Recurs introdus la 22 martie 2024 de Oil company "Lukoil" PAO împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a treia) din 25 ianuarie 2024 în cauza T-280/23, Lukoil/Parlamentul și alții

(Cauza C-223/24 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Oil company "Lukoil" PAO (reprezentanți: B. Lebrun și C. Alter, avocați)

Celelalte părți din procedură: Registrul de Transparență, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

anularea, în temeiul articolului 256 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 25 ianuarie 2024, Oil company "Lukoil" PAO/Parlamentul European și alții, T-280/23 (ECLI:EU:T:2024:41), prin care se statuează că acțiunea în anulare introdusă de recurentă la 17 mai 2023 – având ca obiect anularea deciziei Secretariatului Registrului de Transparență Ares(2023) 1618717 din 06 martie 2023 prin care se stabilește că recurenta nu mai îndeplinește condițiile de eligibilitate pentru Registrul de Transparență din cauza nerespectării literei (e) din Codul de conduită al Registrului de Transparență și prin care recurenta este exclusă din Registrul de Transparență (denumită în continuare „decizia”) – este respinsă ca vădit inadmisibilă; și

obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive:

1. Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept

Primul motiv de anulare critică Tribunalul Uniunii Europene (denumit în continuare „Tribunalul”) întrucât a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că decizia de excludere a recurentei din Registrul de Transparență a fost comunicată în mod corespunzător.

În primul rând, decizia, astfel cum a fost comunicată de Secretariatul Registrului de Transparență (denumit în continuare „secretariatul”), nu precizează căile de atac pertinente, așa cum se prevede în mod expres la punctul 7.1 (ultima teză) din anexa III la Acordul interinstituțional.

În plus, decizia nu a fost comunicată părții vizate (PJSC Lukoil, cu sediul în Moscova) și nici unei persoane mandatate din punct de vedere legal pentru a primi decizii obligatorii juridic și care sancționează entitatea menționată.

În consecință, decizia nu a fost comunicată în mod valabil destinatarului său și, prin urmare, nu a început să curgă termenul de introducere a căii de atac.

În al doilea rând, dacă ar trebui să se considere că decizia a fost notificată destinatarului său (quod non), Tribunalul a săvârșit o eroare de drept confundând noțiunea de primire a deciziei cu noțiunea de posibilitate de luare la cunoștință în mod util de aceasta (aplicabilă în cazul de față). Această concluzie rezultă dintr-o confuzie între două corpuri de norme diferite. Tribunalul a utilizat un fapt din procedura de reexaminare în fața secretariatului pentru a trage din acesta o concluzie în procedura în primă instanță în fața Tribunalului și pentru a conchide în mod eronat că destinatarul era în măsură să ia cunoștință în mod util de decizie în ziua comunicării sale, și anume la 6 martie 2023.

În al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că o declarație a consilierilor recurentei constituia o recunoaștere a faptului că decizia fusese comunicată în sensul articolului 263 TFUE, deși consilierii nu aveau capacitatea de a face o astfel de recunoaștere în numele recurentei, iar declarația privea un fapt care nu putea implica nicio consecință juridică.

2. Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare

Al doilea motiv de anulare critică Tribunalul întrucât a încălcat obligația de motivare atunci când a urmat argumentația celorlalte părți din procedură, deși niciuna dintre afirmațiile avansate de acestea pe care se întemeiază sarcina probei nu este susținută de elemente concrete depuse de ele, ci se bazează exclusiv pe o confuzie deliberată a normelor aplicabile la calculul termenelor, și anume, pe de o parte, cele aplicabile pentru cererea de reexaminare a deciziei la secretariat și, pe de altă parte, cele care prevalează în acțiunile întemeiate pe articolul 263 TFUE.

3. Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice

Al treilea motiv de anulare critică Tribunalul întrucât a săvârșit o eroare de drept atunci când a încălcat principiul securității juridice, precum și dreptul la apărare al recurentei, mai precis dreptul său la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil (articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale), precum și dreptul său la un proces echitabil (articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului).

____________