Cauza T‑436/21
Leon Leonard Johan Veen
împotriva
Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii
Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 27 aprilie 2022
„Răspundere extracontractuală – Cooperarea autorităților polițienești și a altor servicii de aplicare a legii din statele membre – Combaterea infracționalității – Comunicare de către Europol a unor informații către un stat membru – Pretinsă prelucrare de date ilegală – Regulamentul (UE) 2016/794 – Articolul 50 alineatul (1) – Prejudiciu moral”
1. Cooperare polițienească – Europol – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Prelucrare a acestor date de către Europol – Menționarea numelui unei persoane fizice într‑un raport – Răspundere ca urmare a unei prelucrări incorecte de date – Inexistență
[Regulamentul 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentele (12), (13), (24), (25) și (40), art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (1) lit. (a) și (b), art. 18 alin. (1), (2) și (4) și art. 50 alin. (1)]
(a se vedea punctele 32-36)
2. Cooperare polițienească – Europol – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Prelucrare a acestor date de către Europol – Răspundere în materie de protecția datelor – Pretinsă inexactitate a datelor – Răspundere a Europol – Inexistență
[Regulamentul 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (47), art. 28 și art. 38 alin. (2), (4), (5) și (7)]
(a se vedea punctele 37 și 38)
3. Cooperare polițienească – Europol – Menționarea numelui unei persoane fizice într‑un raport – Autorizare prealabilă din partea unei instanțe sau a unei autorități administrative independente înainte de orice prelucrare de date cu caracter personal – Inexistență
(Regulamentul 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului)
(a se vedea punctul 43)
4. Cooperare polițienească – Europol – Menționarea numelui unei persoane fizice într‑un raport – Dreptul de a fi ascultat anterior acestei menționări – Inexistență
(Regulamentul 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului)
(a se vedea punctul 44)
5. Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților consacrate de cartă – Condiții – Cerința privind înscrierea restrângerii într‑o lege – Conținut
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7, art. 8 și art. 52 alin. (1); Regulamentul 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentele (50) și (76)]
(a se vedea punctele 46-48)
Rezumat
În cadrul anchetei efectuate ca urmare a punerii sechestrului pe 1,5 tone de metamfetamină, poliția slovacă a solicitat asistența Europol(1), indicând acestuia, printre altele, că domnul Veen era suspectat de a fi implicat în traficul cu această substanță.
Pe baza unor informații transmise de statele membre, Europol a redactat un raport care a fost comunicat doar Franței, Țărilor de Jos, Slovaciei și Statelor Unite. Acest raport arată că domnul Veen a fost implicat în mai multe anchete în Țările de Jos și a făcut obiectul unei semnalări în cadrul unor anchete efectuate în Suedia și în Polonia.
Domnul Veen a apreciat că a suferit un prejudiciu ca urmare a caracterului inexact al mențiunii faptului că ar fi făcut obiectul unor anchete în Suedia și în Polonia. Prin urmare, acesta a introdus, în temeiul Regulamentului privind Europol(2), o acțiune la Tribunal pentru a solicita repararea prejudiciului moral pe care l‑ar fi suferit ca urmare a acestei pretinse prelucrări ilegale de date cu caracter personal de către Europol.
Tribunalul respinge acțiunea și aplică, pentru prima dată, regimul specific și autonom al protecției datelor cu caracter personal în cadrul acțiunii Europol.
Aprecierea Tribunalului
Mai întâi, Tribunalul subliniază că menționarea într‑un raport al Europol a unor informații cu caracter personal referitoare la o persoană nu poate constitui, în sine, o nelegalitate de natură să poată angaja răspunderea acesteia. Astfel, Europol are, printre altele, misiunea de a colecta, a stoca, a prelucra, a analiza și a face schimb de informații, inclusiv informații operative în materie penală, precum și de a notifica fără întârziere statelor membre orice informație sau orice legătură între infracțiuni care le vizează.
În acest scop, Regulamentul privind Europol autorizează această agenție să prelucreze informații, inclusiv informații cu caracter personal, în special prin verificări încrucișate menite să identifice conexiuni între informații referitoare la diferite categorii de persoane(3). Aceasta trebuie totuși să respecte garanțiile privind protecția datelor prevăzute de acest regulament(4). Astfel, această protecție are un caracter autonom și adaptat la natura specifică a prelucrării datelor cu caracter personal în contextul aplicării legii.
În acest cadru, Regulamentul privind Europol menționează partajarea răspunderii în materie de protecție a datelor personale între Europol și statele membre. Europol își asumă astfel îndeosebi răspunderea pentru respectarea principiilor generale în materie de protecție a datelor, cu excepția cerinței privind acuratețea și actualizarea acestor date, precum și răspunderea pentru toate operațiunile de prelucrare a datelor pe care le efectuează. Statele membre sunt, la rândul lor, responsabile de calitatea datelor cu caracter personal pe care le furnizează Europol, precum și de legalitatea transferului lor.
Prin urmare, chiar presupunând că informațiile menționate în raport sunt false, Europol nu poate fi ținută responsabilă de eventuala inexactitate a datelor transmise de un stat membru.
În continuare, Tribunalul arată că Europol nu are obligația de a obține o autorizare prealabilă din partea unei instanțe sau a unei autorități administrative independente înainte de orice prelucrare de date cu caracter personal și nici obligația de a asculta orice persoană înainte de a menționa într‑un raport asemenea date care o privesc. A impune Europol obligația de ascultare ar putea repune în discuție efectul util al Regulamentului privind Europol, precum și acțiunea autorităților polițienești și a anumitor servicii de aplicare a legii.
În sfârșit, în ceea ce privește susținerile privind încălcarea articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitoare la respectarea vieții private și de familie și la protecția datelor cu caracter personal, Tribunalul amintește că articolul 52 alineatul (1) din cartă referitor la întinderea drepturilor garantate implică faptul că reglementarea care conține o măsură care permite o ingerință în exercitarea acestor drepturi trebuie să prevadă norme clare și precise care să reglementeze întinderea și aplicarea măsurii în cauză și să impună cerințe minime.
Or, Regulamentul privind Europol a fost elaborat pentru a asigura în special respectarea dreptului la protecția datelor cu caracter personal și a dreptului la respectarea vieții private, urmărind în același timp obiectivul combaterii eficace a infracțiunilor grave care afectează mai multe state. În acest cadru, legiuitorul Uniunii a elaborat norme clare și precise cu privire la întinderea competențelor conferite Europol, a prevăzut cerințe minime legate de protecția datelor cu caracter personal pe care să le respecte acțiunea acesteia din urmă și a instituit structuri de supraveghere independente, transparente și responsabile.
Prin urmare, întrucât domnul Veen nu a dovedit că Europol nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi reveneau, nu poate fi constatată nicio încălcare a articolelor 7 și 8 din cartă.