HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)
15 decembrie 2022(*)
„Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie penală – Sistemul de Informații Schengen de a doua generație (SIS II) – Decizia 2007/533/JAI – Alertă privind un obiect căutat – Articolul 38 – Obiectivele alertei – Confiscare sau folosire ca probe în cursul procedurilor penale – Articolul 39 – Executarea acțiunii bazate pe o alertă – Măsuri adoptate în conformitate cu dreptul național al statelor membre – Reglementare națională care prevede obligația de a interzice înmatricularea vehiculelor care fac obiectul unor alerte în SIS II”
În cauza C‑88/21,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Curtea Administrativă Supremă a Lituaniei), prin decizia din 8 februarie 2021, primită de Curte la 12 februarie 2021, în procedura
Regionų apygardos administracinio teismo Kauno rūmai,
cu participarea:
Lietuvos Respublikos vidaus reikalų ministerija,
CURTEA (Camera întâi),
compusă din domnul A. Arabadjiev, președinte de cameră, domnul L. Bay Larsen (raportor), vicepreședintele Curții, domnii P. G. Xuereb, A. Kumin și doamna I. Ziemele, judecători,
avocat general: N. Emiliou,
grefier: A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru guvernul lituanian, de K. Dieninis și V. Kazlauskaitė-Švenčionienė, în calitate de agenți;
– pentru guvernul leton, de J. Davidoviča și K. Pommere, în calitate de agenți;
– pentru guvernul neerlandez, de M. K. Bulterman și M. A. M. de Ree, în calitate de agente;
– pentru guvernul portughez, de P. Barros da Costa, L. Inez Fernandes, M. J. Ramos și C. Vieira Guerra, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de L. Grønfeldt și A. Steiblytė, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 7 iulie 2022,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 38 alineatul (1) și a articolului 39 alineatul (3) din Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen de a doua generație (SIS II) (JO 2007, L 205, p. 63, denumită în continuare „Decizia SIS II”).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri inițiate în fața Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Curtea Administrativă Supremă a Lituaniei), de Regionų apygardos administracinio teismo Kauno rūmai (Tribunalul Administrativ Regional, Divizia Kaunas, Lituania), cu privire la legalitatea reglementării lituaniene care interzice înscrierea în registrul național de înmatriculare a vehiculelor care fac obiectul unei semnalări în curs în Sistemul de Informații Schengen de a doua generație (denumit în continuare „SIS II”).
Cadrul juridic
Regulamentul (CE) nr. 1986/2006
3 Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1986/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind accesul la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) al serviciilor competente, în statele membre, pentru eliberarea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor (JO 2006, L 381, p. 34, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 73), este formulat după cum urmează:
„Fără a aduce atingere articolelor 38 și 40 și articolului 46 alineatul (1) din Decizia [SIS II], serviciile competente, în statele membre, pentru eliberarea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, astfel cum sunt menționate în Directiva 1999/37/CE [a Consiliului din 29 aprilie 1999 privind documentele de înmatriculare pentru vehicule (JO 1999, L 138, p. 57, Ediție specială, 07/vol. 7, p. 74)], au acces la următoarele date introduse în SIS II în conformitate cu articolul 38 alineatul (2) literele (a), (b) și (f) din decizia menționată anterior, exclusiv în scopul de a verifica dacă vehiculele care le sunt prezentate în vederea înmatriculării au fost furate, sustrase sau pierdute sau sunt căutate pentru a constitui probe într‑un proces penal:
(a) datele privind autovehiculele cu o capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3;
[…]”
Decizia SIS II
4 Considerentele (5), (8) și (13) ale Deciziei SIS II au următorul cuprins:
„(5) SIS II ar trebui să constituie o măsură compensatorie care să contribuie la menținerea unui grad sporit de securitate în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție al Uniunii Europene, prin sprijinul cooperării operaționale dintre autoritățile polițienești și autoritățile judiciare în materie penală.
[…]
(8) Este necesar să se impună un manual de stabilire a normelor metodologice privind schimbul anumitor informații suplimentare referitoare la acțiunea care trebuie întreprinsă ca urmare a alertelor. Autoritățile naționale din statele membre ar trebui să asigure schimbul acestor informații.
[…]
(13) Alertele nu ar trebui păstrate în SIS II pe o perioadă mai lungă decât cea necesară pentru a îndeplini scopurile pentru care au fost furnizate. […] Alertele introduse privind obiectele căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe în acțiuni penale ar trebui eliminate în mod automat din SIS II după o perioadă de zece ani. […]”
5 Articolul 1 din această decizie, intitulat „Înființarea și obiectivul general al SIS II”, prevede la alineatul (2):
„Scopul SIS II este, în conformitate cu prezenta decizie, acela de a asigura un grad sporit de securitate în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție al Uniunii Europene, inclusiv menținerea securității și a ordinii publice și garantarea securității pe teritoriul statelor membre […] cu ajutorul informațiilor comunicate prin intermediul acestui sistem.”
6 Articolul 3 din aceeași decizie, intitulat „Definiții”, prevede la alineatul (1):
„În sensul prezentei decizii:
(a) «alertă» înseamnă o serie de date introduse în SIS II care le permite autorităților competente să identifice o persoană sau un obiect în vederea luării unor măsuri specifice în ceea o/îl privește;
(b) «informații suplimentare» înseamnă acele informații care nu sunt stocate în SIS II, dar care sunt în legătură cu alertele introduse în SIS II și care urmează a fi transmise în cadrul schimbului de informații:
[…]
(ii) în urma obținerii unui rezultat, pentru a permite luarea unei măsuri adecvate;
[…]”
7 Articolul 8 alineatele (1) și (3) din aceeași directivă prevede:
„(1) Schimbul de informații suplimentare se face în conformitate cu dispozițiile Manualului SIRENE și ale infrastructurii de comunicare. […]
[…]
(3) Cererilor de informații suplimentare depuse de către alte state membre li se dă un răspuns cât mai repede posibil.”
8 Articolul 38 din Decizia SIS II, intitulat „Obiective și condiții de emitere a alertelor”, prevede:
„(1) Se introduc în SIS II datele cu privire la obiectele căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe în cursul procedurilor penale.
(2) Se introduc următoarele categorii de obiecte ușor identificabile:
(a) autovehicule cu o capacitate cilindrică de peste 50 centimetri cubi, ambarcațiuni și aeronave;
[…]”
9 Articolul 39 din această decizie, intitulat „Executarea acțiunii bazate pe o alertă”, prevede:
„(1) Dacă o operațiune de căutare indică existența unei alerte în cazul unui obiect care a fost localizat, autoritatea care a coroborat cele două informații contactează autoritatea care a emis alerta pentru a se conveni măsurile care urmează să fie adoptate. În acest scop, se pot comunica și date cu caracter personal, în conformitate cu prezenta decizie.
(2) Informațiile menționate la alineatul (1) sunt comunicate prin intermediul schimbului de informații suplimentare.
(3) Statul membru care a localizat obiectul ia măsuri în conformitate cu legislația națională.”
10 Intitulat „Perioada de păstrare a alertelor privind obiectele”, articolul 45 din decizia menționată precizează:
„(1) Alertele privind obiectele introduse în SIS II în temeiul prezentei decizii sunt păstrate numai atât timp cât este necesar pentru realizarea scopurilor pentru care au fost introduse.
[…]
(3) Alertele privind obiectele introduse în conformitate cu articolul 38 sunt păstrate maximum zece ani.
(4) Perioadele de păstrare menționate la [alineatul (3)] pot fi prelungite, dacă acest lucru se dovedește necesar pentru scopul în care a fost emisă alerta. În acest caz, [alineatul (3)] se aplică, de asemenea, și prelungirii.”
11 Articolul 49 alineatele (1) și (2) din aceeași decizie prevede:
„(1) Un stat membru care semnalează este responsabil […] de actualitatea […] introducerii datelor în SIS II.
(2) Numai statul membru care a emis alerta este autorizat să modifice, să suplimenteze, să corecteze, să actualizeze sau să șteargă datele pe care le‑a introdus.”
Manualul SIRENE
12 Anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/115/UE a Comisiei din 26 februarie 2013 privind Manualul SIRENE și alte măsuri de punere în aplicare a Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II) (JO 2013, L 71, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1528 a Comisiei din 31 august 2017 (JO 2017, L 231, p. 6) (denumită în continuare „manualul SIRENE”), prevede la punctul 2.1:
„Definiții
– «stat membru semnalant»: statul membru care a introdus semnalarea în SIS II;
– «stat membru executant»: statul membru care întreprinde acțiunile necesare ca urmare a obținerii unui rezultat pozitiv;
[…]”
13 Manualul SIRENE prevede la punctul 2.10, intitulat „Ștergerea în cazul în care nu mai sunt întrunite condițiile pentru menținerea semnalării”:
„Semnalările introduse în SIS II se păstrează numai atât timp cât este necesar pentru realizarea obiectivelor în vederea cărora au fost introduse.
De îndată ce condițiile pentru menținerea semnalării nu mai sunt îndeplinite, statul membru semnalant șterge imediat semnalarea. […]
[…]”
Dreptul lituanian
14 Din cuprinsul punctului 25 din dispozițiile naționale privind SIS II din Lituania, aprobate de Lietuvos Respublikos vidaus reikalų ministro įsakymas Nr. 1V-324 „Dėl Lietuvos nacionalinės antrosios kartos Šengeno informamos nuostatų patvirtinimo” (Ordinul nr. 1V-324 al ministrului de interne lituanian privind aprobarea normelor privind Sistemul național de informații Schengen de a doua generație din Lituania) din 17 septembrie 2007 (Žin., 2007, nr. 100-4084), reiese că departamentul de informatică și comunicare al Ministerului de Interne lituanian garantează accesul întreprinderii de stat Regitra la lista de date N. SIS II care figurează la punctele 1 și 3.1-3.3 (date cu privire la autovehicule căutate și remorcile acestora, registrul național de înmatriculare a vehiculelor, documente de înmatriculare a autovehiculelor căutate).
15 Articolul 27 alineatul (1) din Lietuvos Respublikos saugaus eismo automobilių keliais įstatymas (Legea Republicii Lituania privind siguranța circulației rutiere) din 12 octombrie 2000 (Žin., 2000, nr. 92-2883), în versiunea aplicabilă litigiului principal, prevede că „[s]unt autorizate să circule pe drumurile publice în Lituania vehiculele motorizate și remorcile acestora înmatriculate în mod corespunzător”.
16 Punctul 13 din Normele privind înmatricularea autovehiculelor și a remorcilor acestora, aprobate prin Lietuvos Respublikos vidaus reikalų ministro įsakymas Nr. 260 „Dėl kelių transporto priemonių registravimo taisyklių patvirtinimo” (Ordinul nr. 260 al ministrului de interne lituanian referitor la Normele privind înmatricularea autovehiculelor) din 25 mai 2001 (Žin., 2001, nr. 48-1683), în versiunea aplicabilă litigiului principal, prevede:
„13 Întreprinderea de stat Regitra informează poliția atunci când:
13.1 solicitantul dorește să înmatriculeze un vehicul
13.1.1 al cărui motor sau plăcuță de înmatriculare sau vehiculul însuși este înregistrat în registrul vehiculelor căutate, în Sistemul de Informații Schengen din Lituania sau în baza de date a Secretariatului General al Interpol;
[…]”
17 Punctul 14 din aceste norme privind înmatricularea prevede:
„După informarea poliției […], întreprinderea de stat Regitra nu examinează cererile de înmatriculare a vehiculelor solicitanților decât la finalul controalelor sau al investigațiilor serviciilor de aplicare a legii […] Vehiculele menționate la punctul 13.1.1 din normele de înmatriculare menționate […] nu pot fi înmatriculate decât după radierea din registrul vehiculelor căutate, din Sistemul de Informații Schengen din Lituania sau din baza de date a Secretariatului General al Interpol.”
Litigiul principal și întrebările preliminare
18 La 13 noiembrie 2015, D. R. a cumpărat un autovehicul în Germania, pe baza unui contract încheiat cu AM Transportas, vehicul care fusese anterior furat în Bulgaria.
19 La 20 noiembrie 2015, acest autovehicul a fost radiat din registrul de înmatriculare în Germania, apoi transportat în Lituania și revândut unei alte persoane, a cărei identitate nu este precizată în cererea de decizie preliminară.
20 La 22 februarie 2016, această altă persoană a dorit să înmatriculeze în Lituania autovehiculul respectiv la Regitra, întreprinderea de stat responsabilă cu înmatricularea autovehiculelor în statul membru menționat. Această persoană a descoperit atunci că, pentru același autovehicul, la 23 decembrie 2015 fusese introdusă o alertă în SIS II în Bulgaria. În consecință, aceasta a reziliat contractul de vânzare încheiat pentru acest vehicul.
21 Prin decizia parchetului lituanian din 21 septembrie 2016, urmărirea penală începută în Lituania privind autovehiculul în cauză a fost închisă, pentru motivul că nu s‑a putut constata săvârșirea vreunei infracțiuni în acest stat membru. Astfel cum reiese din cererea de decizie preliminară, prin această decizie, autovehiculul respectiv a fost, în consecință, restituit lui D. R., cumpărătorul acestuia.
22 Deși proprietarul autovehiculului menționat de la momentul prezumtivului furt al acestuia, filiala bulgară a Nabko Holding Company LLC, a fost informată cu privire la acest lucru prin trimiterea unei copii a deciziei amintite și prin comunicarea identității lui D. R. și deși a fost astfel în măsură să își invoce drepturile, acest proprietar nu a întreprins demersuri în acest sens. Pe de altă parte, în pofida transmiterii informațiilor necesare statului membru care a emis alerta, acest stat membru nu a luat, la mai mult de trei ani de la această comunicare, nicio măsură vizând ștergerea alertei din SIS II în privința aceluiași autovehicul.
23 Prin decizia din 20 februarie 2019, biroul local al Regitra a respins cererea de înmatriculare a vehiculului în cauză formulată de D. R. în Lituania, decizia fiind adoptată de acest birou local în temeiul unei dispoziții din reglementarea lituaniană potrivit căreia vehiculele cu privire la care este în curs o alertă în SIS II nu pot fi înmatriculate în acest stat membru decât după ștergerea acestei alerte din sistem.
24 AM Transportas a contestat această decizie la Regitra, care, prin decizia din 28 martie 2019, a menținut decizia biroului local de respingere a cererii de înmatriculare a acestui vehicul în Lituania.
25 În aceste condiții, AM Transportas a formulat o acțiune împotriva deciziilor Regitra la Regionų apygardos administracinio teismo Kauno rūmai (Tribunalul Administrativ Regional, Divizia Kaunas, Lituania).
26 Această instanță a sesizat instanța de trimitere cu o cerere având ca obiect controlul legalității acestei reglementări naționale.
27 Instanța de trimitere ridică problema conformității cu Decizia SIS II a unei reglementări naționale care condiționează înmatricularea autovehiculelor în registrul național al vehiculelor rutiere de cerința ca vehiculul în cauză să nu facă obiectul unei alarme în curs în SIS II, în special în situația în care această alertă nu a fost ștearsă din SIS II de statul membru care a emis alerta, în condițiile în care autoritățile statului membru de executare au transmis informațiile necesare cu privire la obiectul găsit atât autorităților competente ale statului membru inițial, cât și autorităților statului membru executant.
28 În aceste condiții, Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Curtea Administrativă Supremă a Lituaniei) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 39 din [Decizia SIS II], în special articolul 39 alineatul (3) din aceasta, trebuie interpretat în sensul că impune obligația de a interzice înmatricularea obiectelor pentru care a fost emisă o alertă în [SIS II], în pofida faptului că semnalarea nu mai este relevantă (vehiculul a fost localizat, procedura penală în statul membru în care a fost localizat vehiculul a încetat în lipsa unei infracțiuni săvârșite în statul membru respectiv, iar statul care a emis alerta a fost informat, însă omite să procedeze la eliminarea alertei din sistem)?
2) Articolul 39 din [Decizia SIS II], în special articolul 39 alineatul (3) din aceasta, trebuie interpretat în sensul că impune unui stat membru care a localizat un obiect pentru care a fost emisă o alertă în temeiul articolului 38 alineatul (1) din decizia menționată să adopte norme de drept intern prin care să se interzică orice acțiune în raport cu obiectul localizat, cu excepția acțiunilor care permit atingerea unui obiectiv prevăzut la articolul 38 (confiscarea sau folosirea ca probă în cursul procedurilor penale)?
3) Articolul 39 din [Decizia SIS II], în special articolul 39 alineatul (3) din aceasta, trebuie interpretat în sensul că permite statelor membre să instituie un regim juridic care să prevadă derogări de la interdicția de înmatriculare a vehiculelor pentru care a fost introdusă o alertă în [SIS II] în temeiul articolului 38 din decizia menționată, după ce autoritățile competente ale statului membru au luat măsuri pentru ca statul care a introdus alerta să fie informat cu privire la obiectul localizat?”
Cu privire la întrebările preliminare
29 Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 39 din Decizia SIS II coroborat cu articolul 38 alineatul (1) din aceasta trebuie interpretat în sensul că prevede, mai întâi, o obligație generală de interzicere a înmatriculării unui autovehicul care face obiectul unei alerte în curs în SIS II, că impune apoi statelor membre să prevadă norme generale prin care să interzică acțiuni cu privire la obiectul localizat, altele decât cele care permit atingerea obiectivelor acestui articol 38 alineatul (1), și că permite în final acestor state membre să prevadă derogări de la o eventuală interdicție generală de înmatriculare a unui astfel de vehicul.
30 Cu titlu introductiv, din decizia de trimitere reiese că alerta în cauză are ca obiect un autovehicul cu o capacitate cilindrică mai mare de 50 de cm3.
31 În această privință, articolul 38 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Decizia SIS II prevede că datele referitoare la un vehicul precum cel din cauza principală, căutat pentru a fi confiscat sau folosit ca probă în cursul procedurilor penale, se introduc în SIS II.
32 Potrivit jurisprudenței constante a Curții, pentru interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii, este necesar să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul ei și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție [Hotărârea din 28 octombrie 2022, Generalstaatsanwaltschaft München (Extrădare și ne bis in idem), C‑435/22 PPU, EU:C:2022:852, punctul 67].
33 Articolul 39 din Decizia SIS II reglementează modalitățile de executare a acțiunii bazate pe o alertă cu privire la obiecte în scopul confiscării sau al folosirii ca probă în cursul procedurilor penale.
34 În ceea ce privește, în primul rând, modul de redactare a articolului 39 alineatul (1) din această decizie, trebuie subliniat că această dispoziție prevede că, în cazul în care o operațiune de căutare indică existența unei alerte în cazul unui obiect care a fost localizat, autoritatea care a coroborat cele două informații contactează autoritatea care a emis alerta pentru a se conveni măsurile care urmează să fie adoptate.
35 Informațiile menționate la articolul 39 alineatul (1) din Decizia SIS II sunt comunicate, astfel cum se precizează la alineatul (2) al acestui articol 39, prin intermediul schimbului de informații suplimentare.
36 Articolul 39 alineatul (3) din această decizie prevede că statul membru care a fost localizat obiectul ia măsuri „în conformitate cu legislația națională”.
37 Rezultă că articolul 39 din Decizia SIS II se limitează să descrie, în termeni generali, modul în care autoritățile competente ale statului membru de executare trebuie să dea curs unui răspuns afirmativ referitor la o alertă în SIS II, emisă în temeiul articolului 38 din această decizie.
38 Prin urmare, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 49 din concluzii, legiuitorul Uniunii, prin faptul că a ales să nu indice în detaliu la articolul 39 din Decizia SIS II măsurile precise pe care statele membre să fie nevoite să le adopte pentru a pune în aplicare o alertă introdusă în SIS II în temeiul articolului 38 din această decizie, a urmărit să lase acestora o marjă largă de apreciere în această privință.
39 În ceea ce privește, în al doilea rând, contextul în care se înscrie articolul 39 din Decizia SIS II, trebuie arătat că, deși cooperarea operațională dintre autoritățile polițienești și autoritățile judiciare în materie penală, pusă în aplicare în temeiul acestei decizii, presupune ca autoritățile statului membru executant să adopte măsurile asigurătorii necesare [a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iunie 2022, Nachalnik na Rayonno upravlenie Silistra (C‑520/20, EU:C:2022:466, punctul 40)], nicio dispoziție din decizia menționată nu precizează în concret tipul de măsuri pe care statul membru care a localizat obiectul trebuie să le ia în conformitate cu dreptul național.
40 Pe de altă parte, se impune evidențierea faptului că, deși articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1986/2006 prevede că serviciul competent, într‑un stat membru, pentru eliberarea certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor are acces la SIS II în scopul de a verifica dacă vehiculele care îi sunt prezentate în vederea înmatriculării au fost furate, sustrase sau pierdute ori sunt căutate pentru a constitui probe într‑un proces penal, această dispoziție nu are în vedere nicio obligație de a interzice înmatricularea vehiculelor care fac obiectul unei alerte în curs în SIS II.
41 În al treilea rând, din articolul 1 alineatul (2) din Decizia SIS II coroborat cu considerentul (5) al acesteia reiese că decizia menționată urmărește îndeosebi să sprijine cooperarea operațională dintre autoritățile polițienești și autoritățile judiciare în materie penală și să contribuie astfel la asigurarea unui grad sporit de securitate în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție al Uniunii, cu ajutorul informațiilor transmise prin SIS II.
42 Or, interpretarea articolului 39 din decizia amintită, potrivit căreia acest articol nu impune statelor membre adoptarea unor măsuri predeterminate, ci lasă acestora o marjă largă de apreciere pentru a identifica măsurile necesare care trebuie adoptate, nu contravine acestui obiectiv și menține atât contribuția la consolidarea nivelului de securitate în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție al Uniunii, pe care o implică transmiterea de informații cu privire la obiecte în scopul confiscării sau al folosirii lor ca probe în procedurile penale, cât și desfășurarea schimburilor dintre statele membre în cauză în vederea stabilirii măsurilor necesare.
43 În aceste condiții, trebuie apreciat că nu rezultă din articolul 39 din Decizia SIS II nicio obligație generală precum cea privind interzicerea înmatriculării autovehiculelor care fac obiectul unei alerte în curs în SIS II sau interzicerea acțiunilor în legătură cu acest vehicul, altele decât cele la care vizate la articolul 38 alineatul (1) din această decizie.
44 Prin urmare, în cazul în care un stat membru decide să exercite marja largă de apreciere de care dispune, în temeiul articolului 39 alineatul (3) din decizia menționată, în ceea ce privește măsurile care pot fi adoptate în conformitate cu dreptul său național, prevăzând o interdicție generală de înmatriculare a autovehiculelor care fac obiectul unei alerte în curs în SIS II, această decizie nu împiedică introducerea de către acest stat membru a unor derogări de la această interdicție.
45 Pe de altă parte, ținând seama de îndoielile exprimate de instanța de trimitere în ceea ce privește lipsa unei acțiuni din partea autorităților competente ale statului membru care a emis alerta cu privire la alerta introdusă, trebuie amintite, în orice caz, cele ce urmează.
46 Pe de o parte, din articolul 8 alineatul (3) din Decizia SIS II reiese că cererilor de informații suplimentare depuse de către alte state membre li se dă un răspuns cât mai repede posibil. În plus, articolul 45 alineatul (1) din această decizie coroborat cu considerentul (13) al acesteia prevede că alertele privind obiecte introduse în SIS II, în cadrul aplicării Deciziei SIS II, sunt păstrate numai pe perioada necesară pentru a îndeplini scopurile pentru care au fost introduse.
47 Pe de altă parte, articolul 49 alineatele (1) și (2) din decizia menționată prevede, desigur, că numai statul membru care a emis alerta, responsabil în special de actualizarea datelor introduse în SIS II, este autorizat să șteargă aceste date. Articolul 8 alineatul (1) din Decizia SIS II coroborat cu considerentul (8) al acesteia face însă trimitere la manualul SIRENE care conține norme mai detaliate și care impune la punctul 2.10 al doilea paragraf ca, în momentul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile menținerii alertei în cauză, statul membru care a emis alerta să o șteargă fără întârziere. Această dispoziție din manualul SIRENE stabilește astfel în sarcina acestui din urmă stat membru obligația de a elimina alerta respectivă în momentul în care a fost atins obiectivul pentru care a fost introdusă.
48 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că articolul 39 din Decizia SIS II coroborat cu articolul 38 alineatul (1) din aceasta trebuie interpretat în sensul că:
– nu prevede o obligație generală de interzicere a înmatriculării unui autovehicul care face obiectul unei alerte în curs în SIS II;
– nu impune statului membru executant să prevadă norme generale care interzic acțiuni în legătură cu obiectul localizat, altele decât cele care permit atingerea obiectivelor acestui articol 38 alineatul (1), și
– nu se opune ca acest stat membru să prevadă derogări de la o interdicție generală de a înmatricula un astfel de vehicul.
Cu privire la cheltuielile de judecată
49 Întrucât, în privința părților din cauza principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:
Articolul 39 din Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II) coroborat cu articolul 38 alineatul (1) din aceasta
trebuie interpretat în sensul că
– nu prevede o obligație generală de interzicere a înmatriculării unui autovehicul care face obiectul unei alerte în curs în Sistemul de Informații Schengen de a doua generație (SIS II);
– nu impune statului membru executant să prevadă norme generale care interzic acțiuni în legătură cu obiectul localizat, altele decât cele care permit atingerea obiectivelor acestui articol 38 alineatul (1), și
– nu se opune ca acest stat membru să prevadă derogări de la o interdicție generală de a înmatricula un astfel de vehicul.
Semnături