ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera întâi)

12 iulie 2007

Cauza F‑143/06

Donato Continolo

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică — Funcționari — Pensii — Transferul drepturilor de pensie — Inadmisibilitate vădită”

Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Continolo solicită anularea deciziei Comisiei din 3 ianuarie 2006 cu privire la acordarea și lichidarea drepturilor sale de pensie, în măsura în care, la calcularea acestora, nu se ține seama de perioada 11 iunie 1981-1 martie 1983 pe care reclamantul a petrecut‑o în concediu pentru interese personale, decât în limita a 1 an, 5 luni și 6 zile de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, în loc de 1 an, 8 luni și 20 de zile, împreună cu decizia autorității împuternicite să facă numiri din 5 septembrie 2006 de respingere a reclamației sale împotriva deciziei din 3 ianuarie 2006 menționate mai sus.

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată

Sumarul ordonanței

Funcționari — Acțiuni — Reclamație administrativă prealabilă — Identitate de obiect și cauză

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

În temeiul articolului 91 alineatul (2) din statut, o acțiune nu este admisibilă decât în cazul în care împotriva actului care lezează a fost depusă în prealabil o reclamație la autoritatea împuternicită să facă numiri, în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut, în termenul de trei luni prevăzut de acest articol.

Acțiunea unui funcționar îndreptată împotriva unei decizii a administrației care stabilește drepturile sale de pensie este inadmisibilă în cazul în care reclamația prealabilă privea o decizie ulterioară a administrației de respingere a cererii acestuia de cotizare retroactivă la sistemul comunitar de pensii. Astfel, în măsura în care este îndreptată împotriva primei decizii, acțiunea nu a fost precedată de o reclamație prealabilă având același obiect și nu îndeplinește, așadar, cerința impusă prin dispozițiile articolului 91 alineatul (2) din statut. Pe de altă parte, presupunând că, în măsura în care se raportează la calcularea de către administrație a drepturilor de pensie ale reclamantului, se poate considera că reclamația pune în discuție și legalitatea primei decizii și că, în consecință, se poate considera că privește în mod accesoriu această decizie, reclamația ar fi trebuit să fie introdusă în termenul statutar.

(a se vedea punctele 18 și 22-24)