ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

8 iulie 2013

Cauza T‑238/11 P

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Prestația de invaliditate – Plata restanțelor – Dobânzi de întârziere – Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”

Obiectul:      Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 15 februarie 2011, Marcuccio/Comisia (F‑81/09), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Domnul Luigi Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

1.      Recurs – Motive – Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului Funcției Publice – Neidentificarea erorii de drept invocate – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 138 alin. (1) primul paragraf lit. (c)]

2.      Recurs – Motive – Motiv invocat pentru prima oară în cadrul recursului – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1)]

3.      Recurs – Motive – Motivare insuficientă sau contradictorie – Admisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1)]

4.      Recurs – Motive – Insuficiența motivării – Recurgere de către Tribunalul Funcției Publice la o motivare implicită – Admisibilitate – Condiții

[art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 36 și anexa I, art. 7 alin. (1)]

5.      Recurs – Motive – Motiv îndreptat împotriva deciziei Tribunalului Funcției Publice cu privire la cheltuielile de judecată – Inadmisibilitate în caz de respingere a tuturor celorlalte motive

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (2)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 26, 28, 29, 31, 32, 36, 42 și 44)

Trimitere la:

Curte 8 ianuarie 2002, Franța/Monsanto și Comisia, C‑248/99 P, Rec., p. I‑1, punctul 68; Curte 11 noiembrie 2003, Martinez/Parlamentul European, C‑488/01 P, Rec., p. I‑13355, punctele 39-41; Curte 19 martie 2004, Lucaccioni/Comisia, C‑196/03 P, Rec., p. I‑2683, punctele 40 și 41 și jurisprudența citată; Curte 28 iunie 2005, Dansk Rørindustri și alții/Comisia, C‑189/02 P, C‑202/02 P, C‑205/02 P‑C‑208/02 P și C‑213/02 P, Rec., p. I‑5425, punctul 426

Tribunal 19 martie 2010, Bianchi/ETF, T‑338/07 P, punctul 59; Tribunal 4 aprilie 2011, Marcuccio/Comisia, T‑239/09 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 62

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 27, 45 și 63)

Trimitere la:

Curte 11 noiembrie 2004, Ramondín și alții/Comisia, C‑186/02 P și C‑188/02 P, Rec., p. I‑10653, punctul 60; Curte 22 iunie 2006, Storck/OAPI, C‑25/05 P, Rec., p. I‑5719, punctul 61

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 50)

Trimitere la:

Tribunal 20 iunie 2011, Marcuccio/Comisia, T‑256/10 P, punctul 23 și jurisprudența citată

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 51)

Trimitere la:

Tribunal 7 decembrie 2011, Mioni/Comisia, T‑274/11 P, punctul 34 și jurisprudența citată

5.      Reiese din articolul 11 alineatul (2) din anexa I la Statutul Curții de Justiție că recursul nu poate privi numai cheltuielile de judecată sau partea obligată să le plătească. Rezultă că, în ipoteza în care toate celelalte motive ale unui recurs au fost respinse, concluziile privind pretinsa neregularitate a deciziei Tribunalului Funcției Publice cu privire la cheltuielile de judecată trebuie să fie respinse ca inadmisibile.

(a se vedea punctul 76)

Trimitere la:

Tribunal 9 septembrie 2009, Nijs/Curtea de Conturi, T‑375/08 P, RepFP, p. I‑B‑1-65 și II‑B‑1-413, punctul 71 și jurisprudența citată