Cauza T‑450/09

Simba Toys GmbH & Co. KG

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de declarare a nulității – Marcă comunitară tridimensională – Cub cu suprafețe care au o structură grilată – Motive absolute de refuz – Articolul 76 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Inexistența unui semn constituit exclusiv din forma produsului necesară obținerii unui rezultat tehnic – Articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009] – Inexistența unui semn constituit exclusiv din forma impusă de însăși natura produsului – Articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Regulamentul nr. 207/2009] – Inexistența unui semn constituit exclusiv din forma care dă o valoare substanțială produsului – Articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Regulamentul nr. 207/2009] – Caracter distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009] – Lipsa caracterului descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009] – Caracter distinctiv dobândit prin utilizare – Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009] – Obligația de motivare – Articolul 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 25 noiembrie 2014

1.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Semne constituite exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic – Noțiune – Interpretare în lumina interesului general respectiv

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (e) pct. (ii)]

2.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Semne constituite exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic – Identificarea caracteristicilor esențiale ale unui semn tridimensional

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (e) pct. (ii)]

3.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Semne constituite exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic – Cub cu suprafețe care au o structură grilată

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (e) pct. (ii)]

4.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Semne constituite exclusiv din forma care dă o valoare substanțială produsului – Condiții

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (e) pct.(iii)]

5.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Mărci tridimensionale constituite din forma unui produs – Caracter distinctiv – Criterii de apreciere

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

6.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Mărci tridimensionale constituite din forma unui produs – Cub cu suprafețe care au o structură grilată

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

7.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Mărci compuse exclusiv din semne sau indicații care pot să servească pentru a desemna caracteristicile unui produs – Criterii

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c)]

8.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Mărci compuse exclusiv din semne sau indicații care pot să servească pentru a desemna caracteristicile unui produs – Marcă tridimensională – Cub cu suprafețe care au o structură grilată

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c)]

9.      Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Motivarea deciziilor – Articolul 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 – Domeniu de aplicare identic cu cel al articolului 253 CE

(art. 253 CE; Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 75 prima teză)

1.      Fiecare dintre motivele de refuz al înregistrării enumerate la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară trebuie interpretat în lumina interesului general care se află la baza acestuia. Interesul general pe care se întemeiază articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din acest regulament este acela de a evita ca dreptul mărcilor să confere unei întreprinderi un monopol asupra soluțiilor tehnice sau asupra caracteristicilor utilitare ale unui produs.

Normele instituite de legiuitor reflectă, în această privință, punerea în balanță a două considerații care sunt, deopotrivă, susceptibile să contribuie la realizarea unui sistem concurențial sănătos și loial.

Pe de o parte, inserarea în articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 a interdicției de a înregistra ca marcă orice semn constituit din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic garantează faptul că întreprinderile nu pot utiliza dreptul mărcilor pentru a perpetua, nelimitat în timp, drepturi exclusive asupra unor soluții tehnice.

Astfel, în cazul în care forma unui produs nu face decât să încorporeze soluția tehnică dezvoltată de fabricantul acestui produs și brevetată la cererea sa, protecția acestei forme cu titlu de marcă după expirarea brevetului ar reduce în mod considerabil și perpetuu posibilitatea celorlalte întreprinderi de a utiliza respectiva soluție tehnică. Or, în sistemul drepturilor de proprietate intelectuală, astfel cum a fost dezvoltat în Uniunea Europeană, soluțiile tehnice pot fi protejate doar pentru o durată limitată, astfel încât să poată fi utilizate în mod liber ulterior de toți operatorii economici.

În plus, înregistrarea ca marcă a unei forme exclusiv funcționale a unui produs poate permite titularului mărcii să interzică altor întreprinderi nu doar folosirea aceleiași forme, dar și folosirea unor forme similare.

Pe de altă parte, prin limitarea motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 la semnele constituite „exclusiv” din forma produsului „necesară” pentru obținerea unui rezultat tehnic, legiuitorul a apreciat în mod întemeiat că orice formă a unui produs este, într‑o anumită măsură, funcțională și că, prin urmare, ar fi inadecvat să se respingă înregistrarea ca marcă a formei unui produs pentru simplul motiv că are caracteristici utilitare. Prin termenii „exclusiv” și „necesară”, această dispoziție garantează că se respinge numai înregistrarea formelor unui produs care nu fac decât să încorporeze o soluție tehnică și a căror înregistrare ca marcă ar jena, așadar, în mod real utilizarea acestei soluții tehnice de către alte întreprinderi.

(a se vedea punctele 32-37)

2.      Aplicarea corectă a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară presupune ca aceste caracteristici esențiale ale semnului tridimensional în cauză să fie corect identificate de autoritatea care se pronunță asupra cererii de înregistrare a semnului ca marcă. Expresia „caracteristici esențiale” trebuie înțeleasă ca vizând elementele cele mai importante ale semnului.

Identificarea respectivelor caracteristici esențiale trebuie realizată de la caz la caz, fără să existe o ierarhie sistematică între diferitele tipuri de elemente pe care le poate conține un semn. La stabilirea caracteristicilor esențiale ale unui semn, autoritatea competentă poate fie să se întemeieze direct pe impresia globală produsă de un semn, fie să procedeze, într‑o primă fază, la o examinare succesivă a fiecăruia dintre elementele constitutive ale semnului.

În special, identificarea caracteristicilor esențiale ale unui semn în vederea unei eventuale aplicări a motivului de refuz al înregistrării prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 poate fi efectuată, după caz și în special având în vedere gradul de dificultate a acestuia, printr‑o simplă analiză vizuală a semnului respectiv sau, dimpotrivă, pe baza unei examinări aprofundate în cadrul căreia sunt luate în considerare elemente utile în vederea aprecierii precum sondajele și expertizele sau chiar date referitoare la drepturile de proprietate intelectuală conferite anterior în raport cu produsul vizat.

Odată identificate caracteristicile esențiale ale semnului, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) are de asemenea obligația de a verifica dacă toate aceste caracteristici îndeplinesc funcția tehnică a produsului în cauză. Astfel, articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 nu se poate aplica atunci când cererea de înregistrare ca marcă privește forma unui produs în care un element nefuncțional cum este un element ornamental sau fantezist joacă un rol important. În acest caz, întreprinderile concurente au acces cu ușurință la forme alternative cu funcționalitate echivalentă, astfel încât nu există niciun risc de a se aduce atingere disponibilității soluției tehnice. Soluția tehnică va putea fi, în această ipoteză, încorporată fără dificultate de concurenții titularului mărcii în forme ale unor produse care nu au același element nefuncțional precum cel de care dispune forma produsului titularului menționat și care, în raport cu această formă, nu sunt, așadar, nici identice, nici similare.

(a se vedea punctele 38-41)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 44-77)

4.      Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, „[s]e respinge înregistrarea […] semne[lor] constituite exclusiv din […] forma care dă o valoare substanțială produsului”. Pentru ca acest motiv de refuz să poată fi reținut, trebuie ca semnul vizat să fie constituit exclusiv dintr‑o formă și ca caracteristicile estetice ale acestuia, respectiv aspectul său exterior, să determine într‑o foarte mare măsură alegerea consumatorului și, prin urmare, valoarea comercială a produsului în cauză. Atunci când forma dă o valoare substanțială produsului vizat, este irelevant faptul că alte caracteristici ale acestui produs precum calitățile sale tehnice îi pot conferi de asemenea o valoare importantă.

(a se vedea punctele 86 și 87)

5.      Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, se respinge înregistrarea „mărci[lor] care sunt lipsite de caracter distinctiv”. Caracterul distinctiv al unei mărci, în sensul acestei dispoziții, înseamnă că această marcă permite să se identifice produsul a cărui înregistrare a fost solicitată ca provenind de la o întreprindere determinată și, prin urmare, să se distingă acel produs de cele ale altor întreprinderi. Acest caracter distinctiv trebuie apreciat, pe de o parte, raportat la produsele sau serviciile a căror înregistrare a fost solicitată și, pe de altă parte, raportat la percepția pe care publicul relevant o are asupra acestora.

Criteriile de apreciere a caracterului distinctiv al unei mărci tridimensionale care este constituită din aspectul produsului însuși nu diferă de cele aplicabile celorlalte categorii de mărci.

Cu toate acestea, în cadrul aplicării acestor criterii, percepția publicului relevant nu este în mod necesar aceeași în cazul unei mărci tridimensionale, care este constituită din aspectul produsului însuși, ca în cazul unei mărci verbale sau figurative, care constă într‑un semn independent de aspectul produsului pe care îl desemnează. Astfel, consumatorul mediu nu este obișnuit să prezume originea produselor în funcție de forma lor sau de aceea a ambalajului lor, în lipsa oricărui element grafic sau textual, și, prin urmare, stabilirea caracterului distinctiv al unei astfel de mărci tridimensionale ar putea fi mai dificilă decât în cazul unei mărci verbale sau figurative.

Pe de altă parte, cu cât forma a cărei înregistrare a fost solicitată ca marcă se apropie de forma cea mai probabilă pe care o va lua produsul în cauză, cu atât este mai posibil ca forma respectivă să fie lipsită de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94. În aceste condiții, numai o marcă ce derogă în mod semnificativ de la norma sau de la uzanțele sectorului și, din acest motiv, își poate îndeplini funcția esențială de origine are caracter distinctiv în sensul dispoziției menționate.

În sfârșit, pentru a aprecia dacă o formă compusă din mai multe elemente poate fi percepută de publicul relevant ca o indicație privind originea, este necesar să se analizeze impresia de ansamblu produsă de această combinație, fapt care nu este incompatibil cu o examinare succesivă a diferitor elemente de prezentare utilizate.

(a se vedea punctele 92-94 și 96-99)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 103, 104 și 106-110)

7.      Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară se opune ca semnele sau indicațiile pe care le menționează să fie rezervate unei singure întreprinderi în temeiul înregistrării lor ca marcă. Această dispoziție urmărește un scop de interes general, care impune ca astfel de semne sau indicații să poată fi utilizate în mod liber de toți. Aceste semne și indicații sunt doar cele care pot servi, în cadrul unei utilizări normale din punctul de vedere al publicului relevant, pentru a desemna, fie direct, fie prin menționarea uneia dintre caracteristicile sale esențiale, produsele sau serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea. Rezultă că, pentru ca un semn să intre sub incidența interdicției prevăzute de această dispoziție, trebuie să aibă un raport cu produsele sau serviciile în cauză suficient de direct și de concret de natură să îi permită publicului vizat să perceapă imediat și fără a sta pe gânduri o descriere a produselor și serviciilor în cauză sau a uneia dintre caracteristicile acestora.

În sfârșit, aprecierea caracterului descriptiv al unui semn se poate realiza numai, pe de o parte, în raport cu percepția acestuia de către publicul vizat și, pe de altă parte, în raport cu produsele sau serviciile vizate. Astfel, caracterul descriptiv al unei mărci se apreciază în raport cu produsele pentru care s‑a înregistrat marca și ținând seama de percepția prezumată a unui consumator mediu din categoria produselor și serviciilor în cauză, normal informat și suficient de atent și de avizat.

(a se vedea punctele 116-120)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 123-125)

9.      În temeiul articolului 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, deciziile Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) trebuie să fie motivate. Această obligație are aceeași întindere precum cea consacrată de articolul 253 CE.

Obligația de a motiva deciziile individuale are ca dublu scop să permită, pe de o parte, persoanei interesate să cunoască motivarea măsurii luate pentru a‑și putea apăra drepturile și, pe de altă parte, instanței Uniunii să își exercite controlul asupra legalității deciziei.

Nu li s‑ar putea cere camerelor de recurs să prezinte o motivare care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părți în fața lor. Prin urmare, motivarea poate fi implicită cu condiția să permită persoanelor interesate să cunoască motivele pentru care a fost adoptată decizia camerei de recurs, iar instanței competente, să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul.

(a se vedea punctele 135-137)