camerei de recurs a ECHA exprimate în conținutul deciziei menționate, argumentele prin care aceasta arată că numai o organizație ca ea poate proteja interesele animalelor de laborator în discuție, că interesul său de a interveni în procedura din fața Camerei de recurs a ECHA a fost recunoscut de aceasta sau că normele privind calitatea procesuală activă a organizațiilor nonguvernamentale sunt mult mai largi în alte sisteme juridice sunt inoperante în prezentul context.
47 Rezultă, prin urmare, din tot ceea ce precedă că reclamanta nu este destinatar al deciziei atacate.
Cu privire la a doua ipoteză vizată la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE
48 Având în vedere faptul că reclamanta nu este destinatar al deciziei atacate, ea nu poate formula o acțiune în anulare împotriva actului menționat în temeiul celei de a doua ipoteze vizate la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE decât cu condiția ca actul respectiv să o privească, printre altele, direct.
49 În ceea ce privește afectarea directă, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că această condiție impune, în primul rând, ca măsura incriminată să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a particularului și, în al doilea rând, să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor ei care sunt însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea unor alte norme intermediare (Hotărârea din 5 mai 1998, Dreyfus/Comisia, C‑386/96 P, Rec., EU:C:1998:193, punctul 43, Hotărârea din 29 iunie 2004, Front national/Parlamentul, C‑486/01 P, Rec., EU:C:2004:394, punctul 34, și Hotărârea din 10 septembrie 2009, Comisia/Ente per le Ville vesuviane și Ente per le Ville vesuviane/Comisia, C‑445/07 P și C‑455/07 P, Rep., EU:C:2009:529, punctul 45).
50 Prin urmare, trebuie să se examineze argumentul reclamantei potrivit căruia decizia atacată o privește direct.
51 Potrivit ECHA, faptul că reclamanta a fost autorizată să intervină în procedura din fața Camerei de recurs a ECHA nu îi conferă dreptul de a introduce prezenta acțiune. Decizia atacată nu ar produce în mod direct efecte asupra situației sale juridice.
52 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, prin decizia atacată, Camera de recurs a ECHA a respins acțiunea formulată de Lanxess împotriva Deciziei din 5 aprilie 2012 și a decis că aceasta este obligată să furnizeze informațiile în cauză într‑un termen de 24 de luni de la comunicarea deciziei atacate. Prin prezenta acțiune, reclamanta nu vizează decât anularea în parte a deciziei atacate, în măsura în care prin aceasta se constată obligația Lanxess de a efectua, în cadrul unor verificări ale conformității înregistrărilor, un studiu de toxicitate a substanței chimice fosfat de trifenil în stadiul dezvoltării prenatale pe o a doua specie.
53 În consecință, decizia atacată, în măsura în care este vizată prin prezenta acțiune, nu produce în mod direct efecte decât asupra situației juridice a Lanxess.
54 În primul rând, în susținerea afirmației potrivit căreia decizia atacată o privește direct, reclamanta arată că își deduce calitatea procesuală activă din faptul că, în speță, Camera de recurs a ECHA i‑a recunoscut interesul de a interveni și subliniază interesul ei ca argumentele sale să fie reținute.
55 Trebuie să se remarce că, potrivit articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 771/2008, orice persoană care dovedește că are un interes în soluționarea litigiului supus camerei de recurs poate interveni în procedură înaintea camerei de recurs.
56 Trebuie amintit că, spre deosebire de Camera de recurs a ECHA în cadrul analizei sale privind interesul în soluționarea litigiului în discuție, Tribunalul este ținut, în cadrul analizei sale referitoare la afectarea directă, să verifice, pe de o parte, dacă măsura incriminată produce în mod direct efecte asupra situației juridice a particularului și, pe de altă parte, dacă ea nu lasă nicio putere de apreciere destinatarilor măsurii respective care sunt însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare. Această analiză nu privește, prin urmare, interesul reclamantei de a introduce prezenta acțiune, ci, înainte de toate, problema dacă decizia atacată în speță produce efectiv în mod direct efecte asupra situației sale juridice.
57 Decizia Camerei de recurs de a admite intervenția reclamantei nu leagă în niciun mod Tribunalul în cadrul analizei sale privind calitatea procesuală activă a acesteia din urmă în speță. Prin urmare, faptul că, în speță, Camera de recurs a recunoscut interesul acesteia de a interveni, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 771/2008, nu înseamnă că decizia atacată o privește direct.
58 În plus, simplul fapt că nu au fost admise în totalitate argumentele reclamantei în susținerea concluziilor unui terț nu înseamnă că decizia atacată produce în mod direct efecte asupra situației sale juridice.
59 În al doilea rând, reclamanta arată că numai o organizație ca ea este în măsură să protejeze interesele animalelor de laborator în discuție. Aceasta consideră că, dacă ea nu poate contesta decizia atacată, nu există nicio protecție juridică efectivă a intereselor animalelor în cauză.
60 Trebuie amintit că decizia atacată, în măsura în care este vizată prin prezenta acțiune, privește obligația Lanxess de a efectua, în cadrul unor verificări ale conformității înregistrărilor, un studiu de toxicitate a substanței chimice fosfat de trifenil în stadiul dezvoltării prenatale pe o a doua specie. Prin argumentul său potrivit căruia numai o organizație ca ea este în măsură să protejeze interesele animalelor de laborator în discuție, reclamanta nu a prezentat niciun argument susceptibil să demonstreze că decizia atacată a produs în mod direct efecte asupra situației sale juridice.
61 În acest context, trebuie să se remarce că de altfel Camera de recurs a ECHA este obligată să respecte în deciziile sale, precum decizia atacată, dispozițiile Regulamentului nr. 1907/2006 și ale Tratatului FUE. Potrivit articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, testele pe animale vertebrate, în sensul aplicării regulamentului menționat, se efectuează numai în ultimă instanță. Considerentul (47) al regulamentului menționat prevede că ECHA ar trebui să se asigure că reducerea testelor efectuate pe animale constituie un element-cheie în elaborarea și actualizarea orientărilor destinate părților interesate, precum și în cadrul procedurilor sale. Articolul 13 TFUE prevede că Uniunea ține seama de toate cerințele bunăstării animalelor ca ființe sensibile și respectă actele cu putere de lege și normele administrative, precum și obiceiurile statelor membre în privința riturilor religioase, a tradițiilor culturale și a patrimoniilor regionale.
62 Reclamanta a fost admisă ca intervenientă în fața Camerei de recurs a ECHA și a putut să prezinte toate elementele utile pentru ca aceasta din urmă să fie în măsură să ia o decizie în deplină cunoștință de cauză. Cu toate acestea, reclamanta nu poate invoca dispozițiile expuse la punctul 61 de mai sus pentru a susține afectarea sa directă prin decizia atacată în speță.
63 În măsura în care reclamanta invocă faptul că protecția jurisdicțională a intereselor animalelor de laborator în discuție justifică aprecierea că decizia atacată o privește direct, trebuie să se constate că, chiar dacă rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că particularii trebuie să poată beneficia de o protecție jurisdicțională efectivă a drepturilor care le sunt conferite de ordinea juridică a Uniunii, presupunând că acestea sunt dovedite, dreptul la o astfel de protecție nu poate totuși să repună în discuție condițiile impuse la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE (a se vedea Ordonanța din 24 septembrie 2009, Município de Gondomar/Comisia, C‑501/08 P, EU:C:2009:580, punctul 38 și jurisprudența citată).
64 În al treilea rând, în privința argumentului reclamantei potrivit căruia normele referitoare la calitatea procesuală activă a organizațiilor nonguvernamentale sunt în mod considerabil mai largi în alte sisteme juridice, este suficient să se observe că existența unor norme procedurale diferite în alte sisteme juridice nu poate repune în discuție cerințele articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.
65 În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentele reclamantei potrivit cărora, pe de o parte, prin decizia atacată s‑a tranșat o problemă de drept importantă pentru alte proceduri în fața ECHA, care, prin urmare, ar avea vocația de a se aplica în toate cazurile care privesc substanțele produse sau importate în cantități de cel puțin 1 000 de tone vizate în anexa X la Regulamentul nr. 1907/2006, și, pe de altă parte, ea ar fi interesată de principiul general afirmat prin decizia atacată, trebuie arătat că în contenciosul Uniunii nu există o modalitate juridică aptă să permită instanței să adopte o poziție prin intermediul unei declarații generale sau de principiu (a se vedea Hotărârea din 15 decembrie 2005, Infront WM/Comisia, T‑33/01, Rec., EU:T:2005:461, punctul 171 și jurisprudența citată).
66 În consecință, în prezenta acțiune, reclamanta nu a prezentat niciun argument susceptibil să demonstreze că decizia atacată a produs în mod direct efecte asupra situației sale juridice. Rezultă că decizia atacată, în măsura în care este vizată prin prezenta acțiune în anulare, nu privește direct reclamanta.
Cu privire la a treia ipoteză vizată la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE
67 Întrucât criteriul afectării directe este identic în cea de a doua și în cea de a treia ipoteză vizate la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, iar decizia atacată, în măsura în care este vizată prin prezenta acțiune, nu privește direct reclamanta, pentru motivele menționate la punctele 49-66 de mai sus, nu sunt îndeplinite, prin urmare, în speță nici condițiile celei de a treia ipoteze vizate la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE.
68 Cu titlu suplimentar, trebuie analizat dacă decizia atacată constituie un act normativ în sensul celei de a treia ipoteze vizate la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE.
69 În această privință, ECHA apreciază că decizia atacată nu este un act cu aplicabilitate generală.
70 Trebuie să se constate că noțiunea de act normativ, în sensul celei de a treia ipoteze vizate la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, trebuie înțeleasă ca vizând orice act cu aplicabilitate generală, cu excepția actelor legislative (Ordonanța din 4 iunie 2012, Eurofer/Comisia, T‑381/11, Rep., EU:T:2012:273, punctul 42, și Ordonanța din 7 martie 2014, FESI/Consiliul, T‑134/10, EU:T:2014:143, punctul 23).
71 În speță, decizia atacată nu constituie un act legislativ, din moment ce nu a fost adoptată nici potrivit procedurii legislative ordinare, nici potrivit unei proceduri legislative speciale, în sensul articolului 289 alineatele (1)-(3) TFUE [a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 octombrie 2011, Microban International și Microban (Europe)/Comisia, T‑262/10, Rep., EU:T:2011:623, punctul 21, și Ordonanța FESI/Consiliul, punctul 70 de mai sus, EU:T:2014:143, punctul 25].
72 În plus, trebuie arătat că decizia atacată nu are aplicabilitate generală, întrucât nu se aplică unor situații determinate în mod obiectiv și nu produce efecte juridice în privința unor categorii de persoane avute în vedere în mod general și abstract (a se vedea în acest sens Ordonanța din 21 ianuarie 2014, Bricmate/Consiliul, T‑596/11, EU:T:2014:53, punctul 65, și Ordonanța FESI/Consiliul, punctul 70 de mai sus, EU:T:2014:143, punctul 24). Astfel, decizia atacată, în măsura în care este vizată prin prezenta acțiune, privește obligația Lanxess de a efectua, în cadrul unei verificări a conformității înregistrărilor privind substanța chimică fosfat de trifenil, un studiu de toxicitate în stadiul dezvoltării prenatale pe o a doua specie.
73 În consecință, decizia atacată nu constituie un act normativ, ceea ce exclude și admisibilitatea acțiunii în temeiul celei de a treia ipoteze vizate la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE.
74 În lumina ansamblului considerațiilor care precedă, excepția de inadmisibilitate ridicată de ECHA trebuie admisă, fără a fi necesar să se examineze dacă sunt îndeplinite alte criterii privind a doua și a treia ipoteză vizate la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE. În consecință, prezenta acțiune trebuie respinsă ca inadmisibilă. Prin urmare, nu mai este necesară pronunțarea asupra cererii de intervenție formulate de Comisie în prezenta cauză.
Cu privire la cheltuielile de judecată
75 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor ECHA.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea)
dispune:
1) Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
2) Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție formulate de Comisia Europeană.
3) European Coalition to End Animal Experiments suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA).
Pronunțată la Luxemburg, la 13 martie 2015.