Cauza T‑145/08

Atlas Transport GmbH

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de declarare a nulității – Marca comunitară verbală ATLAS – Marca Benelux figurativă anterioară atlasair – Cerințe de formă – Depunerea unui memoriu în care se expun motivele de atac – Suspendarea procedurii administrative – Articolul 59 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] – Norma 20 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Termenul și forma căii de atac – Depunere în termen a unui memoriu în care sunt expuse motivele – Condiție de admisibilitate

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 59; Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 48 alin. (1) și (2) și norma 49]

2.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Cale de atac în fața camerelor de recurs – Suspendarea procedurii – Condiții

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 79; Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 20 alin. (7); Regulamentul nr. 216/96 al Comisiei, art. 8]

1.      În temeiul articolului 59 din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, calea de atac împotriva unei decizii trebuie formulată în scris și trebuie depusă la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) în termen de două luni de la data notificării deciziei. În termen de patru luni de la data notificării deciziei trebuie depus, în scris, un memoriu în care să se expună motivele de atac.

Pe de altă parte, norma 48 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 prevede că cererea de introducere a căii de atac trebuie să cuprindă o declarație care să indice decizia atacată și să precizeze în ce măsură respectiva decizie trebuie modificată sau anulată.

În sfârșit, norma 49 din Regulamentul nr. 2868/95 precizează că, în cazul în care calea de atac nu îndeplinește nici condițiile prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 40/94, nici pe cele enunțate la alineatul (1) litera (c) și la alineatul (2) din norma 48 din Regulamentul nr. 2868/95, camera de recurs o respinge ca fiind inadmisibilă, cu excepția cazului în care, înainte de expirarea termenului corespunzător stabilit la articolul 59 din Regulamentul nr. 40/94, se remediază toate neregularitățile constatate.

Interpretarea sistematică a acestor dispoziții evidențiază că un reclamant care intenționează să formuleze o cale de atac în fața camerei de recurs are obligația de a depune în termenul prevăzut, sub sancțiunea respingerii ca inadmisibilă a căii de atac, un memoriu în care să se expună motivele căii de atac formulate în fața oficiului, iar aceste motive reprezintă mai mult decât o indicare a deciziei care este atacată și a voinței reclamantului de modificare sau de anulare a deciziei de către camera de recurs.

Pe de altă parte, dintr‑o interpretare textuală a termenului „motive” cuprins în cea de a doua teză a articolului 59 din Regulamentul nr. 40/94 rezultă că reclamantul în fața camerei de recurs trebuie să expună într‑un înscris motivele care au determinat calea sa de atac. Camera de recurs nu trebuie să determine prin deducții care sunt motivele ce stau la baza căii de atac cu care este sesizată. Memoriul reclamantului trebuie, așadar, să permită să se înțeleagă de ce solicită camerei de recurs anularea sau modificarea deciziei.

Prin urmare, atunci când articolul 59 din Regulamentul nr. 40/94 îi impune reclamantului să depună în scris un memoriu în care să expună motivele de atac, reclamantul trebuie să expună în scris și cu suficientă claritate care sunt elementele de fapt și/sau de drept care justifică cererea sa adresată camerei de recurs de a anula și/sau de a modifica decizia atacată.

(a se vedea punctele 37-41 și 46)

2.      Norma 20 alineatul (7) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară și articolul 8 din Regulamentul nr. 216/96 de stabilire a regulamentului de procedură al camerelor de recurs ale Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), care prevăd posibilitatea de a suspenda procedura în fața camerei de recurs, respectiv procedura de opoziție și în urma opiniei grefierului camerei de recurs cu privire la admisibilitatea căii de atac în fața camerei de recurs, constituie expresia principiului admis în general în statele membre privind posibilitatea ca un organ decizional să suspende o procedură cu care este sesizat în cazul în care o suspendare este adecvată în condițiile date.

O aplicare prin analogie a normei 20 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul nr. 2868/95 în contextul unei proceduri în declararea nulității se justifică din moment ce atât procedura de opoziție întemeiată pe articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, cât și procedura privind o cauză de nulitate relativă întemeiată pe articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 au ca obiect analizarea riscului de confuzie între două mărci, iar posibilitatea de a suspenda procedura contribuie la eficacitatea procedurilor respective.

Prin urmare, camera de recurs are competența de a suspenda o procedură în declararea nulității în cazul în care o suspendare este adecvată în condițiile date.

Puterea de apreciere a camerei de recurs pentru a suspenda sau pentru a nu suspenda procedura este extinsă. Norma 20 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul nr. 2868/95 ilustrează această putere de apreciere extinsă, indicând că, în cazul în care o suspendare este adecvată în condițiile date, camera de recurs poate suspenda procedura. Suspendarea rămâne o facultate pe care camera de recurs nu o aplică decât atunci când aceasta o consideră justificată. Procedura în fața camerei de recurs nu este, așadar, suspendată în mod automat la cererea unei părți formulată în acest sens în fața camerei respective.

Împrejurarea că, pentru a suspenda o procedură în curs de soluționare, camera de recurs dispune de o putere de apreciere extinsă nu exclude aprecierea sa din sfera controlului instanței. Această împrejurare restrânge totuși controlul respectiv cu privire la fond la controlul lipsei unei erori vădite de apreciere sau a unui abuz de putere.

În cadrul exercitării puterii sale de apreciere în privința suspendării procedurii, camera de recurs trebuie să respecte principiile generale care guvernează o procedură echitabilă în cadrul unei comunități de drept. Astfel, în cadrul exercițiului respectiv, aceasta trebuie să țină seama nu numai de interesul părții a cărei marcă comunitară este contestată, ci și de interesul celorlalte părți. Decizia de a suspenda sau de a nu suspenda procedura trebuie să fie rezultatul unei evaluări comparative a intereselor în cauză.

(a se vedea punctele 66-70 și 76)