HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)

11 decembrie 2007

Cauza T‑66/05

Jörn Sack

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționar – Acțiune în anulare – Primă de conducere – Funcție de «șef de unitate» – Egalitate de tratament – Obligația de motivare – Regim lingvistic”

Obiectul: Acțiune având ca obiect o cerere de anulare a deciziilor de stabilire a remunerației lunare a reclamantului pentru lunile mai 2004-februarie 2005, o cerere de efectuare a unui nou calcul al acestei remunerații și o cerere de anulare a deciziei explicite de respingere a reclamației reclamantului, notificată acestuia la 26 noiembrie 2004

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Act cauzator de prejudicii – Noțiune – Fișă de remunerație care cuprinde o decizie de refuz sau de retragere a unui avantaj financiar

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Calificare ce intră în sfera aprecierii instanței

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]

3.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Data introducerii

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]

4.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Reclamații colective și individuale concomitente

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]

5.      Funcționari – Decizie care lezează – Obligația de motivare – Întindere – Insuficiența motivării – Regularizare în cursul procedurii contencioase – Condiții

[art. 253 CE; Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]

6.      Funcționari – Egalitate de tratament

7.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Unitate – Noțiune

1.      Ca regulă generală, fișele de remunerație constituie acte care lezează, ce pot face obiectul unei acțiuni. Cu toate acestea, în ceea ce privește, mai exact, o fișă de remunerație din care rezultă o decizie a autorității împuternicite să facă numiri de a refuza un avantaj financiar unui funcționar sau de a‑i retrage un avantaj financiar care îi fusese acordat anterior, numai prima fișă de remunerație din care rezultă această decizie constituie un act atacabil. Fișele de remunerație pentru lunile următoare nu fac decât să confirme această decizie și din acest motiv constituie acte pur confirmative în raport cu prima fișă de remunerație și nu pot face obiectul unei acțiuni în anulare.

(a se vedea punctul 31)

Trimitere la: Curte 19 ianuarie 1984, Andersen și alții/Parlamentul European, 262/80, Rec., p. 195, punctul 4; Tribunal 6 martie 2001, Dunnett și alții/BEI, T‑192/99, Rec., p. II‑813, punctele 66 și 69

2.      Tribunalului îi revine sarcina de a efectua calificarea juridică exactă a documentelor adresate de funcționar autorității împuternicite să facă numiri anterior introducerii acțiunii și să identifice printre acestea pe cel care constituie reclamația impusă de statut, fără a fi legat de calificarea dată de părți acestor documente.

În această privință, un act care lezează al autorității împuternicite să facă numiri poate face obiectul numai al unei singure reclamații introduse împotriva sa de funcționarul vizat. Alte documente, eventual adresate de acesta autorității împuternicite să facă numiri după introducerea reclamației, chiar calificate drept reclamații, nu pot constitui nici cereri, nici reclamații, ci trebuie privite pur și simplu ca documente reiterative ale reclamației și nu pot avea ca efect prelungirea procedurii precontencioase.

Prin urmare, din moment ce două reclamații, dintre care una personală și cealaltă colectivă, au același obiect, numai una dintre ele, mai exact cea introdusă anterior, constituie reclamația în sensul articolului 90 din statut, în timp ce cealaltă, introdusă ulterior, trebuie considerată drept simplă notă reiterativă a reclamației.

(a se vedea punctele 36, 37 și 41)

Trimitere la: Tribunal 7 iunie 1991, Weyrich/Comisia, T‑14/91, Rec., p. II‑235, punctele 39 și 41; Tribunal 25 februarie 1992, Torre/Comisia, T‑67/91, Rec., p. II‑261, punctele 28 și 32

3.      Trebuie să se ia în considerare ca dată de introducere a reclamației data la care administrația a fost în măsură să ia cunoștință de aceasta.

În această privință, funcționarul nu poate suporta consecințele unor factori independenți de voința sa, care pot întârzia transmiterea scrisorii sale de reclamație și nu poate fi considerat responsabil de lipsurile sau de încetineala transmiterii de la un serviciu la altul în interiorul instituției destinatare.

(a se vedea punctele 38 și 44)

Trimitere la: Tribunal 25 septembrie 1991, Lacroix/Comisia, T‑54/90, Rec., p. II‑749, punctele 29 și 30

4.      Nu constituie o neregularitate faptul că instituția a răspuns simultan în decizia de respingere atât la o reclamație personală, cât și la o reclamație colectivă.

(a se vedea punctul 64)

Trimitere la: Tribunal 17 mai 1995, Kratz/Comisia, T‑10/94, Rec., p. II‑1455, punctul 20

5.       Motivarea impusă de articolul 253 CE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații propriu destinatarului sau altor persoane vizate în mod direct și individual de acest act. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 253 CE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă.

În această privință, deși introducerea unei acțiuni pune capăt posibilității autorității împuternicite să facă numiri de a‑și regulariza decizia printr‑un răspuns privind respingerea reclamației, o insuficiență inițială de motivare poate fi remediată în anumite împrejurări excepționale, prin precizări suplimentare oferite chiar pe parcursul procesului, atunci când persoana interesată dispunea înainte de introducerea acțiunii de elemente care reprezentau un început de motivare.

(a se vedea punctele 65-67)

Trimitere la: Tribunal 12 februarie 1992, Volger/Parlamentul European, T‑52/90, Rec., p. II‑121, punctul 40; Tribunal 20 februarie 2002, Roman Parra/Comisia, T‑117/01, RecFP, p. I‑A‑27 și II‑121, punctele 30 și 32; Tribunal 8 martie 2005, Vlachaki/Comisia, T‑277/03, RecFP, p. I‑A‑57 și II‑243, punctul 83 și jurisprudența citată; Tribunal 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, RecFP, p. I‑A‑253 și II‑1169, punctul 36

6.      Principiul egalității de tratament nu oferă unui funcționar dreptul de a solicita un avantaj financiar acordat în mod nelegal unui alt funcționar.

(a se vedea punctele 122 și 163)

Trimitere la: Curte 9 octombrie 1984, Witte/Parlamentul European, 188/83, Rec., p. 3465, punctul 15; Tribunal 22 februarie 2000, Rose/Comisia, T‑22/99, RecFP, p. I‑A‑27 și II‑115, punctul 39

7.      Noțiunea de unitate, condusă de un șef de unitate, trebuie definită ca fiind o structură administrativă distinctă, dotată cu resurse umane și adesea financiare proprii, integrată în organizarea administrativă a unei instituții.

(a se vedea punctul 130)