HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)

4 martie 2010(*)

„Dumping – Importuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din China și din Vietnam – Statutul de întreprindere care funcționează în condițiile economiei de piață – Eșantionare – Lipsa cooperării – Dreptul la apărare – Prejudiciu – Obligația de motivare”

În cauza T‑409/06,

Sun Sang Kong Yuen Shoes Factory (Hui Yang) Corp. Ltd, cu sediul în Hui Yang City (China), reprezentată de domnii I. MacVay, solicitor, R. Thompson, QC, și K. Beal, barrister,

reclamantă,

împotriva

Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de domnul J.‑P. Hix, în calitate de agent, asistat de G. Berrisch, avocat,

pârât,

susținut de

Comisia Europeană, reprezentată de domnii H. van Vliet și T. Scharf, în calitate de agenți,

de

Confédération européenne de l’industrie de la chaussure (CEC), cu sediul la Bruxelles, reprezentată inițial de P. Vlaemminck, G. Zonnekeyn și S. Verhulst și ulterior de P. Vlaemminck și A. Hubert, avocați,

și de

BA.LA. di Lanciotti Vittorio & C. Sas, cu sediul în Monte Urano (Italia), și alte șaisprezece interveniente ale căror denumiri figurează în anexă, reprezentate de G. Celona, P. Tabellini și C. Cavaliere, avocați,

interveniente,

având ca obiect o cerere de anulare în parte a Regulamentului (CE) nr. 1472/2006 al Consiliului din 5 octombrie 2006 de instituire a unui drept antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și din Vietnam (JO L 275, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 50, p. 3), în măsura în care o privește pe reclamantă,

TRIBUNALUL (Camera a opta),

compus din doamna M. E. Martins Ribeiro, președinte, domnii S. Papasavvas (raportor) și A. Dittrich, judecători,

grefier: doamna C. Kantza, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 18 februarie 2009,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Cadrul juridic

1        Articolul 1 alineatele (1), (2) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223), cu modificările ulterioare (denumit în continuare „regulamentul de bază”), prevede:

„(1)      Poate fi supus unei taxe antidumping orice produs care face obiectul unui dumping în cazul în care punerea sa în liberă circulație în cadrul Comunității cauzează un prejudiciu.

(2)      Se consideră că un produs face obiectul unui dumping atunci când prețul său de export către Comunitate este mai mic decât prețul comparabil, practicat în cadrul operațiunilor comerciale normale, pentru produsul similar în țara exportatoare.

[…]

(4)      În sensul prezentului regulament, prin «produs similar» se înțelege un produs identic, și anume asemănător în toate privințele produsului respectiv sau, în absența unui astfel de produs, alt produs care, cu toate că nu este asemănător în toate privințele, prezintă caracteristici foarte apropiate celor ale produsului respectiv.”

2        Conform articolului 2 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul de bază, „[v]aloarea normală se stabilește de obicei pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către cumpărători independenți din țara exportatoare.”

3        În ceea ce privește condițiile de atribuire a statutului de întreprindere care funcționează în condițiile economiei de piață (denumit în continuare „SEP”), articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază prevede:

„În cazul anchetelor antidumping privind importurile din […] Republica Populară Chineză […], valoarea normală se stabilește în conformitate cu alineatele (1)-(6), în cazul în care se stabilește, pe baza unor cereri documentate corespunzător prezentate de unul sau mai mulți producători care fac obiectul anchetei […], că în cazul acestui producător sau al acestor producători prevalează condițiile economiei de piață în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv. În cazul în care nu apare o astfel de situație, se aplică dispozițiile de la litera (a).”

4        Potrivit articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază:

„Cererea prezentată în temeiul [articolului 2 alineatul (7) litera (b)] trebuie formulată în scris și să conțină probe suficiente că producătorul își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață, și anume că:

–        deciziile întreprinderilor referitoare la prețuri[,] la costuri[…] [și la] inputuri[…], de exemplu, ale materiilor prime, tehnologiei, mâinii de lucru, producției, vânzărilor și investițiilor, se adoptă ținându‑se seama de semnalele pieței care reflectă cererea și oferta și fără o intervenție semnificativă din partea statului în această privință, iar costurile principalelor inputuri reflectă în mare parte valorile pieței;

[…]

Se analizează dacă producătorul îndeplinește sau nu criteriile menționate anterior în termen de trei luni de la inițierea procedurii, după o consultare specifică a comitetului consultativ și după ce industria comunitară a avut ocazia să își prezinte observațiile. Soluția stabilită rămâne în vigoare pe tot parcursul anchetei.”

5        Potrivit articolului 9 alineatul (5) al doilea paragraf și alineatul (6) din regulamentul de bază:

„(5)      […]

În cazul în care se aplică articolul 2 alineatul (7) litera (a), se poate stabili cu toate acestea o taxă individuală pentru exportatorii care pot demonstra, pe baza unor cereri documentate corespunzător, că:

(a)      în cazul unor întreprinderi controlate total sau parțial de străini sau în cazul asociațiilor în participațiune, exportatorii sunt liberi să repatrieze capitalurile și profiturile;

(b)      prețurile de export, cantitățile exportate și modalitățile de vânzare se stabilesc în mod liber;

(c)      majoritatea acțiunilor aparține unor persoane private. Funcționarii publici care fac parte din consiliul de administrație sau care dețin funcții cheie de conducere sunt în minoritate sau întreprinderea este suficient de independentă de intervenția statului;

(d)      operațiunile de schimb valutar se efectuează la cursul de schimb al pieței; și

(e)      intervenția statului nu este de natură să permită eludarea măsurilor, în cazul în care exportatorii beneficiază de niveluri individuale de taxe.

(6)      În cazul în care Comisia și‑a limitat examinarea în conformitate cu articolul 17, taxa antidumping aplicată importurilor care provin de la exportatori sau de la producători care s‑au făcut cunoscuți în conformitate cu articolul 17, dar nu au fost incluși în anchetă nu trebuie să depășească marja de dumping medie ponderată stabilită pentru părțile care constituie eșantionul […] Trebuie aplicate taxe individuale importurilor care provin de la exportatorii sau de la producătorii care beneficiază de un tratament individual în conformitate cu articolul 17.”

6        Articolul 2 alineatul (8) și alineatul (9) primul paragraf din regulamentul de bază prevede:

„(8)      Prețul de export este prețul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru produsul vândut la export către Comunitate.

(9)      Atunci când nu există un preț de export stabilit […, acesta] poate fi calculat pe baza prețului cu care produsele importate sunt revândute pentru prima oară unui cumpărător independent sau, în cazul în care produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în starea în care erau când au fost importate, prin orice altă modalitate rezonabilă.”

7        Articolul 2 alineatul (10) primul paragraf din regulamentul de bază prevede:

„(10) Se efectuează o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală. Această comparație se face în aceeași etapă a procesului comercial pentru vânzări efectuate la date cât mai apropiate posibil și ținând seama în mod corespunzător de alte diferențe care afectează comparabilitatea prețurilor. În cazul în care valoarea normală și prețul de export nu pot fi comparate astfel, se ține seama în fiecare caz, sub formă de ajustări, de diferențele constatate la factorii care se pretinde și se demonstrează că afectează prețurile și, prin urmare, comparabilitatea acestora […]”

8        Potrivit articolului 2 alineatul (11) din regulamentul de bază:

„Sub rezerva dispozițiilor pertinente care reglementează compararea echitabilă, existența marjelor de dumping în cursul perioadei de anchetă se stabilește în mod normal pe baza unei comparații între o valoare normală medie ponderată cu media ponderată a prețurilor tuturor exporturilor către Comunitate sau pe baza unei comparații între valorile normale individuale și prețurile de export individuale către Comunitate, tranzacție cu tranzacție. Cu toate acestea, o valoare normală stabilită pe baza unei medii ponderate poate fi comparată cu prețurile tuturor exporturilor individuale către Comunitate în cazul în care configurația de export diferă semnificativ între diferiții cumpărători, diferitele regiuni sau perioade și în cazul în care metodele specificate în prima teză a prezentului alineat nu permit reflectarea amplorii reale a dumpingului practicat. Prezentul alineat nu exclude recurgerea la eșantionare în conformitate cu articolul 17.”

9        În ceea ce privește stabilirea existenței unui prejudiciu, articolul 3 alineatele (2), (3) și (6) din regulamentul de bază prevede:

„(2)      Stabilirea existenței unui prejudiciu se bazează pe elemente de probă pozitive și implică o examinare obiectivă: (a) a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping și a efectului acestor importuri asupra prețului produselor similare pe piața Comunității și (b) a efectului acestor importuri asupra industriei comunitare.

(3)      […] În ceea ce privește efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor se analizează dacă a existat, în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, o subcotare semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar din industria comunitară sau dacă aceste importuri au ca efect, în alt mod, diminuarea semnificativă a prețurilor sau împiedicarea în mod semnificativ a creșterii prețurilor care, altfel, s‑ar fi produs. Unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat o bază decisivă de analiză.

[…]

(6)      Trebuie demonstrat cu ajutorul tuturor elementelor doveditoare pertinente prezentate în legătură cu alineatul (2) că importurile care fac obiectul unui dumping cauzează un prejudiciu în sensul prezentului regulament. Concret, acest lucru implică demonstrarea faptului că volumul și/sau nivelurile prețurilor menționate la alineatul (3) au un impact asupra industriei comunitare în sensul alineatului (5) și că acest impact este de asemenea natură încât poate fi considerat important.”

10      Potrivit articolului 9 alineatul (4) ultima teză din regulamentul de bază, „[v]aloarea taxei antidumping nu trebuie să depășească marja de dumping stabilită și trebuie să fie mai mică decât această marjă, în cazul în care această taxă mai mică este suficientă pentru a elimina prejudiciul adus industriei comunitare”.

11      În ceea ce privește tehnica de utilizare a eșantionării, articolul 17 alineatele (1) și (3) din regulamentul de bază prevede:

„(1)      În cazul în care numărul reclamanților, al exportatorilor sau al importatorilor, al tipu[rilor] de produse sau de tranzacții este mare, ancheta se poate limita la un număr rezonabil de părți, de produse sau de tranzacții, utilizând eșantioane reprezentative statistic întocmite pe baza informațiilor disponibile în momentul alegerii sau la cel mai mare volum [reprezentativ] de producție, de vânzări sau de exporturi care pot face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținând seama de timpul disponibil.

[…]

(3)      În cazul în care examinarea este limitată în conformitate cu prezentul articol, se calculează cu toate acestea o marjă de dumping individuală pentru fiecare exportator sau producător care nu este ales inițial, care prezintă informațiile necesare în termenele prevăzute de prezentul regulament, cu excepția cazului în care numărul exportatorilor sau al producătorilor este atât de mare încât examinările individuale ar complica inutil procedura și ar împiedica încheierea anchetei în timp util.”

12      Potrivit articolului 18 alineatele (1), (3), (4) și (6) din regulamentul de bază:

„(1)      În cazul în care o parte interesată nu permite accesul la informațiile necesare sau nu le furnizează în termenele prevăzute în prezentul regulament sau obstrucționează semnificativ ancheta, pot fi stabilite concluzii preliminare sau finale, pozitive sau negative, pe baza datelor disponibile. În cazul în care se constată că o parte interesată a furnizat o informație falsă sau induce în eroare, această informație nu este luată în considerare și se pot utiliza datele disponibile. Părțile interesate trebuie informate cu privire la consecințele unui refuz de a coopera.

[…]

(2)      În cazul în care informațiile prezentate de o parte interesată nu sunt cele mai bune din toate punctele de vedere, ele nu trebuie ignorate, cu condiția ca eventualele lipsuri să nu îngreuneze excesiv stabilirea unor concluzii de o acuratețe rezonabilă, ca informațiile să fie furnizate în timp util, ca ele să poată fi verificate și ca partea să fi acționat cât mai bine posibil.

(4)      În cazul în care nu sunt acceptate elemente de probă sau informații, partea care le‑a comunicat trebuie să fie informată de îndată cu privire la motivele care au stat la baza respingerii lor și trebuie să aibă posibilitatea să ofere explicații suplimentare în termenul stabilit. În cazul în care aceste explicații nu sunt considerate satisfăcătoare, motivele respingerii elementelor de probă sau ale informațiilor în cauză trebuie comunicate și indicate în concluziile făcute publice.

[…]

(6)      În cazul în care o parte interesată nu cooperează sau cooperează doar parțial și din această cauză nu sunt comunicate informații pertinente, situația părții respective poate fi mai puțin favorabilă decât în cazul în care ea ar fi cooperat.”

13      Conform anexei II punctul 3 la Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț 1994 (GATT) (JO L 336, p. 103, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 112, denumit în continuare „Codul antidumping din 1994”), cuprins în anexa 1 A la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (JO 1994, L 336, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 5):

„3.      Toate informațiile care sunt verificabile, care sunt furnizate într‑un mod adecvat pentru a fi utilizate în investigație fără dificultăți exagerate, care sunt furnizate în timp util și, atunci când este cazul, sunt comunicate pe un suport sau în limbajul informatic solicitat de către autorități, trebuie să fie luate în considerație la luarea deciziilor […]”

14      Articolul 20 alineatele (1), (2), (4) și (5) din regulamentul de bază prevede:

„(1)      Reclamanții, importatorii și exportatorii, precum și asociațiile lor reprezentative și reprezentanții țării exportatoare pot cere să fie informați cu privire la detaliile referitoare la faptele și motivele principale pe baza cărora s‑au instituit măsurile provizorii. Cererile de informare trebuie adresate în scris de îndată ce au fost instituite măsuri provizorii și informația trebuie transmisă în scris cât mai repede posibil.

(2)      Părțile menționate la alineatul (1) pot cere o informare finală cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande instituirea de măsuri definitive sau închiderea unei anchete sau a unei proceduri fără instituirea de măsuri; o atenție specială trebuie acordată informării cu privire la faptele sau considerațiile diferite de cele utilizate pentru măsurile provizorii.

[…]

(4)      Informarea finală trebuie făcută în scris. Ținând seama de necesitatea de a proteja confidențialitatea informațiilor, ea trebuie transmisă cât mai repede posibil, în mod normal în termen de cel mult o lună înaintea deciziei definitive sau de transmiterea de către Comisie a unei propuneri de decizie definitivă, în conformitate cu articolul 9. În cazul în care Comisia nu este în măsură să comunice în acest termen anumite fapte sau considerațiile, comunicarea trebuie făcută cât mai repede posibil. Informarea nu este un obstacol pentru orice decizie ulterioară care poate fi luată de Comisie sau de Consiliu și, în cazul în care această decizie se bazează pe fapte și considerații diferite, acestea din urmă trebuie comunicate cât mai curând posibil.

(5)      Observațiile făcute după informarea finală nu pot fi luate în considerare decât în cazul în care sunt primite într‑un termen pe care Comisia îl stabilește în fiecare caz, ținând seama în mod corespunzător de urgența cazului, dar care nu poate fi mai mic de zece zile.”

 Istoricul cauzei și regulamentul atacat

15      Reclamanta, Sun Sang Kong Yuen Shoes Factory (Hui Yang) Corp. Ltd, este o societate producătoare și exportatoare de încălțăminte cu sediul în China.

16      Importurile de încălțăminte din China care se încadrau în anumite categorii din Nomenclatura combinată făceau obiectul unui regim de contingente cantitative care a expirat la 1 ianuarie 2005.

17      Ca urmare a unei plângeri depuse la 30 mai 2005 de Confédération européenne de l’industrie de la chaussure (CEC), Comisia Comunităților Europene a inițiat o procedură antidumping cu privire la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din China și din Vietnam. Avizul de inițiere a procedurii a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 7 iulie 2005 (JO C 166, p. 14, denumit în continuare „avizul de inițiere”).

18      Având în vedere numărul important de părți interesate, la punctul 5.1 litera (a) din avizul de inițiere s‑a arătat că se va recurge la tehnica eșantionării, conform articolului 17 din regulamentul de bază. În plus, la punctul 5.1 litera (b) din avizul de inițiere, Comisia a precizat că, pentru a obține informațiile pe care le considera necesare propriei anchete, va trimite chestionare în special producătorilor‑exportatori din China și din Vietnam, incluși în eșantioane, precum și autorităților din țările exportatoare în cauză.

19      Reclamanta a contactat Comisia, transmițându‑i, la 23 și la 25 iulie 2005, informațiile prevăzute la punctul 5.1 litera (a) subpunctul (i) și litera (e) din avizul de inițiere pentru a face parte din eșantionul de producători‑exportatori pe care această instituție își propunea să îl stabilească în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază și pentru a i se atribui SEP sau, în caz contrar, pentru a beneficia de un tratament individual (denumit în continuare „TI”).

20      Întrucât a fost aleasă pentru a face parte din eșantionul de producători‑exportatori din China, reclamanta a fost invitată să răspundă la chestionarul Comisiei cel mai târziu la 12 septembrie 2005, dată la care aceasta a comunicat răspunsul formulat la chestionarul respectiv.

21      În perioada 4-7 octombrie 2005, Comisia a efectuat o verificare la fața locului în incintele reclamantei. Prin scrisoarea transmisă pe cale electronică la 21 octombrie 2005, reclamanta a prezentat Comisiei o listă finală a vânzărilor sale pe piața comunitară, tranzacție cu tranzacție.

22      Prin telefaxul din 12 decembrie 2005, Comisia a comunicat reclamantei concluziile sale preliminare referitoare la cererea privind SEP/TI formulată de reclamantă. În ceea ce privește criteriul referitor la deciziile întreprinderilor (a se vedea punctul 4 de mai sus), Comisia a arătat că, în ceea ce privește vânzările, în temeiul statutului și al licenței comerciale, reclamanta avea obligația de a exporta toată producția și că nu a întreprins niciun demers pentru a modifica această situație. Ar rezulta astfel că reclamanta era supusă unei intervenții semnificative din partea statului și, pe baza licenței comerciale, își limita activitatea la export. În plus, referitor la același criteriu, Comisia a arătat că reclamanta nu putea efectua repatrierea profiturilor în lipsa unei autorizații administrative prealabile. În aceste condiții și în pofida faptului că reclamanta îndeplinea alte criterii prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, Comisia a propus respingerea cererii privind SEP în discuție.

23      Comisia a invitat reclamanta să îi transmită eventualele sale comentarii cu privire la acest document până la 19 decembrie 2005, dată la care reclamanta a comunicat observațiile. În ceea ce privește exportul întregii producții, reclamanta a subliniat că proceda conform propriei alegeri și că se întemeia pe considerații de „acord administrativ”, referitoare la înregistrarea sa ca plătitor de TVA, precum și la împrejurarea potrivit căreia produsele sale erau destinate exclusiv pieței comunitare și a celei din Statele Unite. În plus, reclamanta a prezentat o atestare eliberată de biroul de comerț exterior și de cooperare economică al districtului Hui Yang din orașul Hui Zhou (provincia Guangdong, China) potrivit căreia avea libertatea să își modifice statutul privind destinația producției, fără ca autoritățile chineze să impună restricții în această privință. În ceea ce privește repatrierea profiturilor, reclamanta a subliniat că procedura de autorizare administrativă era pur formală, deoarece ar avea ca obiect numai controlul validității documentației aferente, și anume cea referitoare la constatarea profiturilor, la plata taxelor aferente, la faptul că administrația acestei societăți a decis în mod efectiv alocarea profiturilor etc. Ca dovadă a afirmațiilor sale, reclamanta a prezentat o circulară emisă de administrația chineză, precum și un aviz juridic care conținea precizări privind aplicarea circularei menționate.

24      Comisia a răspuns prin telefaxul din 23 februarie 2006, menționând refuzul acesteia de a‑și modifica aprecierea inițială. În ceea ce privește destinația producției reclamantei, Comisia a subliniat că observațiile prezentate nu contestau faptul că, pe parcursul perioadei de anchetă, i se interzisese să vândă pe piața chineză și că orice modificare a acestei situații ar fi fost supusă autorizării prealabile din partea statului. În ceea ce privește repatrierea profiturilor, având în vedere explicațiile reclamantei referitoare la acest aspect, Comisia a recunoscut că procedura administrativă aferentă nu implica o intervenție semnificativă din partea statului în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, având în vedere constatările referitoare la destinația producției reclamantei, Comisia a susținut că reclamanta nu îndeplinea criteriul în discuție. Prin urmare, reclamantei i‑a fost refuzată acordarea SEP.

25      Prin telefaxul din 24 februarie 2006, Comisia a informat reclamanta că îi era imposibil să stabilească un eșantion reprezentativ de tranzacții referitoare la vânzări pe piața comunitară pentru a calcula prețurile de export, precum și prețurile cif la frontiera comunitară. Această imposibilitate ar fi fost datorată faptului că datele conținute în lista de vânzări ale reclamantei pe piața comunitară, tranzacție cu tranzacție, furnizată de reclamantă, erau supraevaluate în mod substanțial în raport cu cifrele totale reale, împrejurare confirmată de reclamantă. În aceste condiții, marjele de dumping ar fi fost calculate potrivit datelor disponibile în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

26      Comisia a invitat reclamanta să îi transmită eventualele sale comentarii cu privire la acest document până la 6 martie 2006, dată la care reclamanta a formulat observații. În această privință, în opinia reclamantei, criticile aduse de Comisie erau formulate într‑un mod atât de vag încât îi era imposibil să înțeleagă în ce consta supraevaluarea în discuție. În plus, reclamanta nu ar fi confirmat niciodată existența unei supraevaluări, ar fi explicat în mai multe rânduri că exporturile sale se efectuau prin intermediul unor societăți independente de comercializare și că, prin urmare, îi era imposibil să cunoască destinația finală a produsului în toate cazurile. În plus, toate vânzările reclamantei ar fi efectuate franco la bord, astfel încât nu ar deține datele referitoare la prețul cif la frontiera comunitară. Comisia nu ar fi invocat inexactități în cadrul vizitelor de verificare la fața locului și nici nu ar fi contestat exactitatea datelor colectate. În aceste condiții, reclamanta a contestat aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază în vederea calculării prețului de export sau a marjei de dumping.

27      La 23 martie 2006, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 553/2006 de instituire a unei taxe antidumping provizorii pentru importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și din Vietnam (JO L 98, p. 3, denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).

28      Conform considerentului (9) al regulamentului provizoriu, ancheta cu privire la dumping și la prejudiciu a analizat perioada cuprinsă între 1 aprilie 2004 și 31 martie 2005 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Analiza elementelor utile pentru aprecierea prejudiciului a cuprins perioada dintre 1 ianuarie 2001 și 31 martie 2005 (denumită în continuare „perioada examinată”).

29      Având în vedere necesitatea stabilirii unei valori normale pentru produsele producătorilor‑exportatori din China și din Vietnam cărora nu le poate fi acordat SEP, a fost efectuată o vizită de verificare cu scopul de a stabili valoarea normală pe baza datelor privind o țară analogă, în cazul de față Republica Federativă a Braziliei, la sediile a trei societăți braziliene [considerentul (8) al regulamentului provizoriu].

30      În ceea ce privește produsul în cauză, din considerentele (10), (11), (40) și (41) ale regulamentului provizoriu rezultă că acesta cuprinde în esență sandalele, cizmele, încălțămintea urbană și încălțămintea de stradă, toate fabricate cu fețe din piele sau din piele reconstituită. De asemenea, din considerentele (12)-(31) ale regulamentului provizoriu rezultă că, din definiția produsului în cauză, Comisia a exclus încălțămintea sport de înaltă tehnologie (Special Technology Athletic Footwear, denumită în continuare „STAF”) și că a inclus în cadrul acesteia încălțămintea pentru copii.

31      În ceea ce privește produsul similar, în considerentul (46) al regulamentului provizoriu, Comisia a concluzionat că produsul în cauză și încălțămintea cu fețe din piele produsă în China și în Vietnam și vândută pe piețele interne ale acestora, precum și încălțămintea cu fețe din piele produsă și vândută în Comunitatea Europeană de industria comunitară erau similare din punctul de vedere al caracteristicilor fizice și tehnice esențiale și al utilizării lor și erau percepute de utilizatori ca fiind interschimbabile. Prin urmare, în considerentul (52) al regulamentului provizoriu, Comisia a concluzionat că toate tipurile de încălțăminte cu fețe din piele sau din piele reconstituită produse și vândute în țările în cauză și în Brazilia și cele produse și vândute de industria comunitară pe piața Comunității erau similare celor exportate de țările în cauză către Comunitate.

32      Din considerentul (57) al regulamentului provizoriu rezultă că, în cadrul stabilirii dumpingului, Comisia a recurs la tehnica eșantionării. În acest scop, Comisia a reținut un eșantion compus din 13 producători‑exportatori din China, reprezentând mai mult de 20 % din volumul exporturilor din China către Comunitate. Potrivit considerentului (8) litera (c) al regulamentului provizoriu, reclamanta reprezintă a 11-a societate pe lista producătorilor‑exportatori din China cuprinși în eșantion.

33      Potrivit considerentului (69) al regulamentului provizoriu, reclamantei i s‑a refuzat acordarea SEP pentru motivul că nu îndeplinea primul criteriu referitor la luarea deciziilor fără o intervenție semnificativă din partea statului (a se vedea punctele 22-24 de mai sus).

34      În ceea ce privește cererea privind TI, în considerentul (94) al regulamentului provizoriu, Comisia a arătat că obligația unei întreprinderi de a exporta întreaga producție sau o parte a acesteia presupunea deopotrivă ca aceasta să nu îndeplinească criteriul prevăzut la articolul 9 alineatul (5) al doilea paragraf litera (b) din regulamentul de bază (a se vedea punctul 5 de mai sus).

35      În ceea ce privește prețul de export, în considerentul (130) al regulamentului provizoriu, Comisia a arătat că, atunci când vânzările la export destinate Comunității au fost efectuate prin intermediul unor societăți independente de comercializare, acesta a fost stabilit pe baza prețurilor produsului vândut la export de producătorii în cauză societăților de comercializare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază (a se vedea punctul 6 de mai sus).

36      Potrivit considerentului (131) al regulamentului provizoriu, compararea dintre valoarea normală și prețul de export a fost efectuată la nivelul franco fabrică. În vederea unei comparări echitabile, s‑a ținut seama în mod corespunzător, sub forma unor ajustări, de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază [considerentul (132) al regulamentului provizoriu].

37      În ceea ce privește prejudiciul, Comisia a examinat în special subcotarea prețurilor de import. În acest scop, prețurile de import cif la frontiera comunitară, după vămuire, au fost ajustate în creștere pentru a ține seama de costurile suportate în Comunitate de importatori, cum sunt designul, selectarea materiilor prime etc. și au fost comparate cu prețurile industriei comunitare la nivelul franco fabrică și în aceeași etapă comercială. În privința încălțămintei originare din China, această comparare a determinat o marjă de subcotare de 12,8 % [considerentele (167) și (168) ale regulamentului provizoriu].

38      Prin scrisoarea din 7 aprilie 2006, Comisia a transmis reclamantei, conform articolului 14 alineatul (2) și articolului 20 alineatul (1) din regulamentul de bază, o copie a regulamentului provizoriu și, respectiv, un document cuprinzând informații privind detaliile referitoare la faptele și la motivele principale pe baza cărora s‑au impus taxele antidumping provizorii (denumit în continuare „documentul de informare intermediară”). Comisia a invitat reclamanta să îi transmită eventualele sale comentarii cu privire la aceste documente până la 8 mai 2006.

39      Prin scrisoarea transmisă pe cale electronică la 27 aprilie 2006, reclamanta a criticat caracterul lacunar al informațiilor cuprinse în documentul de informare intermediară, în special cu privire la datele referitoare la ajustările prețurilor în vederea calculării dumpingului și a subcotării. Reclamanta a reiterat aceste critici în observațiile sale scrise depuse la 8 mai 2006.

40      Prin scrisoarea transmisă pe cale electronică la 16 mai 2006, reclamanta a subliniat în special că ajustarea de 15 % a prețului său de export cu titlu de costuri de cercetare‑dezvoltare era inferioară cheltuielilor reale efectuate în acest scop, deoarece nu lua în considerare costurile și marjele importante ale societăților de comercializare prin intermediul cărora anumiți producători din China își transportau producția către piața comunitară.

41      Prin telefaxul din 7 iulie 2006, Comisia a transmis reclamantei, conform articolului 20 alineatele (2)-(4) din regulamentul de bază, un document de informare finală cu privire la faptele și la considerațiile esențiale care au stat la baza propunerii de impunere a taxelor antidumping definitive.

42      În titlul H din acest document, Comisia a expus considerațiile sale cu privire la măsurile antidumping definitive care urmau a fi propuse Consiliului Uniunii Europene. În ceea ce privește tipul de măsuri, Comisia a arătat, în primul rând, că angajamentele din partea producătorilor de a nu vinde sub nivelul de preț care ar fi eliminat prejudiciul important pe care îl înregistra industria comunitară nu constituiau măsuri adecvate și, în al doilea rând, că era necesară aplicarea unui sistem de taxe diferite (punctele 278-291 din documentul de informare finală).

43      În ceea ce privește sistemul de taxe diferite, Comisia a arătat că volumul importurilor a avut un efect prejudiciabil important asupra industriei comunitare începând cu 1 ianuarie 2005, data expirării regimului de contingente (a se vedea punctul 16 de mai sus). Astfel, în primele trei luni ale anului 2005, incluse în perioada de anchetă (a se vedea punctul 28 de mai sus), industria comunitară a cunoscut, proporțional, declinul cel mai evident în cursul perioadei examinate în ceea ce privește mai mulți indicatori economici, precum rentabilitatea, prețurile de vânzare, prețurile de pe piață, vânzările, ocuparea forței de muncă și producția. În aceste condiții, Comisia, în cadrul stabilirii existenței unui prejudiciu, a acordat o atenție deosebită elementului cantitativ al practicilor de dumping. Astfel, aceasta a apreciat că doar importurile care depășesc un anumit volum generau un prejudiciu și că, prin urmare, o intervenție sub forma taxelor ad valorem nu era necesară pentru restabilirea condițiilor de concurență loială. Astfel, taxele antidumping urmau a fi aplicate doar cantităților de produse importate peste un anumit volum anual. În speță, un astfel de sistem de taxe diferite ar fi adecvat pentru eliminarea prejudiciului în măsura în care ar ține seama de efectele regimului de contingente și ar echilibra interesele părților interesate. Prin urmare, taxele antidumping propuse trebuiau să se aplice importurilor efectuate peste pragul de 140 de milioane de perechi de încălțăminte originare din China. Acest volum reflecta aprecierea Comisiei cu privire la importurile originare din China în 2005, ținând seama de cantitățile importate în 2004 (punctele 285-287 și 291 din documentul de informare finală).

44      Astfel, Comisia a propus impunerea unei taxe antidumping definitive, egală cu marja de eliminare a prejudiciului, pentru importurile efectuate peste pragul de 140 de milioane de perechi de încălțăminte originare din China. Această marjă era stabilită la nivelul de subcotare a prețurilor de referință, și anume 23 % (punctul 293 din documentul de informare finală).

45      Comisia a invitat reclamanta să îi transmită comentariile sale cu privire la documentul de informare finală până la 17 iulie 2006.

46      Prin scrisoarea din 13 iulie 2006, reclamanta a prezentat Comisiei o copie a licenței sale comerciale, precum și decizia de modificare a obiectului statutar al acesteia, potrivit căreia, pe viitor, produsele sale ar fi destinate atât exportului, cât și pieței chineze. Prin scrisoarea din 22 august 2006, Comisia a refuzat să revină asupra problemei acordării SEP, pentru motivul expirării termenului prevăzut în acest scop.

47      Prin scrisoarea din 28 iulie 2006, Comisia a transmis reclamantei un document adițional de informare finală. Astfel cum reiese din primele sale două alineate, documentul respectiv avea drept obiect informarea părților interesate cu privire la o schimbare a configurării taxelor antidumping definitive care urmau a fi propuse. Direcția Generală (DG) Comerț a Comisiei ar fi examinat observațiile formulate de anumite părți interesate cu privire la sistemul taxelor diferite, avut inițial în vedere (a se vedea punctele 42-44 de mai sus). Prin intermediul acestui document, Comisia a abandonat ideea unui astfel de sistem. În cadrul noii sale abordări, Comisia a subliniat că majorarea cu adevărat prejudiciabilă a importurilor avusese loc în anul 2004, și aceasta până la sfârșitul perioadei de anchetă, și că 2005 fusese primul an în care importurile de încălțăminte originare din China nu erau supuse unui regim de contingente. În plus, Comisia a stabilit un volum de importuri neprejudiciabil întemeindu‑se pe importurile originare din China și din Vietnam din 2003, și anume 109 milioane de perechi de încălțăminte. Conform acestei noi abordări, impactul economic al acestui volum trebuia luat în calcul pentru stabilirea nivelului de eliminare a prejudiciului. Astfel, pe de o parte, nivelul de eliminare a prejudiciului a fost coborât pentru a se ține seama de volumul importurilor care nu aduc prejudicii și, pe de altă parte, taxele definitive au fost aplicate începând cu prima pereche importată. Conform acestei metode, care prevede patru etape prezentate în documentul respectiv, Comisia a stabilit, pentru importurile originare din China, pe baza regulii „taxei mai mici”, impunerea unei taxe antidumping definitive egale cu nivelul necesar pentru eliminarea prejudiciului, în acest caz 16,5 %.

48      În scopul formalizării acestei noi propuneri, Comisia a anexat la scrisoarea din 28 iulie 2006 punctele care trebuiau să figureze în noul titlu H din documentul de informare finală și să le înlocuiască pe cele care figurau în titlul corespunzător din acesta din urmă (a se vedea punctul 42 de mai sus). La punctele 278 și 279 care trebuiau să figureze în noul titlu H din documentul de informare finală, Comisia a arătat că doar importurile care depășesc un anumit volum înainte de expirarea regimului de contingente puteau cauza un prejudiciu important, astfel încât, în cadrul stabilirii nivelului de eliminare a prejudiciului pe baza rezultatelor perioadei de anchetă, trebuie luat în considerare că anumite cantități importate nu cauzaseră niciun prejudiciu. Prin urmare, cantitățile care nu cauzau un prejudiciu important trebuiau luate în considerare pentru stabilirea nivelului de eliminare a prejudiciului. La punctul 280 din același document, Comisia a prezentat metoda care fusese pusă în aplicare.

49      La 2 august 2006, reclamanta a transmis comentariile sale privind documentul adițional de informare finală.

50      La 5 octombrie 2006, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 de instituire a unui drept antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și din Vietnam (JO L 275, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 50, p. 3, denumit în continuare „regulamentul atacat”). În temeiul regulamentului atacat, Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de încălțăminte cu fețe din piele sau din piele reconstituită, excluzând încălțămintea sport, STAF, papucii de casă și altă încălțăminte de interior și încălțămintea cu cochilie de protecție, originare din China, înregistrate sub mai multe coduri din Nomenclatura combinată (articolul 1 din regulamentul atacat). Procentul taxei antidumping definitive care se aplică la prețul net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, a fost stabilit, pentru încălțămintea produsă de reclamante, la 16,5 %. Conform articolului 3 din regulamentul atacat, acesta era aplicabil pe o perioadă de 2 ani.

51      În ceea ce privește definiția produsului similar, în considerentele (40) și (41) ale regulamentului atacat, Consiliul a menținut aprecierile formulate de Comisie în considerentul (52) al regulamentului provizoriu (a se vedea punctul 31 de mai sus).

52      Potrivit considerentului (77) al regulamentului atacat, prezentarea statutului modificat, fără restricții de vânzare, de către doi producători‑exportatori din China a avut loc prea târziu pentru a putea fi luată în considerare. Astfel, nu mai rămânea suficient timp pentru efectuarea unei verificări în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din regulamentul de bază. În orice caz, aceste restricții de vânzare nu ar fi constituit singurul motiv pentru care societăților în cauză li s‑a refuzat acordarea SEP.

53      Astfel, concluzia negativă prevăzută în regulamentul provizoriu cu privire la acordarea SEP în favoarea reclamantei a fost menținută în considerentul (78) al regulamentului atacat.

54      În ceea ce privește cererea privind TI, în considerentul (83) al regulamentului atacat, Consiliul a menținut concluzia negativă a Comisiei cuprinsă în considerentul (94) al regulamentului provizoriu (a se vedea punctul 34 de mai sus).

55      În ceea ce privește prețul de export și compararea acestuia cu valoarea normală, în considerentele (123) și (138) ale regulamentului atacat, Consiliul a menținut aprecierile Comisiei cuprinse în considerentele (128)-(133) ale regulamentului provizoriu (a se vedea punctele 35 și 36 de mai sus).

56      În ceea ce privește nivelul taxelor, necesar pentru eliminarea prejudiciului cauzat de importurile din China, în considerentele (296)-(301) ale regulamentului atacat, prin care a reluat punctele 275-280 din noul titlu H din documentul de informare finală și pe care le‑a anexat la documentul adițional de informare finală (a se vedea punctul 47 de mai sus), Consiliul a arătat că era necesară luarea în considerare a particularităților prezentei proceduri și, în special, a existenței regimului de contingente până la 1 ianuarie 2005. Întrucât regimul de contingente a împiedicat producerea unui prejudiciu important adus industriei comunitare, de vreme ce majorarea importurilor după expirarea acestui regim ar fi avut un efect prejudiciabil deosebit de sensibil, Consiliul a considerat că numai importurile care depășeau un anumit volum înainte de anularea regimului de contingente puteau cauza un prejudiciu important. Prin urmare, pragul de prejudiciu, determinat pe baza rezultatelor din perioada de anchetă, ar trebui să țină seama de faptul că anumite volume ale importurilor nu cauzaseră un prejudiciu important. Această operațiune, întemeiată pe valoarea volumelor importate în 2003, a condus, în privința importurilor din China, la un prag de prejudiciu de 16,5 % în locul celui de 23 %, care ar fi fost aplicat, astfel cum se arată în considerentul (295) al regulamentului atacat, în cazul în care Consiliul nu ar fi ținut seama de particularitățile prezentei cauze.

 Procedura și concluziile părților

57      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 21 decembrie 2006, reclamanta a introdus prezenta acțiune.

58      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 2 aprilie 2007, Comisia a formulat o cerere de intervenție în prezenta cauză în susținerea concluziilor Consiliului. Prin scrisoarea din 4 octombrie 2007, Comisia a informat Tribunalul că renunță la depunerea unui memoriu în intervenție, dar că va lua parte la ședință.

59      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 5 aprilie 2007, CEC a formulat cerere de intervenție în prezenta cauză în susținerea concluziilor Consiliului.

60      Prin înscrisurile depuse la grefa Tribunalului la 13 aprilie 2007, Provincia di Ascoli Piceno (Italia), Comune di Monte Urano (Italia), societatea BA.LA. di Lanciotti Vittorio & C. Sas și alte șaisprezece interveniente ale căror denumiri figurează în anexă (denumite în continuare „producătorii italieni”) au solicitat să intervină în prezenta cauză în susținerea concluziilor Consiliului.

61      Prin Ordonanța din 4 septembrie 2007, președintele Camerei a doua a Tribunalului a admis cererile de intervenție formulate de Comisie, de CEC și de producătorii italieni. În schimb, cererile formulate de Provincia di Ascoli Piceno și de Comune di Monte Urano au fost respinse.

62      Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a opta, căreia i‑a fost atribuită, în consecință, prezenta cauză.

63      Prin cererea introductivă depusă la grefa Curții la 4 octombrie 2007, Provincia di Ascoli Piceno și Comune di Monte Urano au introdus, în temeiul articolului 57 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, un recurs prin care au solicitat anularea Ordonanței din 4 septembrie 2007, în măsura în care Tribunalul le respinge prin aceasta cererile de intervenție. Prin Ordonanța din 25 ianuarie 2008 [C‑461/07 P(I), Provincia di Ascoli Piceno și Comune di Monte Urano/Consiliul, Rep., p. I‑11*], președintele Curții a respins acest recurs.

64      CEC și producătorii italieni au depus memoriile în intervenție la 15 și, respectiv, la 18 octombrie 2007.

65      Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, reclamanta, Consiliul și Comisia au fost invitate să răspundă în scris la mai multe întrebări.

66      Prin scrisorile primite la 2 februarie 2009, aceste părți au dat curs măsurilor de organizare a procedurii luate de Tribunal.

67      Prin scrisoarea din 17 februarie 2009, Consiliul a solicitat ca anumite părți din răspunsurile reclamantei referitoare la al doilea motiv, precum și înscrisurile anexate la acesta să fie înlăturate din dosar pentru motivul că aceste răspunsuri nu aveau legătură cu întrebările adresate, ci constituiau motive noi.

68      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 18 februarie 2009.

69      În cadrul ședinței, Tribunalul a solicitat reclamantei să prezinte un înscris și să furnizeze o informație în scris. Reclamanta a dat curs acestor solicitări prin scrisoarea din 25 februarie 2009.

70      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea regulamentului atacat în măsura în care o privește;

–        obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

71      Consiliul solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

72      Comisia solicită Tribunalului respingerea acțiunii.

73      CEC și producătorii italieni solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

74      În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă șase motive întemeiate, respectiv, pe:

–        încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază;

–        încălcarea articolului 18 din regulamentul de bază;

–        încălcarea articolului 3 din regulamentul de bază;

–        încălcarea articolului 20 din regulamentul de bază, încălcarea dreptului la apărare și o nemotivare privind prejudiciul suferit de industria comunitară;

–        o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere privind prejudiciul suferit de industria comunitară;

–        încălcarea articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază și o eroare vădită de apreciere privind comparația dintre prețul de export și valoarea normală.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază

 Argumentele părților

75      Reclamanta contestă aprecierea Comisiei potrivit căreia, în cazul său, nu era îndeplinit primul criteriu prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. În această privință, reclamanta subliniază că probele cu înscrisuri furnizate pe parcursul procedurii administrative demonstrează că avea libertatea să decidă asupra comercializării produselor sale pe piața națională sau la export. Astfel, obligația de a formula o cerere pentru obținerea unei licențe comerciale și pentru modificarea acesteia ar exista în scopul înregistrării și nu ar demonstra, așadar, o intervenție semnificativă din partea statului, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. În plus, reclamanta ar fi explicat Comisiei că împrejurarea că întreaga sa producție era destinată exportului reprezenta propria sa alegere comercială (a se vedea punctele 22 și 23 de mai sus).

76      În plus, Comisia ar fi încălcat în special principiul egalității de tratament prin acordarea SEP unei alte societăți din eșantion, Foshan City Nanhai Golden Step Industrial Co., Ltd (denumită în continuare „Golden Step”), deși această diferență de tratament nu ar fi nicidecum justificată.

77      Reclamanta amintește că, la 13 iulie 2006, și anume înainte de expirarea termenului acordat pentru a formula observații asupra documentului de informare finală, a furnizat Comisiei aceleași probe ca cele prezentate de Golden Step, și anume o copie a licenței sale comerciale și a statutului modificat, demonstrând că nu mai era supusă unei obligații de a exporta (a se vedea punctul 46 de mai sus). Refuzul Comisiei de a examina aceste probe ar constitui o încălcare a articolului 20 alineatul (5) din regulamentul de bază, precum și a principiilor bunei administrări și egalității de tratament, deoarece Golden Step ar fi prezentat, de asemenea, elemente de probă după expirarea termenului stabilit pentru formularea de comentarii cu privire la documentul de informare intermediară (a se vedea punctul 38 de mai sus). În plus, regulamentul de bază nu ar prevedea un termen pentru prezentarea de probe referitoare la modificările circumstanțelor. Mai mult, Comisia nu ar fi respectat termenul de trei luni prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază pentru a decide asupra cererii reclamantei privind SEP.

78      Aprecierea formulată în considerentul (77) al regulamentului atacat potrivit căreia neexaminarea informațiilor în discuție era datorată imposibilității de a efectua o verificare în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din regulamentul de bază (a se vedea punctul 52 de mai sus) ar fi eronată. Astfel, în primul rând, între 13 iulie 2006 (data depunerii probelor suplimentare) și 5 octombrie 2006 (data adoptării regulamentului atacat) ar fi trecut mai mult de trei luni, în al doilea rând, nu ar fi fost efectuată nicio verificare a probelor de aceeași natură prezentate de Golden Step, în al treilea rând, reclamanta ar fi fost informată doar la 7 iulie 2006 asupra disponibilității Comisiei de a accepta probe suplimentare și, în al patrulea rând, răspunzând constatărilor efectuate în cadrul unei vizite de verificare, reclamanta ar fi prezentat elementele de probă în cauză. Pe de altă parte, din jurisprudență ar reieși că, atunci când trebuie să decidă asupra luării în considerare a elementelor comunicate după expirarea termenelor acordate, Comisia dispune de o marjă de apreciere.

79      Nu poate fi reținut argumentul potrivit căruia, dacă se presupune că reclamantei ar fi trebuit să i se acorde SEP, termenul de care dispunea Comisia era insuficient pentru calcularea valorii normale. Astfel, având în vedere articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, această considerație nu poate justifica refuzul de acordare a statutului menționat. În plus, datele referitoare la costurile de producție ale reclamantei ar fi fost deja furnizate în cadrul chestionarului antidumping și ar fi fost verificate pe parcursul vizitei la fața locului efectuate de Comisie. Mai mult, astfel cum s‑a arătat la punctul 78 de mai sus, între prezentarea ultimelor informații privind destinația producției reclamantei și adoptarea regulamentului atacat ar fi trecut mai mult de trei luni.

80      Reclamanta contestă argumentul Consiliului potrivit căruia respingerea celui de al doilea motiv ar determina respingerea primului motiv. Astfel, chiar dacă s‑ar considera că reclamanta nu a cooperat în privința calculării prețului de export, valoarea normală ar fi putut fi calculată pe baza elementelor rezultate din propria contabilitate, astfel încât să se stabilească o marjă de dumping individuală. În plus, este de necontestat că reclamanta a furnizat toate informațiile care i‑au fost solicitate, încât articolul 18 alineatul (6) nu poate fi aplicat. Această din urmă dispoziție ar avea ca efect privarea unui operator care a deținut informații pertinente de posibilitatea de a critica faptul că lipsa de cooperare a acestuia a determinat consecințe nefavorabile în privința sa. Prin urmare, nici o dispoziție, nici o practică nu poate priva reclamanta de SEP dacă îndeplinește condițiile de a beneficia de acesta.

81      Ar rezulta astfel că decizia Comisiei prin care reclamantei i se refuză acordarea SEP este afectată de o eroare vădită de apreciere și încalcă, așadar, articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

82      Consiliul, susținut de Comisie, contestă argumentele reclamantei.

 Aprecierea Tribunalului

83      Din considerentul (125) al regulamentului atacat reiese că, „[î]n cazul societăților din eșantion care nu îndeplineau criteriile de acordare a [SEP], s‑a calculat o singură marjă de dumping medie ponderată”, că „respectiva marjă de dumping medie ponderată se aplică societăților care au cooperat și care nu erau reținute în eșantion” și că, „având în vedere importanța cooperării, aceeași marjă de dumping a fost aplicată și tuturor celorlalți producători‑exportatori din China”. În plus, în considerentul (146) al regulamentului atacat, Consiliul a arătat că „nivelul de cooperare a fost ridicat, astfel încât, în conformitate cu practicile constante, s‑a considerat adecvat ca marja de dumping a producătorilor‑exportatori care nu au cooperat să fie stabilită la nivelul marjei de dumping medii ponderate stabilite pentru producătorii‑exportatori care nu au cooperat și care erau incluși în eșantionul din țara în cauză”. Din coroborarea acestor dispoziții, a căror legalitate nu a fost contestată în fața Tribunalului, reiese astfel că, în ipoteza în care reclamanta ar fi obținut SEP, însă ar fi fost considerată că nu a cooperat, instituțiile i‑ar fi atribuit în orice caz marja de dumping medie ponderată stabilită pentru producătorii‑exportatori incluși în eșantion, din cauza lipsei cooperării din partea acesteia. Rezultă astfel că, deși s‑ar presupune în mod greșit că instituțiile au refuzat să acorde SEP reclamantei, această eroare nu poate avea o influență determinantă în ceea ce privește rezultatul dacă Tribunalul ar trebui să mențină aprecierea instituțiilor potrivit căreia reclamanta nu a cooperat la anchetă. Prin urmare, în măsura în care Tribunalul ar trebui să respingă al doilea motiv prin contestarea aprecierii instituțiilor în această privință, o eroare săvârșită eventual de instituții în ceea ce privește acordarea SEP nu ar putea avea o influență determinantă asupra marjei de dumping aplicate reclamantei și, prin urmare, nu ar putea fi suficientă pentru a justifica anularea regulamentului atacat (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 14 mai 2002, Graphischer Maschinenbau/Comisia, T‑126/99, Rec., p. II‑2427, punctul 49).

84      Prin urmare, trebuie examinat mai întâi al doilea motiv.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 18 din regulamentul de bază

 Argumentele părților

85      Reclamanta susține aplicarea incorectă, de către Comisie, a articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, coroborat cu anexa II, punctul 3 din Codul antidumping din 1994 (a se vedea punctele 12 și 13 de mai sus). Astfel, după cum reclamanta ar fi explicat prin scrisoarea din 6 martie 2006 (a se vedea punctul 26 de mai sus), raționamentul urmat de Comisie în comunicarea sa din 24 februarie 2006 (a se vedea punctul 25 de mai sus) nu ar justifica aplicarea acestei dispoziții. În aceste împrejurări, Comisia ar fi încălcat deopotrivă articolul 18 alineatele (3) și (4) din regulamentul de bază.

86      În ceea ce privește aceste din urmă dispoziții, reclamanta subliniază că, prin faptul că a fost informată după mai mult de patru luni de la vizita de verificare la fața locului cu privire la neconformitatea listei vânzărilor sale pe piața comunitară, tranzacție cu tranzacție, listă pe care o furnizase cu ocazia acelei vizite, Comisia nu ar fi respectat cerințele ce decurgeau din dispozițiile menționate.

87      Răspunsul inițial la chestionarul antidumping, depus de reclamantă la 12 septembrie 2005, ar evidenția exporturile efectuate pe parcursul perioadei de anchetă având ca destinație piața comunitară, ridicându‑se la [confidențial](1) perechi de încălțăminte. Ar fi vorba despre cifra corectă acceptată de Comisie pe durata vizitei de verificare. Diferența dintre această cifră și cea de [confidențial] perechi de încălțăminte exportate, menționată în documentul prezentat de reclamantă la 19 septembrie 2005, ar rezulta, în primul rând, din includerea în cea din urmă cifră a [confidențial] perechi de încălțăminte care nu erau destinate pieței comunitare, în al doilea rând, din faptul că reclamanta nu cunoștea destinația finală a întregii sale producții, deoarece exportă prin intermediul unor societăți independente de comercializare, și, în al treilea rând, din includerea în lista respectivă a unor vânzări de încălțăminte care nu se încadra în definiția produsului în cauză.

88      La capătul mai multor verificări având ca obiect definirea, conform oricărei probabilități, a destinației finale a exporturilor pertinente și excluderea vânzărilor de produse, altele decât cele ale produsului în cauză, reclamanta ar fi prezentat o listă finală la 21 octombrie 2005, respectiv înainte de expirarea termenului acordat pentru comunicarea elementelor corectate în urma vizitei de verificare.

89      În ceea ce privește derularea acestei vizite, în prima zi, agenții Comisiei ar fi constituit un eșantion de 21 de tranzacții (dintre care 12 priveau produsul în cauză), iar în ziua următoare ar fi examinat documentele aferente acestora. În plus, agenții Comisiei ar fi ales 13 tranzacții referitoare la vânzări la export către piața comunitară pentru a verifica prețurile de export pe baza documentelor aferente acestora. Prețurile de export verificate ar fi fost corecte. Așadar, ar fi inexactă susținerea Consiliului potrivit căreia, pe parcursul vizitei, agenții Comisiei nu au putut constitui și verifica un eșantion de tranzacții. În plus, din cele de mai sus ar rezulta că, după prezentarea listei finale din 21 octombrie 2005 (a se vedea punctele 21 și 88 de mai sus), nu era necesară verificarea, deoarece acest document ar elimina doar vânzările care nu sunt destinate pieței comunitare, precum și vânzările produselor care nu se încadrează în definiția produsului în cauză, și anume elemente nepertinente, fără adăugarea niciunui alt element. Prin urmare, verificarea nu ar fi fost viciată în niciun mod.

90      În orice caz, în mod contrar susținerilor Consiliului, prin prezentarea listei finale la 21 octombrie 2005, reclamanta nu ar fi încălcat nicio dispoziție a regulamentului de bază. Chiar dacă s‑ar presupune că faptele invocate de Consiliu ar putea determina aplicarea articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază (quod non), Comisia nu ar avea niciun motiv să nu utilizeze prețurile de export (singurele elemente pertinente) verificate la fața locului și necontestate, deoarece criticile invocate de Consiliu ar privi numai volumele de încălțăminte exportate. Aceste prețuri ar constitui date disponibile pentru Comisie în sensul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază.

91      În plus, Comisia nu ar fi răspuns la observațiile formulate de reclamantă în scrisoarea din 6 martie 2006 și nici nu și‑a exprimat poziția cu privire la explicațiile date pe parcursul vizitei de verificare, care ar fi permis clarificarea tuturor diferențelor, validarea tuturor datelor referitoare la prețuri și înțelegerea particularităților lanțului de distribuție al reclamantei. Astfel, Comisia nu ar fi examinat această listă cu diligență și cu imparțialitate.

92      Pe parcursul vizitei de verificare, reclamanta nu ar fi fost informată cu privire la acceptarea de către Comisie a unor noi corecturi, deși i‑a furnizat explicații referitoare la dificultatea întocmirii listei finale. Dimpotrivă, din comportamentul Comisiei ar rezulta cu claritate că nu a exclus examinarea listelor corectate, demers pe care, de altfel, l‑a întreprins în legătură cu alte date.

93      În ceea ce privește datele referitoare la prețul cif la frontiera comunitară (a se vedea punctele 25 și 26 de mai sus), reclamanta subliniază că, în cadrul anchetei, a explicat că facturarea vânzărilor sale se exprima în prețul franco la bord, iar nu în prețuri cif la frontiera comunitară. Reclamanta nu ar fi, așadar, în măsură să furnizeze date referitoare la costurile generate între ieșirea din fabrică și sosirea la frontiera comunitară, care ar conține marja de profit substanțială realizată de societățile independente de comercializare, al cărei cuantum nu este cunoscut de reclamantă. Această situație s‑ar datora faptului că reclamanta s‑ar afla în imposibilitatea de a‑și procura valorile cif la frontiera comunitară, că reclamanta ar fi invitat Comisia să aplice datele fiabile furnizate de societățile independente de comercializare referitoare la costurile suportate între vânzarea franco la bord și sosirea la frontiera comunitară. Ar rezulta astfel că reclamanta a acționat „cât mai bine posibil” pentru a furniza informațiile aflate la dispoziția sa, informații pe care Comisia ar fi putut să le completeze pentru a ajunge la o „concluzie de o acuratețe rezonabilă”.

94      Consiliul, susținut de Comisie, contestă argumentele reclamantei.

 Aprecierea Tribunalului

95      Trebuie arătat că părțile exprimă poziții divergente cu privire la faptele referitoare la acest motiv. În special, în timp ce reclamanta susține că agenții Comisiei au putut să constituie un eșantion de vânzări la export ale produsului în cauză către piața comunitară, să examineze documentația aferentă acestora și, în sfârșit, să verifice prețurile de export, Consiliul contestă în mare parte acest motiv. Consiliul susține că agenții Comisiei nu au putut efectuat examinarea documentelor referitoare la exporturile produsului în cauză către piața comunitară pe parcursul vizitei de verificare la fața locului și, prin urmare, nu au efectuat verificarea prețurilor de export.

96      În această privință, trebuie să se observe că nu se contestă de către Consiliu faptul că, în prima zi a vizitei de verificare la fața locului, agenții Comisiei au selecționat efectiv un eșantion de vânzări la export ale produsului în cauză către piața comunitară. În opinia Consiliului, această situație se explică prin faptul că, în acea etapă, agenții Comisiei încă nu stabiliseră care dintre cele două tabele prezentate de reclamantă, la 12 și, respectiv, la 19 septembrie 2005, era corect. Prin urmare, în cazul în care lista din 19 septembrie 2005 pe baza căreia s‑ar fi efectuat verificarea era corectă, în ziua următoare, agenții Comisiei ar fi efectuat verificarea eșantionului constituit, reclamanta colectând între timp toate documentele aferente tranzacțiilor eșantionate.

97      Similar Consiliului, trebuie însă arătat că verificarea unui eșantion de tranzacții în vederea calculării prețului de export pe baza tuturor tranzacțiilor incluse în lista de vânzări pe piața comunitară, tranzacție cu tranzacție, nu prezintă utilitate atunci când se stabilește că lista include deopotrivă vânzările la export care nu trebuie cuprinse în aceasta. Astfel, dacă se stabilește că o asemenea listă conține un volum substanțial de vânzări neidentificate, care fie au ca obiect produse ce nu se încadrează în definiția produsului în cauză, fie nu sunt exporturi către piața comunitară, verificarea unui eșantion de vânzări, deși concludentă, nu permite remedierea imposibilității de a utiliza toate tranzacțiile cuprinse în listă, din cauza caracterului său nefiabil.

98      În speță, în primul rând, părțile nu au contestat faptul că, în cadrul vizitei de verificare, agenții Comisiei și reprezentanții reclamantei s‑au pus de acord cu privire la volumul total de exporturi ale produsului în cauză pe piața comunitară ([confidențial] perechi de încălțăminte). De asemenea, părțile sunt de acord că acest volum rezultă din cartea mare a reclamantei. Prin urmare, se impune constatarea că elementele furnizate Comisiei la 19 septembrie 2005 ([confidențial] perechi de încălțăminte; a se vedea punctul 87 de mai sus) evidențiau un volum de exporturi supraevaluat cu aproximativ 60 % în raport cu exporturile reale ale produsului în cauză către piața comunitară, fără ca, pe parcursul vizitei de verificare, să fi fost posibilă identificarea exporturilor nepertinente. În plus, trebuie amintit că la 12 septembrie 2005 reclamanta prezentase deja a treia cifră, de ordinul a [confidențial] perechi de încălțăminte. Astfel, în pofida faptului că reclamanta se afla în posesia datelor referitoare la volumul total al exporturilor sale către piața comunitară, listele pe care le‑a furnizat în cursul procedurii conțineau informații incoerente care, în plus, nu ar oferi elemente ce să permită clarificarea contradicțiilor constatate. În sfârșit, explicațiile oferite de reclamantă pe parcursul procedurii administrative nu permiteau explicarea convingătoare a diferențelor constatate.

99      În al doilea rând, în răspunsul la o întrebarea scrisă adresată de Tribunal, Comisia a arătat că, în cazul în care lista de vânzări pe piața comunitară, tranzacție cu tranzacție, prezentată de reclamantă înainte sau pe parcursul vizitei de verificare, nu conținea diferențele constatate, ar fi efectuat calcularea prețului de export ținând seama de toate tranzacțiile cuprinse în aceasta. Lista respectivă ar fi fost prezumată fiabilă dacă, dincolo de concordanța sa cu volumul total de exporturi ale produsului în cauză rezultat din cartea mare a reclamantei, verificarea unui eșantion de tranzacții fusese reușită.

100    În al treilea rând, trebuie arătat că dosarul nu conține niciun element care să demonstreze că agenții Comisiei au verificat efectiv elementele referitoare la eșantionul de vânzări stabilit în cadrul vizitei de verificare. Elementele pe care se întemeiază reclamanta, constând în adnotări olografe ale agenților Comisiei referitoare la anumite tranzacții ce fac parte din lista de vânzări ale reclamantei pe piața comunitară, tranzacție cu tranzacție, demonstrează, o dată în plus, că agenții au ales aceste vânzări pentru eșantion, însă nu au verificat documentele aferente fiecăreia dintre ele.

101    În al patrulea rând, din dosar nu rezultă că, fie în cadrul vizitei de verificare pe loc, fie ulterior, Comisia a indicat că era dispusă să primească și să verifice o listă de vânzări pe piața comunitară, tranzacție cu tranzacție, care ar corespunde volumului total corect al exporturilor produsului în cauză pe piața comunitară. Cu privire la acest aspect, trebuie arătat că acea comunicare invocată de reclamantă în susținerea afirmațiilor sale constă într‑o scrisoare transmisă pe cale electronică din 13 octombrie 2005, adresată de consilierul acesteia unui membru al personalului. Această scrisoare arată, primo, că un agent al Comisiei a acceptat să prelungească până la 21 octombrie 2005 un termen acordat pentru prezentarea anumitor date referitoare la calcularea valorii normale (costuri de producție) și, secundo, că același agent dorea să cunoască dacă lista vânzărilor reclamantei pe piața comunitară, tranzacție cu tranzacție, aflată la dispoziția Comisiei, era definitivă.

102    În afara faptului că această scrisoare nu provine de la Comisie, ci de la reclamantă, se impune constatarea că aceasta nu evidențiază acordarea de către Comisie a unui termen, care expira la 21 octombrie 2005, pentru prezentarea unei versiuni corectate a listei de vânzări pe piața comunitară, tranzacție cu tranzacție. În plus, împrejurarea potrivit căreia Comisia a acceptat date corectate referitoare la valoarea normală, prezentate ulterior vizitei de verificare, precum costurile de producție, nu implică faptul că această instituție era în general pregătită să accepte date corectate, furnizate după vizita de verificare, în privința oricărui alt aspect. Astfel, după cum rezultă din adnotările olografe efectuate pe parcursul vizitei de verificare în tabelul referitor la costurile de producție prezentat de reclamantă în cadrul răspunsului dat la chestionarul antidumping, agenții Comisiei i‑au solicitat să efectueze o singură corectare precisă, și anume să adauge o valoare determinată cu titlu de cheltuieli efectuate de Sun Sang Kong Yuen (Hong Kong).

103    În al cincilea rând, trebuie subliniat că articolul 18 din regulamentul de bază constituie transpunerea în dreptul comunitar a textului cuprins la punctul 6.8, precum și a anexei II la Codul antidumping din 1994, în lumina cărora trebuie interpretat în măsura în care este posibil (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2008, Reliance Industries/Consiliul și Comisia, T‑45/06, Rep., p. II‑2399, punctul 91). Cu privire la acest aspect, trebuie arătat că recurgerea la date disponibile se justifică atunci când o întreprindere refuză să coopereze sau atunci când furnizează o informație falsă ori care induce în eroare, întrucât articolul 18 alineatul (1) a doua teză din regulamentul de bază nu prevede un comportament intenționat.

104    Într‑adevăr, amploarea eforturilor depuse de o parte interesată pentru a comunica anumite informații nu este legată în mod obligatoriu de calitatea intrinsecă a informațiilor comunicate și, în orice caz, nu este singurul element determinant al acestora. Astfel, în cazul în care informațiile solicitate nu sunt finalmente obținute, Comisia are dreptul să recurgă la date disponibile în ceea ce privește informațiile solicitate (a se vedea, cu privire la punctul 6.8 din Codul antidumping din 1994, raportul grupului special constituit în cadrul OMC, intitulat „Egipt – Măsuri antidumping definitive la importul de bare din armătură din oțel originare din Turcia”, adoptat la 1 octombrie 2002, punctul 7.242).

105    Această apreciere este susținută de articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază potrivit căruia, în cazul în care informațiile prezentate de o parte interesată nu sunt cele mai bune din toate punctele de vedere, ele nu trebuie ignorate, cu condiția ca eventualele lipsuri să nu îngreuneze excesiv stabilirea unor concluzii de o acuratețe rezonabilă, ca informațiile să fie furnizate în timp util, ca ele să poată fi verificate și ca partea să fi acționat cât mai bine posibil. Faptul de a fi acționat cât mai bine posibil constituie, așadar, una dintre condițiile care trebuie îndeplinite în vederea obligării Comisiei să ia în considerare informațiile deficiente. Or, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 98 de mai sus, în pofida faptului că reclamanta se afla în posesia volumului total al exporturilor sale către piața comunitară, datele comunicate Comisiei în cursul procedurii administrative privind vânzările sale la export au rămas contradictorii, astfel încât nu se poate considera că a acționat cât mai bine posibil.

106    În aceste condiții, în vederea calculării prețului de export, Comisia nu avea obligația să țină seama de listele de vânzări pe piața comunitară, tranzacție cu tranzacție, prezentate de reclamantă înainte de vizita de verificare, din moment ce utilizarea tuturor datelor cuprinse în liste ar fi determinat fără îndoială un rezultat eronat (a se vedea punctele 97-99 de mai sus).

107    În ceea ce privește lista prezentată la 21 octombrie 2005, trebuie arătat că, deși instituțiile au dreptul să ia în considerare informațiile care le‑au fost transmise în afara termenelor stabilite de ele însele (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2006, Shandong Reipu Biochemicals/Consiliul, T‑413/03, Rec., p. II‑2243, punctul 67), Comisia avea dreptul să refuze luarea în considerare a listei menționate, din moment ce nu putea fi verificată fără efectuarea celei de a doua vizite.

108    Cu privire la acest aspect, trebuie adăugat că, prin faptul că a considerat că prețul de export nu putea fi calculat în mod legal pe baza datelor disponibile în momentul vizitei de verificare, Comisia nu și‑a depășit marja de apreciere (a se vedea punctele 97-99 de mai sus). Această apreciere presupune că s‑a considerat de către Comisie că lista furnizată după vizita respectivă nu putea fi utilizată în vederea calculării prețului de export, în lipsa propriei verificări a tranzacțiilor eșantionate la fața locului. În aceste împrejurări, faptul că tranzacțiile eșantionate sunt cuprinse deopotrivă în lista prezentată la 21 octombrie 2005 este lipsită de pertinență.

109    Având în vedere contradicțiile importante constatate în cazul listei vânzărilor pe piața comunitară, tranzacție cu tranzacție, prezentată de reclamantă pe parcursul procedurii administrative, trebuie să se concluzioneze că reclamanta nu a cooperat în ceea ce privește calcularea prețului său de export în sensul articolului 18 din regulamentul de bază. În consecință, al doilea motiv trebuie respins.

110    În aceste condiții, trebuie să se considere că eroarea invocată de reclamantă în cadrul primului motiv nu poate determina nelegalitatea regulamentului atacat din moment ce, chiar dacă reclamantei i se acorda SEP, în orice caz, instituțiile i‑ar fi imputat marja medie ponderată de dumping din eșantion. Rezultă că primul motiv trebuie deopotrivă respins.

111    Având în vedere respingerea celui de al doilea motiv, nu mai este necesară pronunțarea asupra cererii Consiliului de înlăturare din dosar a anumitor elemente cuprinse în răspunsurile formulate de reclamantă la întrebările scrise adresate de Tribunal (a se vedea punctul 67 de mai sus).

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 din regulamentul de bază

 Argumentele părților

112    În ceea ce privește stabilirea prețului de export, reclamanta consideră că, în regulamentul atacat, Consiliul nu ar fi ținut seama de faptul că își vindea produsele unor societăți independente de comercializare care joacă rolul de intermediari între producătorii din China și distribuitorii stabiliți pe piața comunitară.

113    În opinia reclamantei, societățile independente de comercializare, precum societatea Pagoda, care ar fi un negociator intermediar în cadrul unor vânzări importante având ca destinație piața comunitară, suportă o parte importantă din costul de producție și de comercializare, în special în materie de marketing, de organizare a exporturilor și de cercetare‑dezvoltare. Aceste costuri, precum și marjele de profit ale societăților de comercializare ar fi trebuit luate în considerare pentru stabilirea prețului cif la frontiera comunitară și, prin urmare, pentru calcularea subcotării prețurilor și a prejudiciului rezultat din exporturile reclamantei.

114    În pofida faptului că rolul și marjele de profit ale societăților de comercializare erau cunoscute de Comisie în mod cifric, aceasta nu și‑a îndeplinit obligația de a recurge la o examinare obiectivă a tuturor elementelor pertinente în vederea stabilirii existenței unui prejudiciu în conformitate cu articolul 3 din regulamentul de bază și cu articolul 3 din Codul antidumping din 1994. Prin neluarea în considerare a tuturor costurilor suportate între prețul fob al reclamantei și sosirea la frontiera comunitară, pe de o parte, și, pe de altă parte, prin neluarea în considerare a marjelor de profit ale societăților independente de comercializare, precum Pagoda, Comisia ar fi efectuat, așadar, un calcul eronat al marjei de subcotare în privința reclamantei. Un calcul corect ar fi determinat impunerea unei taxe antidumping mai mici, chiar nule.

115    Ar rezulta astfel că, în cazul în care reclamantei i s‑ar fi acordat SEP, luarea în considerare a elementelor sus‑menționate ar fi putut determina o marjă de prejudiciu inferioară marjei sale de dumping.

116    Consiliul contestă, mai întâi, admisibilitatea prezentului motiv susținând că acesta nu îndeplinește cerințele articolului 44 din Regulamentul de procedură întrucât faptele pe care se întemeiază nu ar fi expuse cu claritate. Astfel, ar fi vorba despre un motiv lipsit de argumente coerente, iar afirmațiile cuprinse în acesta nu ar contrazice faptele stabilite de instituții și nici nu ar demonstra o eroare din partea lor.

117    În continuare, Consiliul susține că reclamanta nu a arătat că motivul pentru care nu fusese stabilit niciun preț de export în privința sa era determinat de lipsa unei liste fiabile a vânzărilor sale pe piața comunitară, tranzacție cu tranzacție. Prin urmare, prețul său de export nu ar fi fost utilizat pentru calcularea marjelor de subcotare în ceea ce privește importurile din China. Aceste marje ar fi fost stabilite prin referire la prețurile de export ale altor întreprinderi incluse în eșantion și care au cooperat pe deplin. Prin urmare, chiar dacă se presupune că instituțiile ar fi trebuit să majoreze prețurile de export ale reclamantei din marja întreprinderilor intermediare de comercializare, această concluzie nu ar modifica rezultatul final.

 Aprecierea Tribunalului

118    Trebuie respinsă de la bun început cauza de inadmisibilitate invocată de Consiliu și rezumată la punctul 116 de mai sus. Astfel, reclamanta a susținut cu claritate că neluarea în considerare a existenței societăților de comercializare, precum societatea Pagoda, și, prin urmare, a marjelor de profit realizate de acestea, în vederea calculării marjei de prejudiciu, ar constitui o încălcare a articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, în măsura în care această dispoziție impune o examinare obiectivă a subcotării prețurilor. Pe de altă parte, prin explicarea faptului că societățile independente de comercializare își realizează marjele de profit înainte de intrarea produselor pe teritoriul comunitar, reclamanta a expus motivul pentru care considera că instituțiile ar fi trebuit să țină seama de aceste marje în cadrul calculării propriilor sale prețuri de export, dacă acestea doreau să efectueze un calcul obiectiv a subcotărilor respective. Prin urmare, reclamanta a expus criticile sale într‑un mod suficient de precis pentru a permite Consiliului să înțeleagă omisiunile care îi erau imputate, precum și importanța acestora în cadrul calculării prejudiciului, iar Tribunalului, să aprecieze temeinicia afirmațiilor în discuție.

119    În ceea ce privește temeinicia motivului, din cuprinsul punctelor 112-115 de mai sus rezultă că reclamanta critică neluarea în considerare de către Consiliu, pentru calcularea subcotării prețurilor, a marjelor de profit ale societăților de comercializare și, în special, ale societății Pagoda, în cadrul calculării prețului cif la frontiera comunitară al exporturilor reclamantei.

120    Cu privire la acest aspect, trebuie arătat că, după cum rezultă din examinarea celui de al doilea motiv (a se vedea punctele 95-110 de mai sus), instituțiile nu și‑au depășit marja de apreciere considerând că lista vânzărilor pe piața comunitară, tranzacție cu tranzacție, furnizată de reclamantă nu putea fi utilizată în vederea calculării prețului de export al produselor rezultate din propria producție. Prin urmare, chiar dacă se presupune că instituțiile ar fi trebuit să calculeze marja de subcotare a prețurilor ținând seama de intervenția societății de comercializare Pagoda în cadrul calculării prețului cif la frontiera comunitară al reclamantei, aceasta nu ar fi putut avea efect asupra calculării marjei de subcotare. Astfel, din moment ce prețul de export al produselor reclamantei nu a fost utilizat în vederea calculării subcotării prețurilor, luarea în considerare a marjelor de profit realizate de societatea Pagoda în cadrul transportului produselor respective către piața comunitară nu poate avea efect asupra marjei de subcotare a prețurilor stabilită pe baza prețurilor de export ale altor societăți din eșantion, care au cooperat pe deplin.

121    Rezultă astfel că al treilea motiv trebuie respins.

 Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 20 din regulamentul de bază, pe încălcarea dreptului la apărare și pe nemotivare

 Argumentele părților

122    Reclamanta susține că instituțiile nu i‑au comunicat în mod adecvat noua analiză a situației de fapt cu privire la prejudiciul suferit de industria comunitară și nici nu i‑au oferit posibilitatea de a‑și prezenta comentariile cu privire la această nouă apreciere asupra configurării taxelor definitive (a se vedea punctele 41-48 de mai sus). În plus, Comisia nu ar fi explicat suficient motivele care impuneau schimbarea analizei sale și utilizarea datelor diferite de cele conținute în prima sa propunere.

123    În timp ce, în documentul de informare finală, Comisia aprecia că importul unui volum de 140 de milioane de perechi de încălțăminte pe an nu avea un efect prejudiciabil asupra industriei comunitare, în documentul adițional de informare finală, aceasta a coborât în mod semnificativ valoarea menționată la 41,5 milioane de perechi, fără a explica motivele care au întemeiat această modificare ce ar fi avut „efectul pervers” de a inversa, prin intermediul unei manipulări efectuate pe baza anilor de referință, valoarea taxelor impuse între China și Vietnam. În ceea ce privește ponderea lor economică, contingentele stabilite printr‑un sistem de taxe diferite ar fi destinate să facă față presiunilor rezultate din volumul importurilor care totuși nu ar fi considerate rezultat al practicilor neloiale, de vreme ce măsurile antidumping ar fi concepute pentru a răspunde practicilor neloiale de dumping. Având în vedere aceste diferențe, termenul de cinci zile acordat de Comisie reclamantelor pentru a‑și prezenta observațiile cu privire la noua propunere ar fi insuficient, fapt contestat de reclamante în cursul procedurii administrative.

124    Regulamentul atacat, care, în considerentul (301), ar fi urmat ultima propunere a Comisiei, nu ar implica o motivare suficientă cu privire la această divergență și nu ar indica motivele care justifică aplicarea noii metode. În schimb, considerentul (301) al regulamentului atacat s‑ar limita la reluarea termenilor de la punctul 280 din documentul adițional de informare finală, care nu ar mai conține alte informații. În plus, documentul adițional de informare finală nu ar conține nicio valoare sau niciun calcul care să susțină metoda descrisă în considerentul (301) al regulamentului atacat și nu ar permite explicarea recurgerii la ani, la valori și la volume diferite de cele care fuseseră utilizate în prima propunere. Pe de altă parte, instituțiile ar fi încălcat articolul 20 din regulamentul de bază, care prevede obligația comunicării detaliilor privind faptele și motivele principale pe baza cărora Comisia intenționează să propună adoptarea unor măsuri definitive. Astfel, aprecierea factuală care susține noua abordare a Comisiei nu ar fi fost nici explicată, nici justificată.

125    În plus, Comisia ar fi încălcat dreptul la apărare al reclamantei prin faptul că nu i‑ar fi permis să își susțină în mod util poziția cu privire la un număr de elemente importante, precum caracterul rezonabil al noii propuneri, exactitatea și pertinența faptelor și ale circumstanțelor invocate, calculele efectuate și elementele prezentate de Comisie în susținerea concluziilor sale cu privire la dumping și la prejudiciul suferit de industria comunitară. Astfel, cele două sisteme ar fi caracterizate de diferențe fundamentale în analiza situației de fapt pe care se întemeiază. Aceste diferențe ar fi generat consecințe radical opuse pentru producătorii din China și din Vietnam fără ca totuși Comisia să fi explicat cum a ajuns la acest rezultat și fără să fi dat persoanelor interesate ocazia de a‑și exercita dreptul la apărare.

126    Încercarea Consiliului de a minimiza diferențele dintre cele două propuneri prin prezentarea ideii că sistemul adoptat ar ține cont de faptul că doar importurile care depășesc anumite praguri de volum cauzează un prejudiciu ar determina impunerea de taxe antidumping în cazul unor importuri care nu generează prejudicii, ceea ce ar contraveni articolului 1 alineatul (1) din regulamentul de bază. Pe de altă parte, faptul că reclamanta a putut formula câteva observații cu privire la acest sistem într‑un termen mai scurt decât termenul minim de zece zile prevăzut la articolul 20 alineatul (5) din regulamentul de bază nu ar putea fi reținut împotriva sa și nici nu ar putea remedia insuficiența informațiilor furnizate de Comisie. Astfel, problema dacă termenul acordat de Comisie era adecvat în vederea respectării dreptului la apărare al reclamantei ar trebui apreciată ținând seama de întinderea schimbării în cadrul metodei adoptate de Comisie, precum și de lipsa de informații sau de explicații cu privire la noua apreciere juridică și de fapt. În acest sens, reclamanta subliniază că, întrucât instituțiile nu oferă explicații adecvate cu privire la realizarea metodei și a aprecierii faptelor, împrejurarea că a putut formula câteva comentarii are o valoare limitată și nu presupune respectarea cerințelor prevăzute la articolul 20 din regulamentul de bază, a principiilor generale de drept comunitar sau a dreptului OMC. În plus, însăși Comisia ar fi adoptat un calendar foarte restrictiv, ceea ce ar fi exclus orice extindere a termenului acordat pentru formularea de comentarii cu privire la documentul adițional de informare finală. Mai mult, discuțiile care au durat mai multe luni ar fi privit sistemul de taxe diferite, iar nu sistemul adoptat în final.

127    Reclamanta apreciază că, din cauza lipsurilor din documentul adițional de informare finală și a termenului insuficient alocat, nu a avut posibilitatea de a prezenta Comisiei motivele pentru care abordarea adoptată era nepotrivită sau neîntemeiată și nici nu a putut prezenta punctul său de vedere cu privire la metoda sau la datele cifrice care susțineau propunerea conținută în acest document.

128    În sfârșit, reclamanta adaugă că, dacă ar fi avut posibilitatea în mod adecvat să formuleze comentarii, ar fi susținut, în primul rând, că sistemul propus echivala cu o încălcare a articolului 1 alineatul (1) din regulamentul de bază, în măsura în care conduce la impunerea de taxe antidumping asupra unor importuri care nu generează prejudicii, în al doilea rând, că, în privința acesteia, ar fi trebuit calculată o marjă individuală de prejudiciu și, în al treilea rând, că ultima propunere a Comisiei era nerezonabilă și neîntemeiată, în măsura în care analiza revizuită a situației de fapt, care nu ar fi fost explicată sau justificată, avusese „efectul pervers” de a inversa sarcina respectivă a măsurilor antidumping între China și Vietnam.

129    Consiliul, susținut de Comisie și de CEC, contestă argumentele reclamantei.

 Aprecierea Tribunalului

130    Prin intermediul celui de al patrulea motiv, în primul rând, reclamanta susține că instituțiile au încălcat articolul 20 din regulamentul de bază, întrucât, pe de o parte, Comisia nu a comunicat elementele pe care și‑a întemeiat calculele efectuate în documentul adițional de informare finală și, pe de altă parte, nu i‑a acordat un termen suficient și conform cu alineatul (5) al aceluiași articol pentru a prezenta observații complete cu privire la noua sa abordare.

131    În al doilea rând, reclamanta susține că instituțiile nu au prezentat nici în documentul de informare finală, nici în documentul adițional de informare finală, nici în regulamentul atacat motivele care justificau metoda pusă în aplicare pentru a ține seama de existența unui volum al importurilor care nu cauza prejudicii și care consta în diminuarea marjei de prejudiciu în locul exonerării importurilor neprejudiciabile de impunerea taxelor antidumping. Aceste circumstanțe constituiau o încălcare a dreptului la apărare al reclamantei, precum și o nemotivare.

132    Cu titlu introductiv, trebuie arătat că articolul 20 din regulamentul de bază prevede modalitățile relative de exercitare a dreptului părților interesate, în special exportatori, de a fi audiate, care constituie unul dintre drepturile fundamentale recunoscute de ordinea juridică comunitară și implică dreptul de a fi informat asupra faptelor și a motivelor principale pe baza cărora se are în vedere recomandarea instituirii taxelor antidumping definitive (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 27 iunie 1991, Al‑Jubail Fertilizer/Consiliul, C‑49/88, Rec., p. I‑3187, punctul 15, și Hotărârea Tribunalului din 19 noiembrie 1998, Champion Stationery și alții/Consiliul, T‑147/97, Rec., p. II‑4137, punctul 55).

133    În aceste condiții, argumentele reclamantei referitoare la încălcarea articolului 20 din regulamentul de bază trebuie interpretate în sensul unei trimiteri la o încălcare a dreptului său la apărare, astfel cum este consacrat de ordinea juridică comunitară, inclusiv de această dispoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 21 noiembrie 2002, Kundan și Tata/Consiliul, T‑88/98, Rec., p. II‑4897, punctul 131).

134    Cu privire la acest aspect, trebuie amintit că întreprinderile vizate de o anchetă care precedă adoptarea unui regulament antidumping trebuie să aibă posibilitatea, în cursul procedurii administrative, să își prezinte în mod util punctul de vedere cu privire la realitatea și la pertinența faptelor și ale circumstanțelor invocate și cu privire la elementele de probă reținute de Comisie în susținerea aprecierii sale în ceea ce privește existența unei practici de dumping și a prejudiciului care ar rezulta din aceasta (Hotărârea Al‑Jubail Fertilizer/Consiliul, punctul 132 de mai sus, punctul 17, Hotărârea Curții din 3 octombrie 2000, Industrie des poudres sphériques/Consiliul, C‑458/98 P, Rec., p. I‑8147, punctul 99, și Hotărârile Champion Stationery și alții/Consiliul, punctul 132 de mai sus, punctul 55, și Kundan și Tata/Consiliul, punctul 133 de mai sus, punctul 132).

135    Trebuie deopotrivă subliniat că, în acest context, caracterul incomplet al informării finale determină nelegalitatea unui regulament ce instituie taxe antidumping definitive numai în cazul în care, din cauza acestei omisiuni, părțile interesate nu au avut posibilitatea de a‑și apăra în mod util interesele. Această situație se regăsește în special în cazul în care omisiunea privește fapte sau considerații diferite de cele utilizate pentru măsurile provizorii, cărora trebuie să li se acorde o atenție deosebită în informarea finală, în temeiul articolului 20 alineatul (2) din regulamentul de bază. De asemenea, această situație se regăsește, pentru identitate de motive, în cazul în care omisiunea privește fapte sau considerații diferite de cele pe care se întemeiază o decizie adoptată de Comisie sau de Consiliu ulterior comunicării documentului de informare finală, astfel cum rezultă din articolul 20 alineatul (4) ultima teză din regulamentul de bază.

136    În speță, astfel cum s‑a arătat la punctele 42-44 de mai sus, Comisia a preconizat încă de la început, în documentul de informare finală, un sistem de taxe diferite, întemeiat pe faptul că doar importurile a mai mult de 140 de milioane de perechi de încălțăminte pe an cauzau un prejudiciu în sensul articolului 3 din regulamentul de bază. Această apreciere se întemeia pe existența unui regim de contingente cantitative până la 1 ianuarie 2005, care ar fi împiedicat un astfel de prejudiciu, precum și pe un calcul al cantităților care ar fi fost importate din China în 2005. Conform acestei propuneri, o taxă antidumping definitivă trebuia aplicată importurilor originare din China mai mari de 140 de milioane de perechi de încălțăminte pe an. Această taxă era egală cu marja de subcotare a prețurilor de referință, respectiv 23 %.

137    Totuși, astfel cum s‑a arătat la punctele 47 și 48 de mai sus, în cadrul documentului adițional de informare finală, Comisia și‑a modificat propunerea cu privire la forma taxelor necesară pentru eliminarea prejudiciului. Această nouă abordare se întemeia și pe existența unui volum al importurilor care nu cauzează prejudicii în sensul articolului 3 din regulamentul de bază. În același timp, conform documentului adițional de informare finală, atât metoda de calcul al acestui volum al importurilor neprejudiciabil, cât și impactul acestui volum asupra formei taxelor definitive propuse erau diferite de cele evocate în documentul de informare finală.

138    În special, în documentul adițional de informare finală, în primul rând, Comisia a reamintit că marja de subcotare a prețurilor de referință pentru importurile originare din China se ridica la 23 %. În al doilea rând, Comisia a stabilit că volumul importurilor originare din această țară în cursul perioadei de anchetă se ridica la 38 % din importurile originare din cele două țări vizate. Procentul respectiv, aplicat tuturor importurilor originare din China și din Vietnam în 2003 (109 milioane de perechi de încălțăminte), corespundea unui număr de aproximativ 41,5 milioane de perechi de încălțăminte, volum despre care s‑a considerat că nu cauzează un prejudiciu industriei comunitare. În al treilea rând, Comisia a apreciat că acest volum reprezenta 28,26 % din importurile originare din China în 2005. În sfârșit, în al patrulea rând, aceasta a redus marja de prejudiciu stabilită inițial (23 %) la 28,26 %, ceea ce a condus la o marjă de prejudiciu „ponderată” de 16,5 %.

139    Din cele prezentate mai sus rezultă următoarele diferențe între metoda prezentată în documentul de informare finală și cea prezentată în documentul adițional de informare finală. În primul rând, în loc să stabilească volumul anual al importurilor neprejudiciabil la nivelul importurilor originare din China în 2005, Comisia a stabilit acest volum anual prin înmulțirea celor 109 milioane de perechi de încălțăminte importate în 2003 cu 38 %. Este vorba despre procentul pe care îl reprezentau importurile originare din această țară din ansamblul importurilor originare din cele două țări vizate în cursul perioadei de anchetă. În al doilea rând, în loc să scutească acest volum anual, calificat drept neprejudiciabil la punctele 278-280 din documentul adițional de informare finală, de aplicarea unei taxe antidumping, Comisia a ales să țină seama de acest volum prin diminuarea nivelului de eliminare a prejudiciului și prin aplicarea taxelor antidumping începând cu prima pereche importată.

140    În acest sens, trebuie constatat că modificarea de către Comisie a propriei analize ca urmare a comentariilor formulate de părțile interesate cu privire la documentul de informare finală nu constituie, în sine, o încălcare a dreptului la apărare. Astfel, după cum rezultă din articolul 20 alineatul (4) ultima teză din regulamentul de bază, documentul de informare finală nu interzice nicio decizie ulterioară a Comisiei sau a Consiliului. Această dispoziție se limitează la a impune Comisiei obligația de a comunica, în cel mai scurt timp posibil, faptele și considerațiile diferite de cele pe care se baza abordarea sa inițială cuprinsă în documentul de informare finală. Într‑adevăr, prin intermediul acestei expuneri, persoanele interesate sunt în măsură să înțeleagă motivele care au condus instituțiile la adoptarea unei poziții diferite.

141    Prin urmare, pentru a stabili dacă drepturile reclamantei prevăzute la articolul 20 alineatul (4) ultima teză din regulamentul de bază au fost respectate de Comisie, trebuie de asemenea să se verifice dacă aceasta i‑a comunicat faptele și considerațiile reținute în scopul noii analize cu privire la prejudiciul și la forma măsurilor necesare pentru a‑l elimina, în măsura în care acestea sunt diferite de cele reținute în documentul de informare finală (a se vedea punctul 135 de mai sus).

142    În acest sens, în documentul adițional de informare finală, Comisia a arătat de la bun început că noua sa propunere permitea să nu se efectueze distincții între diferitele categorii de importatori.

143    În ceea ce privește, în continuare, elementele pe baza cărora Comisia a efectuat ajustarea marjei de prejudiciu de la 23 % la 16,5 %, reclamanta susține în mod greșit că nu a avut acces la acestea. Astfel, metoda descrisă la punctul 138 de mai sus referitoare la ajustarea marjei de prejudiciu prin luarea în considerare a unui volum al importurilor neprejudiciabil figurează în documentul adițional de informare finală. Este adevărat că acest document nu oferă informații cu privire la volumul exact al importurilor originare din China în 2005, care ar permite verificarea corespondenței cu realitatea a pragului de 28,26 %. Totuși, având în vedere că, în opinia Comisiei, cele 41,5 milioane de perechi de încălțăminte reprezintă 28,26 % din totalitatea importurilor originare din China în 2005, se poate deduce că aceste importuri s‑au ridicat la 146,85 milioane de perechi de încălțăminte. De altfel, acest calcul a fost reluat de însăși reclamanta în scrisoarea transmisă pe cale electronică la 2 august 2006 (a se vedea punctul 49 de mai sus).

144    Din considerațiile precedente rezultă că reclamantei i‑a fost comunicat de Comisie raționamentul pe care l‑a urmat pentru a calcula marja de prejudiciu ținând seama de un volum neprejudiciabil al importurilor. Comisia a prezentat totodată toate datele cifrice pe care le‑a considerat pertinente în acest sens, astfel încât dreptul la apărare al reclamantei nu a fost încălcat în această privință.

145    De asemenea, trebuie subliniat, în mod similar Consiliului, că motivul formulat de reclamantă, astfel cum a fost dezvoltat în cererile introductive, este întemeiat pe încălcarea dreptului său la apărare, iar nu pe articolul 1 alineatul (1) din regulamentul de bază. Rezultă astfel că problema dacă sistemul adoptat în regulamentul atacat este compatibil cu articolul 1 alineatul (1) din regulamentul de bază, prin faptul că ar impune taxe antidumping în cazul unor importuri inferioare pragului anual despre care se considerase că nu cauza prejudicii, nu a fost supusă propriu‑zis controlului Tribunalului.

146    În ceea ce privește termenul acordat, părțile sunt de acord cu privire la faptul că acesta ar fi expirat la 2 august 2006.

147    Prin faptul că a acordat reclamantei un termen mai mic de zece zile pentru a prezenta comentarii pe marginea documentului adițional de informare finală, Comisia a încălcat articolul 20 alineatul (5) din regulamentul de bază (a se vedea în acest sens Hotărârea Champion Stationery și alții/Consiliul, punctul 132 de mai sus, punctul 80). Totuși, această circumstanță nu ar putea, în sine, să conducă la anularea regulamentului atacat. Astfel, mai trebuie stabilit că acordarea unui termen mai scurt decât cel legal a fost de natură să afecteze în mod concret dreptul său la apărare în cadrul procedurii în discuție (Hotărârea Tribunalului din 28 octombrie 2004, Shanghai Teraoka Electronic/Consiliul, T‑35/01, Rec., p. II‑3663, punctul 331).

148    În această privință, trebuie arătat că, în scrisoarea transmisă pe cale electronică la 2 august 2006, reclamanta a amintit calculele Comisiei și că a prezentat un calcul alternativ care ar fi condus la un rezultat diferit și, în opinia sa, echitabil. Prin urmare, reclamanta a înțeles raționamentul Comisiei și a fost în măsură să îi propună o altă abordare, fără a solicita prelungirea termenului acordat. În aceste condiții, trebuie constatat că reclamanta a fost în măsură să își susțină în mod util punctul de vedere.

149    Din aceasta rezultă că dreptul la apărare al reclamantei nu a fost încălcat.

150    Pentru identitate de motive, trebuie respinsă argumentația reclamantei întemeiată pe nemotivarea metodei aplicate pentru calcularea nivelului de eliminare a prejudiciului. Astfel, motivarea regulamentului atacat trebuie apreciată având în vedere în special informațiile care au fost comunicate reclamantei și observațiile pe care aceasta le‑a depus în cursul procedurii administrative (Hotărârea Tribunalului din 15 decembrie 1999, Petrotub și Republica/Consiliul, T‑33/98 și T‑34/98, Rec., p. II‑3837, punctul 107).

151    În speță, astfel cum s‑a arătat la punctul 56 de mai sus, considerentele (296)-(301) ale regulamentului atacat conțin aprecieri care au condus Consiliul la adoptarea sistemului ce a fost pus în aplicare în cele din urmă. În consecință, întrucât Comisia a comunicat reclamantei raționamentul pe care l‑a urmat pentru calcularea marjei de prejudiciu cu luarea în considerare a unui volum neprejudiciabil de importuri și întrucât i‑a prezentat acesteia și ansamblul datelor cifrice pe care le‑a considerat pertinente în acest sens (a se vedea punctele 166-168 de mai jos), trebuie concluzionat că regulamentul atacat este motivat corespunzător cerințelor legale.

152    Prin urmare, al patrulea motiv trebuie respins.

 Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește prejudiciul suferit de industria comunitară

 Argumentele părților

153    Reclamanta apreciază că decizia privind prejudiciul nu este întemeiată pe o perioadă suficient de lungă de importuri normale și, prin urmare, nu se bazează pe date fiabile și obiective. Astfel, având în vedere că perioada de anchetă este cuprinsă între 1 aprilie 2004 și 31 martie 2005, Comisia ar fi ajuns la convingerea că creșterea importurilor după expirarea regimului de contingente a avut un efect prejudiciabil deosebit de sensibil pentru industria comunitară, ținând seama doar de o perioadă de trei luni, prin urmare, de primul trimestru din 2005. Semnele vădite ale existenței unui prejudiciu important în 2004 la care face trimitere Comisia la punctul 277 din noul titlu H din documentul adițional de informare finală nu ar avea semnificația că în 2004 s‑a produs efectiv un prejudiciu important. Absența unui prejudiciu important în 2004 ar fi coroborată cu faptul că creșterea importurilor din acel an a fost mică în raport cu 2003 și ar fi confirmată de punctul 285 din documentul de informare finală.

154    Or, primele trei luni din 2005 ar constitui perioada inițială de deschidere a unei piețe care, pentru mai mult de 12 ani, a făcut obiectul aplicării unui regim strict de contingente cantitative. Astfel cum a arătat Comisia în documentul de informare finală, această perioadă care a urmat expirării regimului de contingente ar fi fost denaturată în mod artificial prin atingeri în legătură cu acest eveniment. Prin urmare, regulamentul atacat s‑ar fi întemeiat pe informații referitoare la o perioadă scurtă care nu putea furniza elemente fiabile cu privire la eliminarea contingentelor. Ar rezulta, astfel, încălcarea de către Consiliu a articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. În plus, nimic nu ar dovedi analizarea de către Comisie a factorilor de prejudiciu pentru întreaga perioadă examinată.

155    În sfârșit, reclamanta amintește că regimul de contingente nu era destinat să remedieze consecințele importurilor care făceau obiectul unui dumping.

156    Consiliul, susținut de Comisie și de CEC, contestă argumentele reclamantei.

 Aprecierea Tribunalului

157    În primul rând, trebuie subliniat că instituirea taxelor antidumping nu constituie o sancțiune a unui comportament anterior, ci o măsură de apărare și de protecție împotriva concurenței neloiale rezultate din practicile de dumping. Astfel, ancheta trebuie să se desfășoare pe baza unor informații cât mai actualizate posibil, pentru a putea stabili taxe antidumping adecvate pentru protejarea industriei comunitare împotriva practicilor de dumping (Hotărârea Industrie des poudres sphériques/Consiliul, punctul 134 de mai sus, punctele 91 și 92, și Hotărârea Tribunalului din 14 noiembrie 2006, Nanjing Metalink/Consiliul, T‑138/02, Rec., p. II‑4347, punctul 60).

158    Astfel, în cazul în care instituțiile constată că importurile unui produs, care până atunci a făcut obiectul unor restricții cantitative, cresc după expirarea restricțiilor respective, acestea pot ține seama de creșterea menționată pentru aprecierea prejudiciului suferit de industria comunitară.

159    În al doilea rând, după cum a evidențiat Consiliul, aprecierea Comisiei prezentată la punctul 283 din documentul de informare finală, conform căreia volumul de produse importate a crescut după expirarea regimului de contingente, nu demonstrează că instituțiile s‑au bazat doar pe acest element cantitativ pentru a adopta o concluzie în sensul existenței unui prejudiciu.

160    În sfârșit, astfel cum rezultă din considerentele (162), (168)-(170), (187)-(206) și (216)-(240) ale regulamentului atacat, în ceea ce privește prejudiciul și legătura de cauzalitate, instituțiile au ținut seama de mai mulți factori referitori nu numai la ultimul trimestru din perioada de anchetă, ci și la perioada examinată.

161    Rezultă astfel că al cincilea motiv trebuie respins.

 Cu privire la al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază și pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește comparația dintre prețul de export și valoarea normală

 Argumentele părților

162    Reclamanta susține că, prin faptul că nu a efectuat o comparare echitabilă între prețul de export și valoarea normală, Consiliul a încălcat articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Astfel, metoda utilizată de Comisie în vederea comparării diverselor modele de încălțăminte ar fi determinat rezultate denaturate.

163    În special, reclamanta susține că Comisia a regrupat într‑un singur număr de control al produsului mai multe tipuri de încălțăminte cu costuri de producție și cu prețuri franco fabrică substanțial diferite. Prin urmare, din comparația dintre prețurile de export și prețurile plătite pe piața națională ar rezulta „marje de dumping larg denaturate”.

164    În cursul anchetei, Comisia ar fi furnizat exemple ale unui singur număr de control al produsului care integra stiluri foarte diferite de încălțăminte, precum „încălțămintea formală”, pe de o parte, și „mocasini”, pe de altă parte. Or, ar fi evident că aceste tipuri de încălțăminte diferă în privința pielii utilizate, a procesului de fabricație și a calității, ceea ce ar determina prețuri diferite. O perfecționare minoră a sistemului utilizat ar fi răspuns nevoilor unei comparații echitabile fără a compromite eficacitatea metodei. Pe parcursul procedurii administrative, Comisia ar fi primit dovezi detaliate ce demonstrau că mai multe tipuri de încălțăminte cu prețuri foarte diferite erau regrupate în același număr de control al produsului. În aceste condiții, Comisia ar fi avut obligația să își clarifice sistemul, nefiind necesar ca reclamanta să propună un alt sistem.

165    În ceea ce privește teza susținută de Consiliu cu privire la acest aspect în considerentul (143) al regulamentului atacat, potrivit căreia era necesară aplicarea coerentă a sistemului de numere de control al produsului, reclamanta răspunde că aplicarea coerentă a unei metode incorecte nu permite remedierea caracterului său incorect, care ar fi inerent comparării unor produse necomparabile din punctul de vedere al consumatorului. În plus, nu ar fi fost aplicată nicio procedură de control adecvată în materie.

166    Argumentul întemeiat pe ajustările efectuate anterior ar fi inoperant, din moment ce acestea nu ar remedia consecințele deficiențelor sus‑menționate.

167    Cu titlu subsidiar, reclamanta invocă nemotivarea concluziilor Consiliului, cuprinse în considerentul (143) al regulamentului atacat, în sensul că diferențele dintre prețurile constatate ar fi fost justificate doar în mod ipotetic, fără a fi dovedite prin probe precise.

168    În plus, elementele pe baza cărora se întemeiază aceste concluzii nu ar fi fost comunicate reclamantei, ceea ce ar constitui o încălcare a dreptului său la apărare.

169    Reclamanta adaugă că, de asemenea, Comisia a aplicat sistemul de numere de control al produsului pentru a evalua subcotarea prețurilor și a nivelurilor taxei antidumping care să permită eliminarea prejudiciului. Prin urmare, abordarea Comisiei ar fi vădit incorectă în măsura în care ar determina, de exemplu, o comparație între prețul cif al încălțămintei din China de tip „mocasin” și prețul franco fabrică al „încălțămintei formale” din Italia. Or, această metodă ar împiedica o „evaluare obiectivă și rezonabilă” a faptelor pertinente pentru stabilirea prejudiciului.

170    Consiliul, susținut de Comisie și de CEC, contestă argumentele reclamantei, în parte ca fiind inadmisibile și în parte ca fiind neîntemeiate. În ceea ce privește admisibilitatea argumentelor reclamantei, Consiliul susține că un motiv întemeiat pe o trimitere generală la anexele la cererea introductivă este inadmisibil. Această situație s‑ar regăsi în cazul argumentării referitoare la observațiile prezentate Comisiei pe parcursul procedurii administrative.

 Aprecierea Tribunalului

171    În ceea ce privește cauza de inadmisibilitate invocată de Consiliu, trebuie observat că reclamanta a expus criticile sale în mod suficient de precis pentru a permite Consiliului să înțeleagă criticile formulate împotriva regulamentului atacat, precum și importanța acestora în cadrul calculării marjei de dumping și a prejudiciului, iar Tribunalului, să aprecieze temeinicia afirmațiilor în discuție. În plus, trimiterea la anexe, astfel cum a fost efectuată în speță, are în vedere dovedirea temeiniciei afirmațiilor formulate în cadrul cererii introductive, aceasta fiind funcția de bază a anexelor.

172    În cazul în care produsul în cauză conține o gamă largă de bunuri care prezintă diferențe considerabile în ceea ce privește caracteristicile și prețurile acestora, regruparea lor în categorii mai mult sau mai puțin omogene poate fi indispensabilă. Părțile susțin că această operațiune are ca obiect să permită o comparație echitabilă între produsele comparabile și să se evite astfel un calcul eronat al marjei de dumping și al prejudiciului din cauza comparațiilor inadecvate.

173    În speță, Comisia a solicitat operatorilor din China, din Brazilia și comunitari să instituie numere de control al produselor acestora în funcție de caracteristicile prezentate în tabelul următor:

Descrierea domeniilor

Semnificație

Categoria de încălțăminte

Indicați categoria de încălțăminte. Alegeți între:

– încălțăminte de stradă

A

– sandale

B

– papuci de plajă

C

– saboți

D

– alta: încălțăminte de familie, mocasini, încălțăminte împletită etc.

E

Tipul de consumator

Indicați tipul de consumator. Alegeți între:

– bărbați

A

– femei

B

– unisex

C

– copii

D

Tipul de încălțăminte

Indicați tipul de produs. Alegeți între:

– care nu acoperă glezna

A

– care acoperă glezna, însă nu și gamba

B

– care acoperă glezna și gamba

C

Materialul tălpii exterioare

Indicați materialul tălpii exterioare. Alegeți între:

– piele sau combinație de piele cu alte materiale

1

– cauciuc, crep sau plută

2

– PU (poliuretan) – PVC (policlorură de vinil)

3

– lemn

4

– altul

5

Dublura încălțămintei

Indicați dacă încălțămintea are dublură. Alegeți între:

– cu dublură

1

– fără dublură

2

174    Astfel, încălțămintei de stradă unisex care nu acoperă glezna, cu talpă exterioară din cauciuc și cu dublură i se atribuie numărul de control al produsului ACA21.

175    În ceea ce privește stabilirea marjei de dumping, din tabelul anexat la documentul de informare finală cuprins la pagina 303 din dosar rezultă că, pe baza datelor colectate în Brazilia, Comisia a efectuat un calcul al unei valori normale pentru fiecare număr de control al produsului. În plus, din tabelul cuprins la pagina 302 din dosar rezultă că, în privința fiecărui număr de control al produsului, Comisia a comparat valoarea normală cu prețul de export și a calculat o marjă de dumping de 28,95 %.

176    În ceea ce privește calcularea prejudiciului cauzat de exporturile originare din China, din tabelul cuprins la pagina 299 din dosar reiese că s‑a calculat de către Comisie un preț mediu pe perechea de încălțăminte care se încadrează la fiecare număr de control al produsului pentru a fi comparat cu prețul de referință pe care trebuia să îl obțină industria comunitară prin realizarea unui profit de 6 % [a se vedea considerentul (292) al regulamentului atacat]. Diferența pozitivă dintre cele două prețuri constituie subcotarea prețului de referință și, prin urmare, prejudiciul suferit de industria comunitară, calculat la 23 % (a se vedea punctul 56 de mai sus).

177    În speță, reclamanta susține că criteriile utilizate pentru constituirea categoriilor în discuție erau atât de vagi încât au avut drept consecință regruparea într‑un singur număr de control al produselor a încălțămintei foarte diferite în privința caracteristicilor și, prin urmare, a prețurilor acesteia. O asemenea situație ar fi denaturat atât calculul marjei de dumping, cât și pe cel al prejudiciului. Pentru a‑și dovedi susținerile, reclamanta a prezentat un tabel potrivit căruia mai multe numere de control al produsului includ încălțăminte a cărei diferență de preț se prezintă într‑un mod în care produsele corespunzătoare nu mai sunt comparabile. Aceste date ar proveni de la cinci operatori din China, dintre care trei ar fi incluși în eșantion. De exemplu, potrivit informațiilor furnizate de producătorul nr. 4, numărul de control al produsului AAB21 ar include încălțăminte cu un preț de 26,30 dolari americani (USD) franco fabrică, precum și încălțăminte cu un preț de 112,09 USD franco fabrică.

178    În această privință, trebuie arătat că numerele de control al produsului sunt stabilite în funcție de caracteristicile proprii fiecărei subcategorii de articole din domeniul definiției produsului în cauză, iar nu în funcție de prețul fiecăruia dintre aceste articole. Astfel, împrejurarea că un număr de control al produsului acoperă produse care se încadrează într‑o bază de prețuri vastă nu demonstrează, prin ea însăși, nepertinența criteriilor alese pentru aplicarea acestui sistem.

179    După cum subliniază Consiliul, reclamanta nu explică diferențele fizice dintre încălțămintea vândută la un preț ridicat și cea vândută la un preț mic și nici modul în care aceste diferențe ar fi putut fi luate în considerare într‑un sistem diferit. În plus, astfel cum Consiliul a arătat în considerentul (143) al regulamentului atacat, diferențele de preț pot fi datorate unor factori diferiți, precum tendințele modei și psihologia pieței, care nu compromit în mod obligatoriu comparabilitatea produselor în interiorul numărului de control al produsului. Prin urmare, reclamanta nu a dovedit că sistemul conceput de Comisie și axat pe cinci caracteristici era vădit inadecvat.

180    În ceea ce privește argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că domeniul referitor la încălțămintea „E” (Alta) acoperă atât „încălțămintea formală”, cât și „mocasinii” (a se vedea punctul 164 de mai sus), trebuie arătat, în mod similar Consiliului, că acest domeniu corespundea doar unuia dintre cele cinci criterii utilizate pentru elaborarea sistemului de numere de control al produsului și că reclamanta nu a dovedit că diferențele erau atât de importante încât ar fi justificat crearea altor categorii de încălțăminte pentru asigurarea unei comparații echitabile.

181    În sfârșit, în ceea ce privește criticile întemeiate pe nemotivare (a se vedea punctul 167 de mai sus), trebuie observat că, în lipsa unui indiciu potrivit căruia diferențele de preț proveneau din diferențe fizice de al căror sistem de numere de control al produsului nu ar fi ținut seama în mod suficient, instituțiile nu aveau obligația să explice mai detaliat cauzele posibile ale acestor diferențe.

182    Prin urmare, al șaselea motiv trebuie respins, precum și acțiunea în totalitate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

183    Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamata a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Consiliului.

184    Potrivit articolului 87 alineatul (4) din Regulamentul de procedură, Comisia, CEC și producătorii italieni suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Sun Sang Kong Yuen Shoes Factory (Hui Yang) Corp. Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)      Comisia Europeană, Confédération européenne de l’industrie de la chaussure (CEC), BA.LA. di Lanciotti Vittorio & C. Sas și celelalte șaisprezece interveniente ale căror denumiri figurează în anexă suportă propriile cheltuieli de judecată.

Martins Ribeiro Papasavvas Dittrich

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 4 martie 2010.

Semnături

Cuprins

Cadrul juridic

Istoricul cauzei și regulamentul atacat

Procedura și concluziile părților

În drept

Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 18 din regulamentul de bază

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 din regulamentul de bază

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 20 din regulamentul de bază, pe încălcarea dreptului la apărare și pe nemotivare

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește prejudiciul suferit de industria comunitară

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază și pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește comparația dintre prețul de export și valoarea normală

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la cheltuielile de judecată

Anexă

Calzaturificio Elisabet Srl, cu sediul în Monte Urano (Italia),

Calzaturificio Iacovelli di Iacovelli Giuseppe & C. Snc, cu sediul în Monte Urano,

Calzaturificio Leopamy Srl, cu sediul în Monte Urano,

Calzaturificio Lunella Srl, cu sediul în Monte Urano,

Calzaturificio Mia Shoe Snc di Gattafoni Carlo & C., cu sediul în Monte Urano,

Calzaturificio Primitempi di Monaldi Geri, cu sediul în Monte Urano,

Calzaturificio R. G. di Rossi & Galie Srl, cu sediul în Monte Urano,

Calz. S. G. di Seghetta Giampiero e Sergio Snc, cu sediul în Monte Urano,

Carim Srl, cu sediul în Monte Urano,

Florens Shoes SpA, cu sediul în Monte Urano,

Gattafoni Shoe Snc di Gattafoni Giampaolo & C., cu sediul în Monte Urano,

Grif Srl, cu sediul în Monte Urano,

Missouri Srl, cu sediul în Monte Urano,

New Swing Srl, cu sediul în Monte Urano,

Podosan Medical Shoes di Cirilli Michela, cu sediul în Monte Urano,

Viviane Sas, cu sediul în Monte Urano.

* Limba de procedură: engleza.

1 – Date confidenţiale necomunicate.