Recurs introdus la 17 noiembrie 2008 de Philippe Bui Van împotriva Hotărârii pronunțate la 11 septembrie 2008 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-51/07, Bui Van/Comisia

(cauza T-491/08 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Philippe Bui Van (Hettange-Grande, Franţa) (reprezentant: P. Nelissen Grade, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităţilor Europene

Concluziile recurentului

Declararea cererii ca admisibilă și întemeiată;

anularea Hotărârii Tribunalului Funcţiei Publice a Uniunii Europene din 11 septembrie 2008 (Camera a doua) pronunţate în cauza F-51/07;

anularea Deciziei autorităţii împuternicite să facă numiri (AIPN) din 5 martie 2007 de respingere a reclamaţiei recurentului;

anularea Deciziei directorului general al CCR din 4 octombrie 2006 în măsura în care recurentul este reîncadrat în gradul AST 3 treapta a 2-a, după ce iniţial fusese încadrat în gradul AST 4 treapta a 2-a;

confirmarea Deciziei din 28 iunie 2006 de numire a recurentului în gradul AST 4 treapta a 2-a;

comunicarea către AIPN a efectelor determinate de anularea deciziilor atacate și în special a încadrării în gradul AST 4 treapta a 2-a, precum și de retroactivitatea numirii în gradul AST 4 treapta a 2-a de la data preluării atribuţiilor;

obligarea Comisiei Comunităţilor Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, recurentul solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcţiei Publice (TFP) din 11 septembrie 2008 pronunţate în cauza Bui Van/Comisia, F-51/07, prin care TFP a obligat Comisia la plata către recurent a sumei de 1 500 EUR cu titlu de daune-interese și a respins celelalte capete de cerere ale acţiunii având ca obiect anularea deciziei prin care recurentul a fost reîncadrat în gradul AST 3 după ce iniţial fusese încadrat în gradul AST 4.

În susţinerea recursului formulat, recurentul invocă trei motive.

În primul rând, hotărârea atacată ar trebui anulată în măsura în care se consideră, recunoscând totodată încălcarea de către Comisie a dreptului la apărare al recurentului, că faptul că recurentul nu a fost ascultat nu are consecinţe asupra legalităţii deciziei atacate a Comisiei.

În al doilea rând, în ceea ce privește motivul invocat de recurent în primă instanţă, întemeiat pe o eroare de apreciere și pe încălcarea principiilor securităţii juridice și protecţiei încrederii legitime, TFP ar fi confirmat în mod eronat Decizia administrativă din 4 octombrie 2006 de retrogradare a recurentului din gradul AST 4 în gradul AST 3 considerând greșit că nu se justifică încrederea legitimă - invocată de recurent - în actul de numire în gradul AST 4, pentru motivul că recurentul ar fi trebuit să știe, prin intermediul unei note de subsol care figura în anunţul de concurs, că numirea sa în gradul AST 4 este nelegală și că i s-ar putea opune noul Statut al funcţionarilor Comunităţilor Europene, aplicabil după publicarea anunţului de concurs. Recurentul arată că respectiva notă de subsol nu ar putea modifica dispoziţiile statutului în vigoare la momentul anunţului de concurs.

În al treilea rând, TFP ar fi înlăturat în mod eronat încălcarea principiului egalităţii de tratament în timp ce AIPN - retrogradând totodată recurentul la gradul AST 3 - ar fi admis reclamaţiile formulate de alţi trei funcţionari care în esenţă se aflau în aceeași situaţie.

____________