Acțiune introdusă la 14 septembrie 2010 - Republica Ungară/Comisia
(Cauza T-407/10)
Limba de procedură: maghiara
Părțile
Reclamantă: Republica Ungară (reprezentanți: Fehér M., Szíjjártó K., agenţi)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile reclamantei
Anularea articolului 1 alineatele (3) și (4) și a Anexei 2 la Decizia C (2010) 4593 din 8 iulie 2010 privind proiectul major intitulat "Modernizarea căii ferate Budapest-Kelenföld Székesfehérvár-Boba, tronsonul I, faza întâi" în cadrul programului operaţional "Transporturi" care prevede sprijin financiar structural acordat prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului de coeziune, în măsura în care aceste dispoziţii stabilesc valoarea maximă căreia trebuie să i se aplice rata de cofinanţare astfel încât să se excludă din cheltuielile eligibile anumite cheltuieli reprezentând taxa pe valoarea adăugată;
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamanta atacă în parte Decizia C (2010) 4593 a Comisiei din 8 iulie 2010 privind proiectul major intitulat "Modernizarea căii ferate Budapest-Kelenföld Székesfehérvár-Boba, tronsonul I, faza întâi" în cadrul programului operaţional "Transporturi" care prevede sprijin financiar structural acordat, în contextul obiectivului de convergenţă, prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului de coeziune. În această decizie, Comisia a autorizat plata unei contribuţii financiare din Fondului european de dezvoltare regională și din Fondul de coeziune pentru proiectul în discuţie. În plus, Comisia a considerat că suma reprezentând taxa pe valoarea adăugată, care este cheltuială eligibilă, nu poate fi inclusă în valoarea maximă căreia trebuie să i se aplice rata de cofinanţare prioritară a programului operaţional în cazul proiectului major în discuţie.
În acţiunea formulată, reclamanta susţine că prin adoptarea deciziei atacate Comisia a încălcat normele dreptului Uniunii aplicabile în materie și în special articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1083/20061 și articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1084/20062.
Reclamanta consideră că articolul 3 litera (e) din Regulamentul nr. 1084/2006 prevede în mod clar că taxa pe valoarea adăugată recuperabilă nu este eligibilă pentru o intervenţie în cadrul Fondului de Coeziune. În opinia reclamantei, din această prevedere se deduce în mod evident că, în schimb, taxa pe valoarea adăugată nerecuperabilă este o cheltuială eligibilă. În consecinţă, ţinând seama că, potrivit reglementării Uniunii sau reglementării naţionale privind TVA-ul, beneficiarul proiectului major vizat de decizia atacată (Nemzeti Infrastruktúra Fejlesztő Zrt.) nu are calitatea de persoană obligată la plata TVA-ului, astfel încât nu poate solicita recuperarea taxei pe valoarea adăugată pe care a plătit-o, în decizia atacată, Comisia nu ar fi trebuit să excludă de la subvenţionare cheltuielile reprezentând această taxă.
În plus, reclamanta reproșează Comisiei că prin decizia atacată a privat statele membre de competenţa care le revine în temeiul articolului 56 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1083/2006, atunci când a considerat drept neeligibile cheltuieli pe care Regulamentul nr. 1084/2006 nu le include printre cheltuielile neeligibile.
Reclamanta susţine de asemenea că criteriul Comisiei potrivit căruia TVA-ul suportat de beneficiar este "recuperabil" prin TVA-ul asupra redevenţei încasate de entitatea care gestionează infrastructura construită de beneficiar presupune o interpretare extensivă a noţiunii "taxă pe valoarea adăugată recuperabilă" în sensul articolului 3 litera (e) din Regulamentul nr. 1084/2006, care nu se încadrează în ipoteza prevăzută de această dispoziţie și care, mai mult, este contrară legislaţiei în materia taxei pe valoarea adăugată din dreptul Uniunii. În opinia reclamantei, beneficiarul care construiește infrastructura și entităţile care gestionează infrastructura construită sunt independente între ele, nefiind legate una de cealaltă decât indirect, în temeiul dispoziţiilor legale relevante și, în consecinţă, nu prin operaţiuni comerciale. Astfel, reclamanta susţine că beneficiarul este obligat să suporte în mod real și definitiv taxa pe valoarea adăugată din amonte.
În sfârșit, reclamanta consideră că nici Regulamentul nr. 1083/2006 și nici Regulamentul nr. 1084/2006 nu permit o interpretare potrivit căreia Comisia își poate întemeia decizia cu privire la cheltuielile eligibile, inclusiv TVA-ul recuperabil, pe faptul că statul membru ar fi putut alege o altă soluţie legală pentru punerea în aplicare a proiectului și gestionarea infrastructurii. În această privinţă, reclamanta mai arată că organizarea gestiunii infrastructurii naționale, precum și a serviciilor publice aferente acestora, este în esenţă de competenţa statelor membre. În plus, reclamanta consideră că, în măsura în care condiţiile prevăzute de reglementarea Uniunii sunt îndeplinite, Comisia trebuie să accepte în cadrul aprecierii eligibilităţii cheltuielilor, alegerea statului membru, cu consecinţele sale, în ceea ce privește obligarea sau nu a beneficiarului la plata TVA-ului.
____________1 - Regulamentul (CE) nr. 083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 260/999 (JO L 20, p. 25, Ediţie specială, 4/vol. 2, p. 64).2 - Regulamentul (CE) nr. 1084/006 al Consiliului de creare a Fondului de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1164/94 (JO L 10, p. 79, Ediţie specială, 14/vol. , p. 118).