Cauza T‑299/11
(publicare în extras)
European Dynamics Luxembourg SA și alții
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne
(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Achiziții publice de servicii – Procedură de cerere de ofertă – Prestare de servicii externe pentru gestionarea de programe și de proiecte și consultanță tehnică în domeniul tehnologiilor informației – Clasarea unui ofertant într‑o procedură în cascadă – Criterii de atribuire – Egalitate de șanse – Transparență – Eroare vădită de apreciere – Obligația de motivare – Răspundere extracontractuală – Pierderea unei șanse”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 7 octombrie 2015
1. Achiziții publice ale Uniunii Europene – Procedură de cerere de ofertă – Obligația de respectare a principiului egalității de tratament al ofertanților – Necesitatea de a asigura egalitatea de șanse și de a se conforma principiului transparenței – Conținut – Ponderare a subcriteriilor din cadrul unui criteriu de atribuire neprevăzută în caietul de sarcini și necomunicată în prealabil ofertanților – Inadmisibilitate
[Regulamentul nr. 1605/2002 al Consiliului, art. 89 alin. (1)]
2. Achiziții publice ale Uniunii Europene – Încheierea unui contract în urma unei cereri de ofertă – Putere de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Limite
3. Achiziții publice ale Uniunii Europene – Procedură de cerere de ofertă – Atribuirea contractelor – Criterii de atribuire – Obligația de a respecta principiile egalității de tratament a ofertanților și transparenței – Conținut – Lipsă de claritate și de precizie – Încălcarea obligației de motivare
[art. 296 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1605/2002 al Consiliului, art. 100 alin. (2)]
4. Acte ale instituțiilor – Motivare – Eroare de fapt sau de calcul care figurează în motivarea, de altfel suficientă, a unei decizii – Irelevanță în privința legalității deciziei
(art. 296 TFUE)
5. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie, în cadrul procedurii de atribuire a unui contract de achiziții publice de servicii, de a nu reține o ofertă – Obligația de a comunica, în urma unei cereri scrise, caracteristicile și avantajele relative ale ofertei reținute, precum și numele ofertantului căruia îi este atribuit contractul – Obligația autorității contractante de a furniza o analiză comparativă minuțioasă a ofertei reținute și a ofertei ofertantului exclus – Lipsă – Luare în considerare, ca motivare, a răspunsurilor unei instituții la cererile unui ofertant exclus – Limite
[art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 1605/2002 al Consiliului, art. 100 alin. (2); Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei, art. 149 alin. (3)]
6. Răspundere extracontractuală – Condiții – Legătură de cauzalitate – Prejudiciu care rezultă pentru un ofertant din pierderea unui contract în cadrul unei proceduri de cerere de ofertă – Decizie a unei instituții de atribuire a unui contract afectată de încălcarea principiilor egalității de șanse și transparenței și de erorile vădite de apreciere – Existența unei legături de cauzalitate
(art. 340 al doilea paragraf TFUE)
7. Răspundere extracontractuală – Condiții – Prejudiciu real și cert cauzat de un act nelegal – Noțiune – Pierderea unei șanse de atribuire a unui contract de achiziții publice – Includere – Evaluare – Criterii
(art. 340 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)
8. Răspundere extracontractuală – Prejudiciu – Evaluare – Lipsa unor elemente care permit instanței Uniunii să se pronunțe în cadrul hotărârii de constatare a existenței unor nelegalități săvârșite de Uniune – Trimitere la o fază ulterioară a procedurii pentru stabilirea despăgubirii
(art. 340 TFUE)
9. Răspundere extracontractuală – Condiții – Prejudiciu real și cert cauzat de un act nelegal – Prejudiciu rezultat din atingerea adusă reputației și credibilității unui ofertant exclus cu ocazia unei proceduri de atribuire a unei contract, anulată de instanța Uniunii – Anularea actului atacat care asigură repararea adecvată a prejudiciului suferit
(art. 340 TFUE)
1. În temeiul principiului egalității de tratament, autoritatea contractantă este obligată să asigure, în fiecare fază a unei proceduri de cerere de ofertă, respectarea egalității de tratament și, în consecință, egalitatea de șanse a tuturor ofertanților. De asemenea, principiul egalității de tratament înseamnă că ofertanții trebuie să se afle pe o poziție de egalitate atât în momentul în care își pregătesc ofertele, cât și în momentul în care acestea sunt evaluate de autoritatea contractantă. Aceasta implică în special că criteriile de atribuire trebuie să fie formulate, în caietul de sarcini sau în anunțul de participare, astfel încât să permită tuturor ofertanților informați în mod rezonabil și care dau dovadă de o diligență normală să le interpreteze în același mod și că, la o evaluare a ofertelor, aceste criterii trebuie să fie aplicate în mod obiectiv și uniform tuturor ofertanților. În plus, principiul transparenței, care are ca scop, în esență, să garanteze că este înlăturat riscul de favoritism și de arbitrar din partea autorității contractante, presupune formularea clară, exactă și neechivocă în anunțul de participare sau în caietul de sarcini a tuturor condițiilor și modalităților procedurii de atribuire, astfel încât, pe de o parte, să permită tuturor ofertanților informați în mod rezonabil și care dau dovadă de o diligență normală să înțeleagă conținutul exact al acestora și să le interpreteze în același mod și, pe de altă parte, să dea posibilitatea autorității contractante să verifice efectiv dacă ofertele candidaților corespund criteriilor care guvernează contractul în cauză.
În aceste condiții, autoritatea contractantă nu poate aplica reguli de ponderare a subcriteriilor pe care nu le‑a adus în prealabil la cunoștința ofertanților. Astfel, prin faptul că a procedat la o ponderare a diverselor subcriterii din cadrul criteriului de atribuire care nu era nici prevăzută în caietul de sarcini, nici comunicată în prealabil ofertanților, autoritatea contractantă a încălcat principiile egalității de șanse și transparenței în detrimentul ofertanților excluși.
(a se vedea punctele 44, 48 și 53)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 58)
3. Este necesar să se concluzioneze că există un viciu de motivare în sensul articolului 296 al doilea paragraf TFUE coroborat cu articolul 100 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1605/2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene atunci când, din cauza unei lipse de precizie a caietului de sarcini, precum și a caracterului succint și vag al judecății comitetului de evaluare a ofertelor candidaților, este imposibil, atât pentru ofertantul exclus, cât și pentru Tribunal să verifice caracterul plauzibil al criticii prezentate de autoritatea contractantă în privința includerii unui gestionar principal de proiect și a unui gestionar de proiect și, prin urmare, să tranșeze aspectul dacă aceasta este viciată de o eroare vădită de apreciere.
(a se vedea punctele 85 și 86)
4. Simple erori de fapt sau de calcul, care nu pot avea nicio incidență asupra rezultatului unei proceduri, nu pot justifica anularea actului contestat.
(a se vedea punctul 107)
5. În temeiul articolului 100 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1605/2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, nu se poate impune autorității contractante să transmită unui candidat a cărui ofertă nu a fost reținută, pe de o parte, în afară de motivele de respingere a ofertei, un rezumat minuțios al modalității în care fiecare detaliu din oferta sa a fost luat în considerare pentru evaluarea acesteia și, pe de altă parte, în cadrul comunicării, caracteristicile și avantajele relative ale ofertei, o analiză comparativă minuțioasă a ofertei reținute și a celei a ofertantului exclus. De asemenea, autoritatea contractantă nu este obligată să îi furnizeze ofertantului exclus, la cererea scrisă a acestuia, o copie completă a raportului de evaluare. Instanța Uniunii verifică însă dacă metoda aplicată de autoritatea contractantă pentru evaluarea tehnică a ofertelor este enunțată cu claritate în caietul de sarcini, inclusiv diversele criterii de atribuire, ponderea lor în evaluare, cu alte cuvinte în calculul punctajului total, precum și numărul minim și maxim de puncte pentru fiecare criteriu.
În plus, atunci când autoritatea contractantă trimite o scrisoare, în urma unei cereri de explicații suplimentare cu privire la o decizie de atribuire a unui contract înainte de introducerea unei acțiuni, însă ulterior datei stabilite la articolul 149 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2342/2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002, această scrisoare poate fi de asemenea luată în considerare pentru a verifica dacă motivarea respectivă era suficientă. Astfel, obligația de motivare trebuie apreciată în funcție de informațiile de care reclamanta dispunea în momentul introducerii acțiunii, înțelegându‑se totuși că instituția nu este autorizată să substituie motivării inițiale o motivare complet nouă.
(a se vedea punctele 129 și 130)
6. Angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii, în sensul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, pentru conduita ilicită a organelor sale este supusă întrunirii mai multor condiții, și anume nelegalitatea comportamentului imputat instituțiilor, caracterul real al prejudiciului și existența unei legături de cauzalitate între conduita invocată și prejudiciul pretins.
În ceea ce privește o decizie de atribuire a unui contract afectată de mai multe vicii de motivare, nu este posibil să se recunoască existența unei legături de cauzalitate între aceste vicii de motivare și prejudiciul pretins suferit de ofertantul exclus atunci când un viciu de motivare nu este susceptibil, ca atare, să angajeze răspunderea Uniunii, în special pentru că acesta nu este de natură să demonstreze că, în absența sa, contractul ar fi putut sau chiar ar fi trebuit să fie atribuit reclamantei.
În schimb, în ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre nelegalitățile de fond constatate, și anume încălcarea principiilor egalității de șanse și transparenței și erorile vădite de apreciere, pe de o parte, și pierderea unei șanse, pe de altă parte, autoritatea contractantă nu se poate limita să susțină că, ținând seama de larga sa putere de apreciere ca autoritate contractantă, nu era obligată să semneze contractul cu reclamanta. Or, trebuie să se constate că nelegalitățile de fond săvârșite de autoritatea contractantă în cadrul aprecierilor individuale și comparative ale ofertelor candidaților declarați câștigători erau de natură să afecteze șansa reclamantei de a fi clasată pe prima sau pe a doua poziție în mecanismul de cascadă. Această situație se regăsește în special în aprecierea comparativă a respectivelor oferte potrivit unui criteriu de atribuire, în cadrul căreia autoritatea contractantă s‑a ghidat după o interpretare vădit eronată a caietului de sarcini.
(a se vedea punctele 140-144)
7. În ceea ce privește acțiunea unui ofertant exclus de reparare a prejudiciului pretins suferit ca urmare a pierderii șansei de a‑i fi atribuit contractul, chiar dacă s‑ar ține seama de larga putere de apreciere a autorității contractante privind atribuirea contractului, pierderea șansei suferite de reclamantă constituie un prejudiciu real și cert.
În această privință, într‑o situație în care, la finalul litigiului în fața Tribunalului, există un risc însemnat ca contractul în cauză să fie deja executat în integralitate, însăși nerecunoașterea de către instanța Uniunii a pierderii unei astfel de șanse și a necesității de a acorda o compensație în această privință ar fi contrară principiului protecției jurisdicționale efective consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, într‑o asemenea situație, anularea retroactivă a unei decizii de atribuire a unui contract nu mai aduce niciun avantaj ofertantului exclus, astfel încât pierderea șansei este iremediabilă. În plus, trebuie să se țină seama de faptul că, date fiind condițiile care guvernează procedurile privind măsurile provizorii în fața președintelui Tribunalului, ofertantul căruia i‑a fost evaluată și înlăturată nelegal oferta nu este, în practică, decât rareori în măsură să obțină suspendarea executării unei astfel de decizii.
În ceea ce privește întinderea reparării prejudiciului legat de pierderea unei șanse, trebuie să se țină seama de valoarea estimată a contractului în cauză, astfel cum a fost reținută în anunțul de participare, de gradul de probabilitate a reușitei ofertei reclamantei, de durata contractului încheiat cu ofertantul căruia i‑a fost atribuit contractul, de beneficiul net pe care l‑ar fi putut realiza reclamanta în cursul executării contractului și de beneficiile realizate în altă modalitate de reclamantă ca urmare a neatribuirii contractului de achiziții în cauză pentru a evita o supracompensare. În plus, pentru a stabili cuantumul total al despăgubirii în temeiul pierderii unei șanse, va trebui ca beneficiul net stabilit să fie înmulțit cu gradul de probabilitate a reușitei.
(a se vedea punctele 144, 145 și 149-154)
8. În cazul în care instanța Uniunii nu este în măsură, având în vedere elementele de la dosar, să se pronunțe definitiv asupra cuantumului despăgubirii pe care Uniunea trebuie să o acorde reclamantei pentru pierderea unei șanse, este adecvat, pentru considerații care țin de economia procedurii, să se pronunțe într‑o primă fază, prin hotărâre interlocutorie, cu privire la răspunderea Uniunii. Cuantumul despăgubirii determinate de nelegalitățile săvârșite de Uniune va fi stabilit într‑o etapă ulterioară, fie de comun acord de către părți, fie de către Tribunal, în lipsa unui astfel de acord.
(a se vedea punctul 147)
9. În ceea ce privește acțiunea unui ofertant exclus de reparare a prejudiciului ce rezultă din pretinsa atingere adusă reputației și credibilității sale, eventuala anulare de către instanța Uniunii a deciziei de atribuire a contractului este, în principiu, suficientă pentru repararea prejudiciului ocazionat de respectiva atingere, fără să fie nevoie să se decidă dacă clasarea, eventual nejustificată, a ofertei sale de către autoritatea contractantă potrivit mecanismului în cascadă constituie o astfel de atingere.
(a se vedea punctul 155)