Language of document : ECLI:EU:T:2016:430

Cauza T‑66/14

(publicată în extras)

John Arnold Bredenkamp și alții

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

și a

Comisiei Europene

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Zimbabwe – Înghețarea fondurilor – Răspundere extracontractuală”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 21 iulie 2016

1.      Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Normă de drept care conferă drepturi particularilor – Noţiune – Dreptul la proprietate – Includere

[art. 340 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 și art. 52 alin. (1)]

2.      Acte ale instituțiilor – Alegerea temeiului juridic – Regulament de instituire a unor măsuri restrictive luate împotriva unei țări terțe – Măsuri de înghețare a fondurilor anumitor persoane și entități asociate conducătorilor acelei țări sau controlate de aceștia – Legătură suficientă între aceste persoane și entități și regimul țării menționate – Articolele 60 CE și 301 CE coroborate – Admisibilitate

(art. 60 CE și 301 CE; Regulamentul nr. 314/2004 al Consiliului, art. 6)

3.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Măsuri restrictive – Înghețarea fondurilor anumitor persoane, entități sau organisme având în vedere situația dintr‑o țară terță – Dreptul de a fi ascultat înaintea adoptării unor astfel de măsuri – Lipsă – Excepție – Prorogarea aplicării unor măsuri care au fost luate inițial pentru o perioadă limitată

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a) și art. 47; Regulamentul nr. 314/2004 al Consiliului, art. 6]

4.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Măsuri restrictive – Înghețarea fondurilor anumitor persoane, entități sau organisme având în vedere situația dintr‑o țară terță – Dreptul de acces la documente – Limite

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a) și art. 47; Regulamentul nr. 314/2004 al Consiliului]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 17, 24 și 26)

2.      Având în vedere modul de redactare a articolelor 60 și 301 CE, în special expresiile „în raport cu țările terțe respective” și „cu una sau mai multe țări terțe” din cuprinsul acestora, aceste dispoziții vizează adoptarea de măsuri împotriva unor țări terțe, această din urmă noțiune putând să includă conducătorii unei astfel de țări, precum și persoanele fizice și entitățile care sunt asociate acestor conducători sau care sunt controlate direct sau indirect de către aceștia. Or, nu se poate exclude posibilitatea ca managerii anumitor întreprinderi să facă obiectul unor măsuri restrictive adoptate în temeiul articolelor 60 și 301 CE în măsura în care se stabilește că aceștia sunt asociați conducătorilor țării terțe în cauză.

Având în vedere obiectivele urmărite prin măsurile restrictive, care constau în a împiedica orice ajutor furnizat guvernului vizat, noțiunea de asociat trebuie să includă și persoanele care desfășoară activități precum faptul de a furniza regimului la putere, inclusiv prin intermediul unor companii, sprijin financiar și de altă natură. În această privință, posibilitatea de a adopta măsuri restrictive împotriva oricărei persoane juridice deținute de o persoană fizică asociată conducătorilor țării vizate este evident o condiție de efectivitate a măsurilor menționate. Astfel, întrucât numele persoanelor fizice au fost înscrise pe o listă care impune măsuri restrictive pentru motivul că acestea sunt deținute de o persoană fizică ce figurează de asemenea pe lista respectivă, această înscriere este întemeiată în mod valabil pe articolele 60 CE și 301 CE.

(a se vedea punctele 31 și 35-37)

3.      Ținând seama de efectul de surpriză necesar unei măsuri de înghețare a fondurilor, dreptul de a fi ascultat, care trebuie respectat în materie de măsuri restrictive, nu impune nici ca autoritățile Uniunii să comunice persoanei sau entității vizate motivele înscrierii numelui său pe lista care impune măsuri restrictive, anterior înscrierii inițiale a acestui nume pe lista menționată, nici ca Consiliul să procedeze din oficiu la ascultarea acestei persoane sau entități. În schimb, în cazul în care Consiliul a înghețat inițial fonduri pentru o perioadă determinată, acesta trebuie, în principiu, să acorde persoanelor interesate posibilitatea de a fi ascultate înainte de a proroga aplicarea măsurii menționate. Astfel, pentru a fi eficace, actele care prorogă aplicarea unei asemenea măsuri nu trebuie să beneficieze în mod necesar de un efect de surpriză. Totuși, dreptul de a fi ascultat anterior adoptării unor acte de menținere a unor măsuri restrictive în privința unor persoane deja vizate de acestea presupune că Consiliul a reținut noi elemente împotriva acestor persoane.

(a se vedea punctele 48, 49 și 51)

4.      Deși este adevărat că, atunci când au fost comunicate informații suficient de precise, care permit unei persoane înscrise pe lista care impune măsuri restrictive să își facă cunoscut în mod util punctul de vedere cu privire la elementele reținute împotriva sa de instituțiile în cauză, respectarea dreptului la apărare nu implică obligația acestora din urmă de a acorda spontan accesul la documente conținute în dosarul lor, totuși, la cererea părții interesate, instituțiile menționate sunt ținute să acorde accesul la toate documentele administrative neconfidențiale referitoare la măsura în cauză.

(a se vedea punctul 50)