HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

5 noiembrie 2014

Cauza T‑669/13 P

Comisia Europeană

împotriva

Florence Thomé

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Anunț de concurs – Refuzul unei recrutări – Existența unei diplome conforme anunțului de concurs în urma unei echivalări – Prejudiciu financiar și moral”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 7 octombrie 2013, Thomé/Comisia (F‑97/12, RepFP, EU:F:2013:142), prin care se solicită anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Recrutare – Concurs – Concurs pe bază de dosare și de examene – Cerința privind diplomele universitare – Noțiunea de diplomă universitară – Apreciere în raport cu legislația statului membru în care s‑au efectuat studiile – Puterea de apreciere a comisiei de evaluare și a autorității împuternicite să facă numiri – Control jurisdicțional – Domeniu de aplicare

(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 5)

2.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Principiul contradictorialității – Conținut – Dreptul instituțiilor Uniunii de a se prevala de acesta în calitate de părți într‑un proces

3.      Recurs – Motive – Controlul exercitat de Tribunal cu privire la aprecierea normelor de drept național care condiționează legalitatea actului atacat – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

[art. 257 TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1)]

1.      În lipsa oricărei dispoziții contrare cuprinse fie într‑un regulament sau într‑o directivă aplicabilă concursurilor de recrutare, fie în anunțul de concurs, cerința de a deține o diplomă universitară care condiționează accesul la un concurs general trebuie în mod necesar să fie înțeleasă în sensul pe care îl conferă acestei expresii legislația națională a statului membru în care candidatul a efectuat studiile de care se prevalează.

În această privință, refuzul admiterii la probe, pronunțat de o comisie de evaluare din cadrul unui concurs, pentru motivul că diploma prezentată de candidat nu este de nivelul cerut în anunțul de concurs nu este acoperit de marja de apreciere recunoscută comisiei de evaluare respective și trebuie, așadar, să poată face obiectul unui control jurisdicțional complet.

Același nivel de control trebuie aplicat atunci când în cauză este aprecierea autorității împuternicite să facă numiri cu privire la existența unei diplome sau la conformitatea acesteia cu cerințele din anunțul de concurs. Astfel, considerațiile care determină instanța Uniunii să efectueze controlul jurisdicțional complet al unor asemenea aprecieri, atunci când sunt făcute de o comisie de evaluare, și anume respectarea egalității de tratament între candidați, precum și caracterul juridic al analizei privind conformitatea diplomei cu cerințele din anunțul de concurs pot fi transpuse în cazul controlului exercitat de autoritatea respectivă atunci când decide să substituie aprecierile comisiei de evaluare cu propriile aprecieri.

(a se vedea punctele 26, 27 și 42)

Trimitere la:

Tribunal: Hotărârea din 11 februarie 1992, Panagiotopoulou/Parlamentul, T‑16/90, Rec., EU:T:1992:11, punctul 39, și Hotărârea din 3 martie 1994, Cortes Jimenez și alții/Comisia, T‑82/92, RecFP, EU:T:1994:24, punctele 33 și 34

2.      Principiul contradictorialității se aplică în privința oricărei proceduri care poate conduce la adoptarea unei decizii de către o instituție sau un organ al Uniunii care să afecteze în mod semnificativ interesele unei persoane. Principiul implică, în general, dreptul părților la un proces de a avea posibilitatea de a‑și exprima poziția cu privire la faptele și la înscrisurile pe care urmează să se întemeieze o hotărâre judecătorească, precum și de a discuta probele și observațiile prezentate în fața instanței și motivele de drept invocate din oficiu de instanță, pe care aceasta intenționează să își întemeieze decizia. Astfel, pentru a îndeplini cerințele care decurg din dreptul la un proces echitabil, trebuie ca părțile să aibă posibilitatea de a dezbate în contradictoriu atât elementele de fapt, cât și elementele de drept care sunt decisive pentru soluționarea procedurii.

Instanțele Uniunii trebuie să respecte principiul contradictorialității și trebuie să asigure că acest principiu este respectat în litigiile cu care sunt sesizate. De acest principiu trebuie să beneficieze orice parte la un proces cu care este sesizată instanța Uniunii, indiferent de calitatea sa juridică. În consecință, instituțiile și organele Uniunii se pot prevala de asemenea de acest principiu atunci când sunt părți într‑un astfel de proces.

(a se vedea punctele 31 și 32)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea din 17 decembrie 2009, Reexaminare M/EMEA, C‑197/09 RX‑II, Rep., EU:C:2009:804, punctele 41 și 42

3.      Referitor la controlul pe care Tribunalul trebuie să îl exercite asupra aprecierilor primei instanțe care nu privesc dreptul Uniunii, ci interpretarea și aplicarea dreptului național al statului membru care condiționează legalitatea deciziilor contestate în fața sa, astfel de aprecieri trebuie cenzurate numai în ipoteza în care s‑ar întemeia pe denaturarea normelor de drept național pertinente sau ar corespunde unei erori vădite în interpretarea și aplicarea acestora.

În plus, o denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile dosarului, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor.

(a se vedea punctele 46 și 47)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea din 5 iulie 2011, Edwin/OAPI, C‑263/09 P, Rep., EU:C:2011:452, punctele 44-53

Tribunal: Hotărârea din 18 iunie 2013, Heath/BCE, T‑645/11 P, RepFP, EU:T:2013:326, punctul 101 și jurisprudența citată