Acțiune introdusă la 9 februarie 2012 - Nabipour și alții/Consiliul

(Cauza T-58/12)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Ghasem Nabipour (Teheran, Iran), Mansour Eslami (Madliena, Malta), Mohamad Talai (Hamburg, Germania), Mohammad Moghaddami Fard (Teheran, Iran), Alireza Ghezelayagh (Singapore, Singapore), Gholam Hossein Golparvar (Teheran, Iran), Hassan Jalil Zadeh (Teheran, Iran), Mohammad Hadi Pajand (Londra, Regatul Unit), Ahmad Sarkandi (Emiratele Arabe Unite), Seyed Alaeddin Sadat Rasool (Teheran, Iran) și Ahmad Tafazoly (Shanghai, Republica Populară Chineză) (reprezentanți: S. Kentridge, QC, M. Lester, Barrister, și M. Taher, Solicitor)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului să dispună:

anularea, în măsura în care se referă la reclamanți, a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319 din 2 decembrie 2011, p. 71) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319 din 2 decembrie 2011, p. 11);

că niciunul dintre reclamanți nu face obiectul unei interdicții de a călători; și

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive, afirmând că prin includerea numelor lor pe listele anexate la decizia și la regulamentul atacate, Consiliul:

a omis să furnizeze o motivare adecvată sau suficientă;

nu a respectat criteriile aplicabile la întocmirea listelor și/sau a comis o eroare vădită de apreciere constatând că aceste criterii erau îndeplinite în ceea ce îi privește pe reclamanți;

a încălcat în mod nejustificat și disproporționat drepturile fundamentale ale reclamanților, inclusiv dreptul lor la protecția proprietății, a activității profesionale și a reputației, precum și a vieții lor private și de familie; și

nu a protejat dreptul de apărare al reclamanților, nici dreptul lor la un control jurisdicțional efectiv.

____________