HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)
12 mai 2015(*)
„Sistemul specialităților tradiționale garantate – Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 – Respingerea cererii de înregistrare a denumirii «pomazánkové máslo» (unt tartinabil) ca specialitate tradițională garantată – Raportul cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 care stabilesc condițiile de utilizare a denumirii comerciale «unt»”
În cauza T‑51/14,
Republica Cehă, reprezentată de M. Smolek, de J. Vláčil și de J. Vitáková, în calitate de agenți,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de J. Guillem Carrau, de Z. Malůšková și de K. Walkerová, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei de punere în aplicare 2013/658/UE a Comisiei din 13 noiembrie 2013 de respingere a unei cereri de înscriere în registrul specialităților tradiționale garantate prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului [Pomazánkové máslo (STG)] (JO L 305, p. 22),
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din doamna M. E. Martins Ribeiro, președinte, și domnii S. Gervasoni (raportor) și L. Madise, judecători,
grefier: doamna K. Andová, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 16 ianuarie 2015,
pronunță prezenta
Hotărâre
Cadrul juridic
Regulamentele nr. 1234/2007 și nr. 445/2007
1 Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (JO L 299, p. 1) a realizat regruparea tuturor celor 21 de organizări comune ale piețelor pentru diferite produse sau grupuri de produse, care erau reglementate anterior prin tot atâtea regulamente de bază distincte, precum și prin alte regulamente ale Consiliului care le completau. În ceea ce privește laptele, produsele lactate și grăsimile, mai multe instrumente juridice fuseseră adoptate în scopul reglementării comercializării și denumirii acestora, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 2991/94 al Consiliului din 5 decembrie 1994 de stabilire a standardelor pentru grăsimile tartinabile (JO L 316, p. 2, Ediție specială, 03/vol. 16, p. 51).
2 Regulamentul nr. 1234/2007, care a abrogat și a înlocuit, între altele, Regulamentul nr. 2991/94, reluând toate dispozițiile acestuia, urmărește în special, astfel cum reiese cu precădere din considerentul (51), uniformizarea utilizării denumirilor comerciale pentru garantarea concurenței și pentru protejarea consumatorilor (Hotărârea din 18 octombrie 2012, Comisia/Republica Cehă, C‑37/11, Rep., denumită în continuare „Hotărârea C‑37/11”, EU:C:2012:640, punctele 2 și 61).
3 Articolul 115 din Regulamentul nr. 1234/2007 stabilește astfel standardele de comercializare a grăsimilor aplicabile produselor al căror conținut de grăsimi este de minimum 10 %, dar mai puțin de 90 % din greutate, și care sunt destinate consumului uman, făcând trimitere la anexa XV.
4 Apendicele la anexa XV la Regulamentul nr. 1234/2007, la care trimite articolul 115 din acest regulament, prevede că denumirea comercială „unt” este rezervată „[p]rodusul[ui] cu un conținut de grăsime lactată cuprins între minimum 80 % și maximum 90 %, cu un conținut maxim de apă de 16 % și un conținut maxim de material lactat uscat fără grăsime de 2 %”. Excepțiile de la această regulă sunt enunțate în partea I punctul 2 al treilea paragraf din această anexă și privesc:
(a) denumirea produselor a căror natură exactă este clară din utilizarea tradițională și/sau dacă denumirile sunt în mod clar utilizate pentru a descrie o caracteristică calitativă a produsului;
(b) produsele concentrate (unt, margarină, amestecuri) cu un conținut în grăsimi mai mare sau egal cu 90 %.
5 Produsele cu un conținut de grăsime lactată mai mic de 80 % și cu un conținut de apă mai mare de 16 % trebuie să poarte una dintre celelalte denumiri care figurează în partea A a apendicelui la anexa XV la Regulamentul nr. 1234/2007. Astfel, punctul 4 din partea A a apendicelui menționat prevede că produsele cu un conținut de grăsime lactată fie mai mic de 39 %, fie între 41 % și 60 %, fie între 62 % și 80 % trebuie să poarte mențiunea „produse lactate tartinabile X %”.
6 Articolul 121 litera (c) punctul (i) din Regulamentul nr. 1234/2007 abilitează în mod expres Comisia Europeană să decidă modalitățile de aplicare a derogărilor de la normele prevăzute de acest regulament și în special să stabilească lista cu produsele care, pe baza listelor transmise de statele membre, beneficiază de derogările respective.
7 Regulamentul (CE) nr. 445/2007 al Comisiei din 23 aprilie 2007 de stabilire a unor anumite norme de aplicare a Regulamentului nr. 2991/94 și a Regulamentului (CEE) nr. 1898/87 al Consiliului privind protecția denumirilor laptelui și produselor lactate folosite pentru comercializare (JO L 106, p. 24), care a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 577/97 al Comisiei din 1 aprilie 1997 de stabilire a unor anumite norme de aplicare a Regulamentului nr. 2991/94 și a Regulamentului (CEE) nr. 1898/87 al Consiliului privind protecția denumirilor folosite în comercializarea laptelui și a produselor lactate (JO L 87, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 21, p. 21), cuprinde, în anexa I, lista cu produsele care beneficiază de derogarea prevăzută în partea I punctul 2 al treilea paragraf litera (a) din anexa XV la Regulamentul nr. 1234/2007. Potrivit considerentului (4) al Regulamentului nr. 445/2007, această listă este exhaustivă, caracter pe care Curtea l‑a amintit în Hotărârea C‑37/11, punctul 2 de mai sus (EU:C:2012:640, punctul 59).
Regulamentele nr. 509/2006 și nr. 1151/2012
8 Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare (JO L 93, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 71, p. 103) a instituit un registru al specialităților tradiționale garantate care permite înregistrarea unor produse agricole sau alimentare produse din materii prime tradiționale sau caracterizate de o compoziție tradițională sau de un mod de producție sau prelucrare ce reflectă un tip tradițional de producție sau prelucrare.
9 Regulamentul nr. 509/2006 a fost abrogat și înlocuit, începând de la 3 ianuarie 2013, de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, p. 1). Obiectivul acestui nou regulament era, pe de o parte, acela de a reuni diferitele texte referitoare la calitatea produselor agricole [considerentele (10)-(13)] și, pe de altă parte, acela de a îmbunătăți, a clarifica și a adapta dispozițiile Regulamentului nr. 509/2006 astfel încât sistemul specialităților tradiționale garantate (denumit în continuare „STG”) să devină mai atractiv, întrucât numai câteva denumiri fuseseră înregistrate [considerentul (34)].
10 Regulamentul nr. 1151/2012 stabilește, la articolul 1 alineatul (2), sisteme de calitate care oferă baza identificării și, după caz, a protejării denumirilor și mențiunilor care, în special, indică sau descriu produse agricole cu caracteristici care oferă valoare adăugată sau cu proprietăți care oferă valoare adăugată ca rezultat al metodelor agricole sau de prelucrare utilizate pentru producția acestora sau al locului de producere sau de comercializare. Acest regulament regrupează trei sisteme de calitate distincte: denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, STG‑urile și mențiunile de calitate facultative.
11 Articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012 prevede că „[p]rezentul regulament se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții specifice ale Uniunii referitoare la plasarea produselor pe piață și în special privind organizarea comună a piețelor și etichetarea alimentelor”.
12 În temeiul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1151/2012, o denumire este eligibilă pentru a fi înregistrată ca STG atunci când descrie un produs specific sau un aliment care rezultă în urma unui proces de producție, de prelucrare sau a unei compoziții care corespunde practicii tradiționale pentru produsul sau alimentul respectiv sau care este produs din materiile prime sau ingredientele utilizate în mod tradițional. Articolul 18 alineatul (2) din regulamentul menționat prevede, în plus, că, pentru a fi înregistrată, STG trebuie să fi fost utilizată în mod tradițional pentru a desemna produsul specific sau să indice caracterul tradițional sau caracterul specific al produsului. Înregistrarea ca STG a denumirii unui produs agricol sau alimentar trebuie să îndeplinească, în acest scop, condițiile stabilite de acest regulament și în special să fie conform cu un caiet de sarcini prevăzut la articolul 19 din același regulament. Înregistrarea conferă denumirii respective protecția definită la articolele 23 și 24 din regulamentul menționat.
13 Articolele 49-52 din Regulamentul nr. 1151/2012 stabilesc o procedură de înregistrare ce permite grupurilor care lucrează cu produsele în cauză sau persoanelor fizice sau juridice care îndeplinesc anumite condiții să prezinte o cerere de înregistrare a unei STG statului membru în care grupul are sediul. Statul membru se asigură că cererea este justificată și, dacă este cazul, transmite Comisiei un dosar de cerere. Atunci când consideră că cererea nu îndeplinește condițiile impuse de regulament pentru înregistrarea unei STG, aceasta adoptă acte de punere în aplicare pentru respingerea cererii.
Istoricul cauzei
14 La 22 decembrie 2010, Republica Cehă a prezentat Comisiei o cerere de înscriere a denumirii „pomazánkové máslo” (unt tartinabil) în registrul STG, în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 509/2006.
15 La 1 aprilie 2011, Comisia a informat Republica Cehă că a finalizat examinarea prevăzută de dispozițiile articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 509/2006 și că aprecia că cererea nu îndeplinea condițiile stabilite de acest regulament, în special cea enunțată la articolul 4 alineatul (3) litera (b) din regulament, potrivit căruia nu poate fi înregistrată o denumire care exprimă specificitatea unui produs agricol sau alimentar „[care] este înșelătoare, cum este cea care se referă la o caracteristică necorespunzătoare caietului de sarcini și care poate astfel să inducă în eroare consumatorii cu privire la caracteristicile produsului”.
16 Prin urmare, Comisia a considerat că denumirea „pomazánkové máslo” cuprindea termenul „máslo” (unt), înșelător pentru consumator, întrucât sugerează că produsul posedă caracteristici pe care acesta nu le are. Astfel, conținutul de grăsimi al produsului nu era, în opinia sa, conform cerințelor definite de Regulamentul nr. 1234/2007.
17 La 30 mai 2011, Republica Cehă a răspuns Comisiei că va proceda la analiza juridică a poziției acesteia în raport cu procedura în fața Curții în cauza în care a fost pronunțată Hotărârea C‑37/11, punctul 2 de mai sus (EU:C:2012:640).
18 Astfel, Republica Cehă solicitase Comisiei în două rânduri, la 18 iunie 2004 și la 14 martie 2007, să aplice produsului „pomazánkové máslo” derogarea prevăzută la articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf prima liniuță din Regulamentul nr. 2991/94 [reluată în partea I punctul 2 al treilea paragraf litera (a) din anexa XV la Regulamentul nr. 1234/2007], însă Comisia refuzase, prin scrisorile din 23 septembrie 2005 și din 27 august 2007, să soluționeze în mod favorabil cererile sale. Întrucât Republica Cehă nu și‑a modificat legislația, Comisia i‑a adresat o scrisoare de punere în întârziere la 6 iunie 2008. La 3 noiembrie 2009, Comisia i‑a adresat un aviz motivat, iar ulterior, la 25 ianuarie 2011, a introdus o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor la Curtea de Justiție.
19 În Hotărârea C‑37/11, punctul 2 de mai sus (EU:C:2012:640), Curtea a considerat că, prin autorizarea vânzării de „pomazánkové máslo” sub denumirea „máslo”, deși acest produs are un conținut de grăsime lactată sub 80 %, un conținut în apă de peste 16 % și un conținut de material lactat uscat fără grăsime de peste 2 %, Republica Cehă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 115 din Regulamentul nr. 1234/2007, interpretat în coroborare cu partea I punctul 2 primul și al doilea paragraf din anexa XV la regulamentul menționat, precum și cu punctele 1 și 4 din partea A din apendicele la această anexă.
20 Prin scrisoarea din 23 octombrie 2012, Republica Cehă a arătat Comisiei că, în opinia sa, nimic nu împiedica continuarea procedurii de înscriere a denumirii „pomazánkové máslo” în registrul STG și că o anchetă națională a stabilit că denumirea respectivă nu era considerată înșelătoare de către consumatorii cehi.
21 Regulamentul nr. 1151/2012, care a intrat în vigoare la 3 ianuarie 2013, a abrogat și a înlocuit Regulamentul nr. 509/2006.
22 La 14 mai 2013, Republica Cehă a informat Comisia că, urmare a Hotărârii C‑37/11, punctul 2 de mai sus (EU:C:2012:640), iniția o procedură legislativă având ca finalitate înlocuirea denumirii comerciale „pomazánkové máslo” prin „tradiční pomazánkové” (produs tartinabil tradițional), denumire însoțită de mențiunea „mléčná pomazánka 34 %” (produs lactat tartinabil 34 %).
23 La 2 iulie 2013, Comisia a informat Republica Cehă că, având în vedere examinarea efectuată în conformitate cu dispozițiile articolului 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1151/2012, cererea de înregistrare nu îndeplinea condițiile definite de acest regulament, deoarece nu respecta dispozițiile Regulamentului nr. 1234/2007, cu încălcarea articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012.
24 Comisia a solicitat respingerea cererii de înregistrare a denumirii „pomazánkové máslo” ca STG în ședința Comitetului pentru politica în domeniul calității produselor agricole din 17 octombrie 2013. Acest comitet a emis, cu majoritate de voturi, un aviz favorabil privind propunerea Comisiei.
25 Prin decizia din 13 noiembrie 2013 (denumită în continuare „decizia atacată”), Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare 2013/658/UE de respingere a unei cereri de înscriere în registrul STG prevăzut de Regulamentul nr. 1151/2012 [Pomazánkové máslo (STG)] (JO L 305, p. 22).
Procedura și concluziile părților
26 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 22 ianuarie 2014, Republica Cehă a introdus prezenta acțiune.
27 Republica Cehă solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
28 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea Republicii Cehe la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
29 În susținerea acțiunii, Republica Cehă invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor articolelor 50 și 52 din Regulamentul nr. 1151/2012, interpretate în coroborare cu articolul 18 din același regulament, întrucât Comisia nu a examinat condițiile care trebuie îndeplinite pentru înregistrarea STG „pomazánkové máslo” și a respins cererea sa pentru un alt motiv decât cel întemeiat pe nerespectarea acestor condiții.
30 Republica Cehă pretinde astfel că respingerea de către Comisie a înregistrării denumirii „pomazánkové máslo” s‑a întemeiat pe nerespectarea caietului de sarcini prevăzut de Regulamentul nr. 1234/2007, care stabilește, între altele, norme privind utilizarea denumirii comerciale pentru unt și alte grăsimi tartinabile, deși nicio dispoziție a Regulamentului nr. 1151/2012 nu ar prevedea o asemenea condiție. În opinia Republicii Cehe, aceste regulamente constituie modalități alternative de înregistrare a denumirilor produselor agricole, ambele vizând să asigure informarea consumatorilor cu privire la proprietățile unui produs datorită denumirii sale. Aceasta apreciază că articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012, potrivit căruia acesta din urmă se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții specifice ale Uniunii referitoare la plasarea produselor pe piață și în special privind organizarea comună a piețelor și etichetarea alimentelor, constituie o simplă declarație care indică faptul că acest text nu reglementează în mod exhaustiv problema punerii pe piață și a denumirii produselor alimentare.
31 Potrivit articolului 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1151/2012, „Comisia examinează, prin mijloace adecvate, eventualele cereri primite în temeiul articolului 49, pentru a se asigura că sunt justificate și că îndeplinesc condițiile sistemului respectiv”. Articolul 52 alineatul (1) din regulamentul menționat precizează că, „[a]tunci când, pe baza informațiilor puse la dispoziția sa în urma verificării efectuate în temeiul articolului 50 alineatul (1) primul paragraf, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru înregistrare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru respingerea cererii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 57 alineatul (2)”.
32 Potrivit articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1151/2012, „[o] denumire este eligibilă pentru a fi înregistrată ca specialitate tradițională garantată atunci când descrie un produs specific sau un aliment care […] rezultă în urma unui proces de producție, de prelucrare sau a unei compoziții care corespunde practicii tradiționale pentru produsul sau alimentul respectiv sau […] este produs din materiile prime sau ingredientele utilizate în mod tradițional”. Articolul 18 alineatul (2) din regulamentul menționat precizează, în plus, că, „[p]entru a fi înregistrată, denumirea de specialitate tradițională garantată trebuie […] să fi fost utilizată în mod tradițional pentru a desemna produsul specific […] sau […] să indice caracterul tradițional sau caracterul specific al produsului”.
33 Deși Republica Cehă consideră că Comisia ar trebui să limiteze examinarea cererii de înregistrare la verificarea îndeplinirii de către denumirea în cauză a condițiilor prevăzute la articolul 18 din Regulamentul nr. 1151/2012, Comisia apreciază că ar trebui să verifice și dacă aceasta îndeplinea condițiile prevăzute de Regulamentul nr. 1234/2007, în temeiul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012. Potrivit acestui alineat, care face parte dintre dispozițiile generale aplicabile ale regulamentului și determină domeniul său de aplicare, „[p]rezentul regulament se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții specifice ale Uniunii referitoare la plasarea produselor pe piață și în special privind organizarea comună a piețelor și etichetarea alimentelor”.
34 În temeiul unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (a se vedea Hotărârea din 7 iunie 2005, VEMW și alții, C‑17/03, Rec., EU:C:2005:362, punctul 41 și jurisprudența citată, Hotărârea din 26 octombrie 2010, Germania/Comisia, T‑236/07, Rep., EU:T:2010:451, punctul 44). Este necesar, astfel, să se țină cont de finalitatea normelor Uniunii pentru a li se da o interpretare care să asigure deplinul efect util al acestora (Hotărârea din 13 iulie 2004, Comisia/Consiliul, C‑27/04, Rec., EU:C:2004:436, punctul 74).
35 În lumina acestor principii trebuie să se examineze dacă dispozițiile articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012, potrivit cărora acest regulament „se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții specifice ale Uniunii referitoare la plasarea produselor pe piață și în special privind organizarea comună a piețelor și etichetarea alimentelor”, trebuie să fie înțelese în sensul că o denumire nu poate fi înscrisă în registrul STG decât dacă respectă condițiile de comercializare definite în Regulamentul nr. 1234/2007.
36 În primul rând, reiese că răspunsul la această întrebare poate fi dedus dintr‑o interpretare literală a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012, având în vedere sensul clar al expresiei „fără a aduce atingere altor dispoziții specifice ale Uniunii referitoare la plasarea produselor pe piață și în special privind organizarea comună a piețelor”. Astfel, semnificația acestei expresii este aceea că regulamentul menționat nu poate împiedica aplicarea Regulamentului nr. 1234/2007, care stabilește normele privind această organizare comună.
37 În al doilea rând, reiese că interpretarea reținută la punctul 36 de mai sus este conformă cu economia generală a Regulamentului nr. 1234/2007. Trebuie amintit, în această privință, rolul fundamental al acestui regulament în funcționarea politicii agricole europene. Conform articolului 288 al doilea paragraf TFUE, regulamentul menționat, ca orice regulament, este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru. Acesta cuprinde un ansamblu de norme privind gestiunea piețelor agricole, standardele de comercializare și de producție a produselor agricole, precum și exportul și importul acestora.
38 În ceea ce privește laptele, produsele lactate și grăsimile, mai multe instrumente juridice au fost puse în practică în scopul regularizării comercializării și denumirii produse, urmărind „obiectivul de a ameliora, pe de o parte, situația laptelui și a produselor lactate pe piață și, pe de altă parte, de a asigura o concurență loială între grăsimile tartinabile de proveniență lactată sau nelactată, atât în beneficiul producătorilor, cât și al consumatorilor” [considerentul (51) al Regulamentului nr. 1234/2007]. Astfel, Regulamentul nr. 2991/94, care cuprindea o clasificare însoțită de norme privind denumirile, definea standardele de comercializare pentru produsele lactate și nelactate [considerentul (51) al Regulamentului nr. 1234/2007]. Regulamentul nr. 1234/2007, care a abrogat și a înlocuit Regulamentul nr. 2991/94, preluând ansamblul dispozițiilor acestuia (Hotărârea C‑37/11, punctul 2 de mai sus, EU:C:2012:640, punctul 2), a păstrat această clasificare, care trebuie să fie menținută (Hotărârea C‑37/11, punctul 2 de mai sus, EU:C:2012:640, punctul 56). Acesta urmărește de asemenea, în acest mod, uniformizarea utilizării denumirilor comerciale pentru garantarea concurenței și pentru protejarea consumatorilor [considerentul (51) al Regulamentului nr. 1234/2007 și Hotărârea C‑37/11, punctul 2 de mai sus, EU:C:2012:640, punctul 61].
39 Apendicele la anexa XV la Regulamentul nr. 1234/2007, la care face trimitere articolul 115 din acest regulament, prevede că denumirea comercială „unt” este rezervată „[p]rodusul[ui] cu un conținut de grăsime lactată cuprins între minimum 80 % și maximum 90 %, cu un conținut maxim de apă de 16 % și un conținut maxim de material lactat uscat fără grăsime de 2 %”. Singurele excepții de la această regulă sunt enunțate în partea I punctul 2 al treilea paragraf din anexa menționată și privesc:
(a) denumirea produselor a căror natură exactă este clară din utilizarea tradițională și/sau dacă denumirile sunt în mod clar utilizate pentru a descrie o caracteristică calitativă a produsului;
(b) produsele concentrate (unt, margarină, amestecuri) cu un conținut în grăsimi mai mare sau egal cu 90 %.
40 Regulamentul nr. 445/2007 cuprinde, în anexa I, lista cu produsele care beneficiază de derogarea prevăzută la articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 2991/94. Astfel cum părțile au recunoscut în ședință, abrogarea Regulamentului nr. 2991/94 prin Regulamentul nr. 1234/2007 nu a avut drept efect abrogarea Regulamentului nr. 445/2007, întrucât dispozițiile articolului 2 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 2991/94 au fost reluate în mod identic în partea I punctul 2 al treilea paragraf litera (a) din anexa XV la Regulamentul nr. 1234/2007. Lista menționată a rămas, așadar, în vigoare și precizează semnificația părții I punctul 2 al treilea paragraf litera (a) din anexa menționată. După cum a amintit Curtea în Hotărârea C‑37/11, punctul 2 de mai sus (EU:C:2012:640, punctul 57), derogările prevăzute în partea I punctul 2 al treilea paragraf litera (a) din această anexă constituie în mod necesar o excepție, având în vedere că, în temeiul celui de al șaptelea considerent al Regulamentului nr. 2991/94, acesta din urmă urmărea să stabilească o clasificare uniformă a grăsimilor tartinabile. Astfel cum precizează considerentul (4) al Regulamentului nr. 445/2007 și cum reiese din Hotărârea C‑37/11, punctul 2 de mai sus (EU:C:2012:640, punctul 59), această listă este exhaustivă.
41 În acest context, caracterizat prin importanța pe care o acordă legiuitorul european uniformizării utilizării denumirilor comerciale ale produselor agricole în vederea garantării concurenței și a protejării consumatorilor, trebuie să se dea normelor referitoare la denumirea comercială „unt” o interpretare care să asigure pe deplin efectul lor util. Or, interpretarea articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012 propusă de Republica Cehă ar avea drept efect să permită unui stat membru să utilizeze sistemul STG pentru a eluda normele referitoare la standardele de comercializare stabilite de Regulamentul nr. 1234/2007 și, presupunând că produsul în cauză ar putea fi comercializat, să îi confere acestuia din urmă un avantaj concurențial nejustificat și să inducă în eroare consumatorul. În schimb, interpretarea acestei dispoziții reținute de Comisie în decizia atacată, amintită la punctul 36 de mai sus, permite respectarea normelor privind denumirea comercială „unt”.
42 În al treilea rând, reiese că interpretarea articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012 reținută la punctul 36 de mai sus este conformă cu obiectivele acestui text.
43 Astfel, potrivit considerentului (34) al Regulamentului nr. 1151/2012, obiectivul specific al sistemului referitor la STG este de a‑i ajuta pe producătorii de produse tradiționale să îi informeze pe consumatori cu privire la proprietățile propriilor produse care oferă valoare adăugată. Articolul 17 din regulamentul menționat precizează, de asemenea, că obiectivul sistemului referitor la STG „este acela de a proteja metodele de producție și rețetele tradiționale, prin susținerea producătorilor de produse tradiționale în activitățile de comercializare și de informare a consumatorilor în legătură cu proprietățile care oferă valoare adăugată rețetelor și produselor lor tradiționale”. Nu este vorba, în schimb, nicidecum despre instituirea unui sistem de standarde de comercializare a produselor agricole paralel și alternativ cu cel instituit prin Regulamentul nr. 1234/2007 și cu atât mai puțin despre o derogare de la normele definite de acest din urmă text.
44 În plus, dacă teza Republicii Cehe ar fi admisă, ar avea drept efect să permită înregistrarea ca STG a unor produse care nu îndeplinesc standardele de comercializare prevăzute de Regulamentul nr. 1234/2007 și care nu pot, așadar, în principiu, să fie comercializate, deși, potrivit dispozițiilor articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1151/2012, o denumire înregistrată ca STG poate fi utilizată de orice operator care comercializează un produs care este conform cu caietul de sarcini corespunzător.
45 În al patrulea și ultimul rând, celelalte argumente prezentate de Republica Cehă nu pot repune în discuție interpretarea articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012 reținută de Comisie în decizia atacată și amintită la punctul 36 de mai sus.
46 Republica Cehă susține că interpretarea articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012 pe care o propune este coerentă, deoarece condițiile stabilite la articolul 18 din Regulamentul nr. 1151/2012 ar coincide cu cele prevăzute de dispozițiile părții I punctul 2 al treilea paragraf litera (a) din anexa XV la Regulamentul nr. 1234/2007.
47 Totuși, trebuie amintit, mai întâi și în orice caz, că, chiar dacă se presupune că cerințele prevăzute la articolul 18 din Regulamentul nr. 1151/2012 și de dispozițiile părții I punctul 2 al treilea paragraf litera (a) din anexa XV la Regulamentul nr. 1234/2007 se suprapun, Comisia ar rămâne ținută de dispozițiile articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012, care îi impun respectarea dispozițiilor Regulamentului nr. 1234/2007. În plus, întinderea dispozițiilor părții I punctul 2 al treilea paragraf litera (a) din anexa XV la Regulamentul nr. 1234/2007 este delimitată de lista exhaustivă stabilită în anexa I la Regulamentul nr. 445/2007 (a se vedea punctul 40 de mai sus).
48 În subsidiar, este necesar să se constate, astfel cum susține Comisia, că cerințele prevăzute în partea I punctul 2 al treilea paragraf litera (a) din anexa XV la Regulamentul nr. 1234/2007 și cele stabilite la articolul 18 din Regulamentul nr. 1151/2012 sunt diferite. Regulamentul nr. 1234/2007, care prevede aplicarea unei derogări de la normele referitoare la denumirea grăsimilor tartinabile, în special în ceea ce privește „denumirea produselor a căror natură exactă este clară din utilizarea [lor] tradițională”, trebuie, astfel, să fie interpretat în sensul că impune nu numai ca denumirea în cauză să facă obiectul unei utilizări tradiționale, ci și ca natura exactă a produsului în cauză să se distingă de cea a produsului a cărui denumire este protejată. În schimb, Regulamentul nr. 1151/2012 impune numai ca produsul în cauză să rezulte în urma unui proces de producție, de prelucrare sau a unei compoziții care corespunde practicii tradiționale și să fie vorba despre o denumire utilizată în mod tradițional sau care să indice caracterul tradițional al produsului.
49 O astfel de interpretare a părții I punctul 2 al treilea paragraf litera (a) din anexa XV la Regulamentul nr. 1234/2007 este, astfel, conformă cu obiectivele privind protecția consumatorilor și garantarea concurenței urmărite de acest regulament, care nu autorizează derogări decât pentru produse a căror natură reală nu ar putea fi confundată cu natura produselor a căror denumire este protejată.
50 De asemenea, argumentul invocat de Republica Cehă, potrivit căruia raționamentul Comisiei ar conduce la reducerea efectului util al Regulamentului nr. 1151/2012 prin impunerea unei proceduri suplimentare și prin limitarea caracterului atractiv al calificării drept STG, nu poate fi reținut. Astfel, ambele regulamente vizează obiective în parte distincte (a se vedea punctele 38 și 43 de mai sus) și prevăd condiții diferite (a se vedea punctul 48 de mai sus). Este coerent ca, la condițiile generale de comercializare a produselor agricole prevăzute de Regulamentul nr. 1234/2007, să se adauge procedura specifică și distinctă prevăzută de Regulamentul nr. 1151/2012, destinată să garanteze consumatorilor că anumite produse agricole pot să revendice, în mod întemeiat, caracteristici care le conferă o valoare adăugată.
51 În sfârșit, deși este adevărat, după cum susține Republica Cehă, că, în Hotărârea C‑37/11, punctul 2 de mai sus (EU:C:2012:640), Curtea nu s‑a pronunțat cu privire la aspectul dacă „pomazánkové máslo” îndeplinea condițiile prevăzute de dispozițiile Regulamentului nr. 1151/2012, această circumstanță este lipsită de relevanță în ceea ce privește legalitatea deciziei atacate. Astfel, Comisia s‑a referit, la punctul 2 din această decizie, la concluzia Curții potrivit căreia denumirea în litigiu nu era conformă cu Regulamentul nr. 1234/2007, concluzie care justifica, în temeiul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012, respingerea cererii de înregistrare în cauză.
52 Din ansamblul celor ce preced rezultă că, prin faptul că a considerat că o denumire nu poate fi înscrisă în registrul STG în cazul în care nu respectă condițiile de comercializare definite de Regulamentul nr. 1234/2007, Comisia nu a săvârșit nicio eroare de drept în interpretarea articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012.
53 În consecință, motivul unic, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor articolelor 50 și 52 din Regulamentul nr. 1151/2012, interpretat în coroborare cu articolul 18 din același regulament, trebuie înlăturat ca nefondat și, prin urmare, acțiunea trebuie respinsă în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
54 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
55 Întrucât Republica Cehă a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Republica Cehă la plata cheltuielilor de judecată.
Martins Ribeiro | Gervasoni | Madise |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 12 mai 2015.
Semnături