Cauza T‑27/10
AC‑Treuhand AG
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență – Înțelegeri – Piețele stabilizatorilor termici din staniu și stabilizatorilor termici ESBO/esteri – Decizie de constatare a două încălcări ale articolului 81 CE și articolului 53 din Acordul privind SEE – Întreprindere de consultanță care nu își desfășoară activitatea pe piețele relevante – Amenzi – Cerere de anulare – Noțiunea de întreprindere – Principiul legalității incriminării și a pedepselor – Durata încălcării – Prescripție – Durata procedurii administrative – Termen rezonabil – Dreptul la apărare – Informare tardivă cu privire la procedura de investigare – Plafon de 10 % din cifra de afaceri – Sancționarea a două încălcări într‑o singură decizie – Noțiunea de încălcare unică – Cerere de modificare – Cuantumul amenzilor – Durata încălcărilor – Durata procedurii administrative – Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor – Valoarea vânzărilor – Amendă simbolică – Competențe de fond”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 6 februarie 2014
1. Înțelegeri – Răspundere atribuită unei întreprinderi – Decizie a Comisiei de constatare a răspunderii solidare a unei întreprinderi de consultanță inactive pe piața relevantă, dar care a contribuit în mod activ și cu intenție la înțelegere – Încălcarea articolului 81 CE și a principiului legalității incriminării și a pedepselor – Lipsă
[art. 81 alin. (1) CE]
2. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Gradul de precizie necesar al elementelor de probă reținute de Comisie – Serie de indicii – Obligații probatorii ale întreprinderilor care contestă realitatea sau durata încălcării
(art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)
3. Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Respectarea unui termen rezonabil – Obligația Comisiei de a avertiza întreprinderile vizate de o anchetă cu privire la posibilitatea adoptării unor măsuri de investigare sau a unor acuzații înainte de trimiterea vreunei comunicări privind obiecțiunile – Inexistență
[art. 81 CE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (1); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului]
4. Concurență – Procedură administrativă – Obligațiile Comisiei – Respectarea unui termen rezonabil – Anularea deciziei de constatare a unei încălcări din cauza duratei excesive a procedurii – Condiție – Atingere adusă dreptului la apărare al întreprinderilor în cauză – Incidență a duratei excesive a procedurii asupra conținutului deciziei Comisiei – Lipsă
[art. 81 CE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (1); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului]
5. Înțelegeri – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Noțiune – Criterii – Obiectiv unic și plan global – Legături de complementaritate între acorduri
[art. 81 alin. (1) CE]
6. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Cadru juridic – Orientări adoptate de Comisie – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competența de fond a Tribunalului
[art. 261 TFUE și 263 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și art. 31; Comunicarea 2006/C 288/02 a Comisiei, punctele 9-13, 36 și 37]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 43-46)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 55-64, 75, 88-92, 124, 135, 147-151, 159 și 162)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 170-178 și 184-191)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 203-211, 215-220 și 277-283)
5. În materie de concurență, noțiunea de încălcare unică vizează o situație în care mai multe întreprinderi au participat la o încălcare constituită dintr‑un comportament continuu prin care se urmărește un singur scop economic, de denaturare a concurenței, sau constituită din încălcări individuale legate între ele printr‑o identitate de obiect (același scop al tuturor elementelor) și de subiecte (identitate a întreprinderilor în cauză, conștiente de participarea la obiectul comun). O încălcare a articolului 81 alineatul (1) CE poate rezulta nu numai dintr‑un act izolat, ci și dintr‑o serie de acte sau chiar dintr‑un comportament continuu. Această interpretare nu ar putea fi contestată pentru motivul că unul sau mai multe elemente din această serie de acte sau din acest comportament continuu ar putea de asemenea constitui prin el însuși, respectiv prin ele însele, în mod izolat, o încălcare a respectivei dispoziții. Atunci când diferitele acțiuni se înscriu într‑un plan de ansamblu ca urmare a obiectului lor identic privind denaturarea concurenței în cadrul pieței comune, Comisia are dreptul să impute răspunderea acestor acțiuni în funcție de participarea la încălcare considerată în ansamblul său.
Noțiunea de obiectiv unic nu poate fi stabilită prin referirea generală la denaturarea concurenței pe piața vizată de încălcare, din moment ce afectarea concurenței constituie, ca obiect sau ca efect, un element consubstanțial pentru orice comportament care intră în domeniul de aplicare al articolului 81 alineatul (1) CE. Astfel, pentru calificarea diferitor comportamente drept încălcare unică și continuă, trebuie să se verifice dacă acestea sunt complementare, în sensul că fiecare dintre ele este destinat să facă față uneia sau mai multor consecințe ale concurenței normale, și contribuie, prin intermediul unei interacțiuni, la realizarea ansamblului de efecte anticoncurențiale dorite de autorii acestora în cadrul unui plan global care vizează un obiectiv unic. În această privință, va trebui ținut cont de orice împrejurare care poate să stabilească sau să repună în discuție legătura menționată, precum perioada de aplicare, conținutul și, în mod corelativ, obiectivul diverselor comportamente în cauză.
Existența unor piețe ale produselor diferite, deși învecinate, este un criteriu pertinent în vederea stabilirii conținutului și, prin urmare, a identității încălcărilor privind articolul 81 CE. Cu toate acestea, faptul că două înțelegeri s‑ar fi referit eventual la două piețe de produse diferite nu exclude în mod necesar că acestea s‑ar fi înscris în același plan global, în măsura în care se poate verifica existența unor legături de complementaritate între ele în ceea ce privește condiționalitatea sau coordonarea.
Calificarea anumitor comportamente ilicite drept una și aceeași încălcare sau drept mai multe încălcări distincte ale articolului 81 CE nu este, în principiu, lipsită de consecințe asupra sancțiunii care poate fi impusă, din moment ce constatarea mai multor încălcări distincte poate determina impunerea mai multor amenzi distincte, de fiecare dată în limitele stabilite la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, și anume cu respectarea plafonului de 10 % din cifra de afaceri din exercițiul financiar care precedă adoptarea deciziei.
(a se vedea punctele 230, 238-241, 249 și 255)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 286-314)