HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
14 decembrie 2011
Cauza T‑563/10 P
Patrizia De Luca
împotriva
Comisiei Europene
„Recurs – Recurs incident – Funcție publică – Funcționari – Numire într‑un post dintr‑un grup de funcții superior în urma unui concurs general – Intrare în vigoare a noului statut – Dispoziții tranzitorii – Articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene (Camera a doua) din 30 septembrie 2010, De Luca/Comisia (F‑20/06), prin care se urmărește anularea acestei hotărâri
Decizia: Respinge recursurile incidente. Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 30 septembrie 2010, De Luca/Comisia (F‑20/06). Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Funcției Publice. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.
Sumarul hotărârii
1. Recurs – Recurs incident – Admisibilitate – Examinare din oficiu exercitată de Tribunal
2. Recurs – Recurs incident – Obiect – Înlocuirea motivelor hotărârii atacate – Inadmisibilitate – Trimitere la argumentele invocate de o altă parte în susținerea recursului său incident – Inadmisibilitate
[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 13 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2), art. 141 alin. (2) și art. 142 alin. (1)]
3. Funcționari – Concurs – Concurs general – Mod de recrutare care nu este exclusiv extern
[Statutul funcționarilor, art. 29 alin. (1)]
4. Funcționari – Carieră – Schimbare de categorie sau de cadru după participarea la un concurs general – Încadrare în treaptă – Norme aplicabile
[Statutul funcționarilor, art. 32 alin. (2) și art. 46]
5. Funcționari – Carieră – Schimbare de categorie sau de cadru după participarea la un concurs general – Reîncadrare în grad – Norme aplicabile
[Statutul funcționarilor, anexa XIII, art. 1 alin. (2) și art. 12 alin. (3)]
1. Chiar dacă un reclamant invită Tribunalul să declare că un recurs incident este admisibil, este de competența Tribunalului să invoce din oficiu orice aspect care ține de admisibilitatea acestuia.
(a se vedea punctul 29)
Trimitere la:
Curte: 26 februarie 2002, Consiliul/Boehringer C‑23/00 P, Rec., p. I‑1873, punctul 46; 28 februarie 2008, Neirinck/Comisia, C‑17/07 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 38
2. Trebuie respinse ca inadmisibile concluziile unui recurs incident care nu urmărește anularea în tot sau în parte a dispozitivului hotărârii atacate, ci numai înlocuirea anumitor motive pe care aceasta să bazează în mod necesar. Asemenea concluzii nu răspund cerințelor articolului 142 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Astfel, după cum rezultă în special din articolul 13 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții, orice recurs trebuie să urmărească anularea în tot sau în parte a unei hotărâri a Tribunalului Funcției Publice, Tribunalul putând, în cazul anulării, fie să soluționeze el însuși în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului Funcției Publice pentru a se pronunța asupra acesteia.
În plus, rezultă din articolul 142 menționat, precum și din articolul 141 alineatul (2) și din articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură că orice motiv de anulare a deciziei Tribunalului Funcției Publice care nu este suficient dezvoltat în memoriul în răspuns trebuie considerat inadmisibil. Nu îndeplinesc această cerință de precizie și trebuie, în consecință, respinse ca nefiind suficient circumstanțiate și, prin urmare, ca inadmisibile motivele sau obiecțiile formulate în susținerea unui recurs incident în cadrul cărora un intervenient în primă instanță se limitează pur și simplu să facă trimitere la motivele invocate în memoriul depus de pârât în primă instanță în susținerea recursului său incident.
(a se vedea punctele 30, 31, 34 și 35)
Trimitere la:
Curte: 17 iulie 2008, Campoli/Comisia, C‑71/07 P, Rep., p. I‑5887, punctul 41
Tribunalul de Primă Instanță: 21 martie 2002, Joynson/Comisia, T‑231/99, Rec., p. II‑2085, punctul 154; 14 decembrie 2005, Honeywell/Comisia, T‑209/01, Rec., p. II‑5527, punctul 54
3. Procedura de concurs general prevăzută la articolul 29 alineatul (1) din statut nu constituie exclusiv un mod de recrutare externă întrucât este deschisă în același timp candidaților din afara instituțiilor comunitare și altor candidați care au deja calitatea de funcționari sau de agenți.
(a se vedea punctul 44)
Trimitere la:
Curte: 5 decembrie 1974, Van Belle/Consiliul, 176/73, Rec., p. 1361, punctul 8
4. Statutul nu include dispoziții generale care să reglementeze încadrarea în treaptă a unui funcționar în activitate numit într‑un alt post în calitate de candidat care a reușit la un concurs general. Astfel, o asemenea numire nu este consecința procedurilor pe care statutul le prevede pentru promovarea funcționarilor; aceasta nu poate nici să fie considerată o recrutare în sensul strict al termenului, funcționarul în cauză fiind recrutat anterior. Într‑adevăr, recrutarea se raportează la situația unei persoane admise pentru prima dată în corpul funcționarilor Uniunii, în timp ce promovarea reglementează parcursul normal al carierei astfel începute în cadrul corpului menționat. Aplicarea dispozițiilor pertinente, fie că este vorba despre norme statutare care reglementează recrutarea sau de dispoziții statutare și de principii generale care reglementează parcursul normal al carierei funcționarilor în activitate în cadrul corpului funcționarilor, nu se poate face, prin urmare, decât prin analogie, aplicarea dispozițiilor amintite în ultimul rând obligând autoritatea împuternicită să facă numiri să respecte, în primul rând, egalitatea dintre funcționarul vizat și ceilalți funcționari care au vocație la carieră, în timp ce aplicarea primelor dispoziții are mai degrabă drept consecință să garanteze egalitatea de tratament tuturor candidaților care au reușit la un concurs general, indiferent dacă sunt sau nu sunt deja funcționari.
(a se vedea punctul 46)
Trimitere la:
Curte: 15 ianuarie 1985, Samara/Comisia, 266/83, Rec., p. 189, punctul 13; 29 ianuarie 1985, Michel/Comisia, 273/83, Rec., p. 347, punctul 18; 19 aprilie 1988, Sperber/Curtea de Justiție, 37/87, Rec., p. 1943, punctele 9 și 11 și jurisprudența citată; 14 iunie 1988, Lucas/Comisia, 47/87, Rec., p. 3019, punctul 11
Tribunalul de Primă Instanță: 28 septembrie 1993, Baiwir și alții/Comisia, T‑103/92-T‑105/92, Rec., p. II‑987, punctul 34
5. Statutul nu include dispoziții generale care reglementează încadrarea în treaptă a unui funcționar în activitate numit într‑un alt post în calitate de candidat care a reușit la un concurs general și nu reglementează nici reîncadrarea în grad a unui funcționar în activitate care a reușit la un concurs general, care îi permite să aibă acces la posturi de un nivel a priori superior celui pe care îl ocupa.
În această privință, articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut privind încadrarea funcționarilor înscriși pe o listă de candidați eligibili înainte de 1 mai 2006 și „recrutați” în perioada 1 mai 2004-30 aprilie 2006 nu se aplică unui funcționar în activitate care a fost numit într‑un alt post în calitate de candidat care a reușit la un concurs general decât prin analogie și în măsura în care funcționarul putea să aibă din aplicarea acestei dispoziții un anumit interes sau avantaj, în ceea ce privește parcursul carierei sau remunerația, aplicabil în principiu doar funcționarilor „recrutați” între 1 mai 2004 și 30 aprilie 2006.
Astfel, deși, ca dispoziții tranzitorii cu caracter special, dispozițiile anexei XIII la statut pot deroga de la normele cu caracter general care s‑ar aplica în lipsa lor situației în cauză, din textul articolului 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut coroborat cu articolul 1 alineatul (2) din anexa XIII la statut se poate totuși deduce că, în contextul măsurilor tranzitorii aplicabile funcționarilor, legiuitorul a avut intenția să definească noțiunea de recrutare în mod specific și prin derogare de la dreptul comun ca putând să vizeze situația unui funcționar în activitate numit într‑un alt post în calitate de candidat care a reușit la un concurs general. Or, instanța Uniunii nu a extins sfera noțiunii de recrutare, care are un sens restrâns, pentru a desemna angajarea persoanelor care au calitatea de funcționar decât în mod excepțional și în cazul în care aceste persoane puteau avea un anumit interes sau avantaj în ceea privește cariera sau remunerația.
(a se vedea punctele 46 și 48-52)
Trimitere la:
Curte: Samara/Comisia, citată anterior, punctele 13 și 15; Michel/Comisia, citată anterior, punctul 18; Sperber/Curtea de Justiție, citată anterior, punctele 9 și 11; Lucas/Comisia, citată anterior, punctele 11, 14 și 15 și jurisprudența citată
Tribunalul de Primă Instanță: Baiwir și alții/Comisia, citată anterior, punctul 34; 11 iulie 2007, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, T‑58/05, Rep., p. II‑2523, punctul 39