HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)
21 octombrie 2015(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale PETCO – Marcă comunitară figurativă anterioară PETCO – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Suspendarea procedurii administrative – Norma 20 alineatul (7) litera (c) și norma 50 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 – Motiv care nu susține concluziile – Interdicția de a se pronunța ultra petita – Inadmisibilitate”
În cauza T‑664/13,
Petco Animal Supplies Stores, Inc., cu sediul în San Diego, California (Statele Unite), reprezentată de C. Aikens, barrister,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de V. Melgar și de M. Ó. Mondéjar Ortuño, în calitate de agenți,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI fiind
Domingo Gutiérrez Ariza, cu domiciliul în Málaga (Spania),
având ca obiect o acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 7 octombrie 2013 (cauza R 347/2013‑4), privind o procedură de opoziție între domnul Domingo Gutiérrez Ariza și Petco Animal Supplies Stores, Inc.,
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din doamna M. E. Martins Ribeiro, președinte, și domnii S. Gervasoni și L. Madise (raportor), judecători,
grefier: domnul I. Drăgan, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 10 decembrie 2013,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 11 aprilie 2014,
în urma ședinței din 14 aprilie 2015,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 11 iulie 2011, reclamanta, Petco Animal Supplies Stores, Inc., a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), potrivit Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
2 Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal PETCO.
3 Produsele și serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte, printre altele, din clasele 31 și 35 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 31: „Animale vii; alimente pentru animale; malț; hrană și băuturi pentru animale; mâncare și recompense pentru câini; mâncare și recompense pentru pisici; hrană pentru animale mici; alimente pentru pești; hrană pentru reptile și semințe pentru păsări”;
– clasa 35: „Servicii de comerț cu amănuntul și servicii de magazin on‑line cu privire la vânzarea de articole pentru animale de companie, jucării pentru animale de companie, hrană pentru animale de companie și articole de sport; promovare de competiții și/sau evenimente sportive realizate de terți, și anume divertisment sub formă de evenimente muzicale și de teatru, evenimente și expoziții educative, culturale și de cultură civică; servicii de magazin de vânzare cu amănuntul în domeniul produselor pentru animale și animale de companie”.
4 Cererea de înregistrare a unei mărci comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 2011/170 din 8 septembrie 2011.
5 La 16 noiembrie 2011, în temeiul articolului 41 din Regulamentul nr. 207/2009, domnul Domingo Gutiérrez Ariza a formulat opoziție la înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele și serviciile vizate la punctul 3 de mai sus.
6 Opoziția se întemeia pe următoarea marcă comunitară figurativă anterioară, în roșu și alb:
7 Produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată marca anterioară fac parte, printre altele, din clasele 31 și 35 în sensul Aranjamentului de la Nisa și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 31: „Produse agricole, horticole și forestiere și cereale necuprinse în alte clase; animale vii; fructe și legume proaspete; semințe, plante și flori naturale; animale (alimente pentru –); malț”;
– clasa 35: „Publicitate; managementul afacerilor; administrarea afacerilor; lucrări de birou; servicii de vânzare cu ridicata, cu amănuntul și prin intermediul rețelelor informatice mondiale de: hrană pentru animale, mei, paste, semințe, coloranți, vitamine, medicamente, arpacaș, ouă, suplimente alimentare, cuști, cutii, acvarii, terarii, cuști de transport, castroane pentru animale, duze, saltele, leagăne, cuiburi, fibre, blănițe, coliere, curelușe, harnașamente, așternuturi, accesorii de așternuturi, perii, produse pentru igiena animalelor, proptele și foioase, capcane, nisip pentru terarii, silozuri, pâlnii, țarcuri, grăunțe și cereale, insecticide, acaricide, animale, plante, foarfece, priboaie, unelte, incubatoare, cutii pentru fătat și jucării”.
8 Motivele invocate în susținerea opoziției erau cele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
9 La 18 decembrie 2012, divizia de opoziție a admis în parte opoziția, respingând cererea de înregistrare a mărcii solicitate în măsura în care viza produsele și serviciile din clasele 31 și 35, pentru motivul că exista un risc de confuzie cu marca anterioară.
10 La 15 februarie 2013, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009, reclamanta a formulat o cale de atac la OAPI împotriva deciziei diviziei de opoziție în măsura în care prin aceasta se respinsese înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele și serviciile din clasele 31 și 35.
11 În memoriul de expunere a motivelor căii atac, depus la OAPI la 18 aprilie 2013, reclamanta a solicitat și suspendarea procedurii în fața camerei de recurs, pentru motivul că, la 28 decembrie 2012, depusese la OAPI o cerere de declarare a nulității mărcii anterioare, cerere înregistrată sub numărul 7442 C.
12 După cum au precizat părțile în ședință, cererea de declarare a nulității mărcii anterioare a fost respinsă de OAPI la 10 martie 2014, iar decizia de respingere a făcut obiectul unei căi de atac aflate încă pe rolul OAPI la momentul ședinței.
13 Prin decizia din 7 octombrie 2013 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a OAPI a anulat partea din decizia diviziei de opoziție din 18 decembrie 2012 prin care se respinsese înregistrarea mărcii solicitate pentru „servicii de comerț cu amănuntul și servicii de magazin on‑line cu privire la vânzarea de […] articole de sport”, cuprinse în clasa 35, și a respins în rest calea de atac.
14 Camera de recurs a considerat că întrucât marca anterioară este o marcă comunitară, teritoriul relevant pentru aprecierea riscului de confuzie este cel al Uniunii Europene și că publicul vizat, al cărui nivel de atenție variază între mediu și ridicat, este compus din marele public și din profesioniști (punctele 11 și 33 din decizia atacată). În plus, camera de recurs a apreciat că „serviciile de comerț cu amănuntul și serviciile de magazin on‑line cu privire la vânzarea de […] articole de sport” cuprinse în clasa 35 și vizate de marca solicitată sunt diferite de produsele și serviciile vizate de marca anterioară, cuprinse în clasele 31 și 35, și că, în consecință, opoziția la înregistrarea mărcii solicitate în privința serviciilor menționate nu poate fi primită (punctele 13-20 și 36 din decizia atacată). În schimb, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 21-23 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că există o identitate între celelalte produse și servicii vizate de mărcile în conflict, cuprinse în clasele 31 și 35, și în special între serviciile de „promovare de competiții și/sau evenimente sportive realizate de terți, și anume divertisment sub formă de evenimente muzicale și de teatru, evenimente și expoziții educative, culturale și de cultură civică” cuprinse în clasa 35 și vizate de marca solicitată și serviciile de „publicitate” vizate de marca anterioară. La punctele 27-29 din decizia atacată, camera de recurs a remarcat că semnele în conflict prezintă un grad de similitudine vizuală superior mediei, că sunt identice pe plan fonetic și că, pe plan conceptual, compararea lor rămâne neutră. Camera de recurs a concluzionat, la punctul 35 din decizia atacată, că, ținând seama de identitatea produselor și serviciilor vizate de semnele în conflict, de similitudinea vizuală superioară mediei a semnelor respective, de identitatea lor fonetică, precum și de caracterul distinctiv normal al mărcii anterioare, există între semnele în discuție un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, iar aceasta chiar ținând seama de un nivel de atenție a consumatorului relevant superior mediei.
15 Camera de recurs a apreciat că nu era adecvată suspendarea procedurii privind calea de atac aflate în fața sa. Ea a remarcat că, în conformitate cu norma 20 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189) coroborată cu norma 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95, decizia de suspendare a procedurii privind calea de atac este lăsată la latitudinea sa (punctele 38 și 39 din decizia atacată). În plus, în primul rând, ea a precizat că cererea de declarare a nulității, vizată la articolul 52 alineatul (1) litera (b) și la articolul 53 alineatul (1) litera (a) coroborate cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 8 alineatele (4) și (5) din Regulamentul nr. 207/2009, pe care era întemeiată cererea de suspendare a procedurii, fusese depusă la mai bine de un an de la depunerea opoziției, precum și după adoptarea deciziei diviziei de opoziție și părea astfel să aibă ca scop întârzierea finalizării procedurii. În al doilea rând, mai întâi, camera de recurs a amintit că trebuie să se verifice dacă există, la prima vedere, un risc ca dreptul anterior să poată fi anulat și ca această anulare să aibă efect asupra modului de soluționare a opoziției. În continuare, ea a precizat că reclamanta își întemeiase cererea de declarare a nulității pe reaua‑credință a titularului mărcii anterioare, precum și pe anumite drepturi neînregistrate. În sfârșit, camera de recurs a concluzionat că reclamanta nu prezentase probe obiective suficiente care să justifice o suspendare (punctele 37-40 din decizia atacată).
Concluziile părților
16 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate în măsura în care privește serviciile de „promovare de competiții și/sau evenimente sportive realizate de terți, și anume, divertisment sub formă de evenimente muzicale și de teatru, evenimente și expoziții educative, culturale și de cultură civică” și respingerea opoziției în măsura în care privește aceste servicii;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată;
– în subsidiar, suspendarea procedurii până la soluționarea definitivă a cererii de declarare a nulității înregistrate sub numărul 7442 C.
17 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
18 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă, în esență, două motive, întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 și, respectiv, pe încălcarea normei 20 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul nr. 2868/95 coroborată cu norma 50 alineatul (1) din regulamentul menționat.
19 Întrucât examinarea problemei suspendării procedurii aflate în fața camerei de recurs este prealabilă examinării existenței unui risc de confuzie între marca solicitată și marca anterioară, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie analizat, într‑o primă etapă, al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea normei 20 alineatul (7) litera (c) coroborată cu norma 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95, și, într‑o a doua etapă, primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 noiembrie 2014, Royalton Overseas/OAPI – S.C. Romarose Invest (KAISERHOFF), T‑556/12, EU:T:2014:985, punctul 52].
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea normei 20 alineatul (7) litera (c) coroborată cu norma 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95
20 Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta arată că a fost încălcată de către camera de recurs norma 20 alineatul (7) litera (c) coroborată cu norma 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95. Ea consideră că procedura privind calea de atac ar fi trebuit suspendată de către camera de recurs până la soluționarea cererii de declarare a nulității mărcii anterioare depuse la OAPI. În această privință, reclamanta precizează că, din moment ce camera de recurs a concluzionat că există un risc de confuzie între semnele în conflict în ceea ce privește produsele și serviciile din clasele 31 și 35 vizate de semnele respective și că opoziția și cererea de declarare a nulității se suprapun în mare măsură, există riscul ca marca anterioară să poată fi anulată. Prin urmare, dat fiind că marca anterioară este singurul drept pe care se întemeiază opoziția, declararea nulității acestei mărci ar face ca opoziția să fie vădit nefondată.
21 În ședință, părțile au fost invitate să își prezinte observațiile cu privire la inadmisibilitatea celui de al doilea motiv ca urmare a faptului că, dacă acesta ar fi primit, Tribunalul s‑ar găsi în situația de a se pronunța ultra petita.
22 În această privință, reclamanta a precizat, mai întâi, că trebuie să se considere că cel de al doilea motiv este autonom în raport cu primul motiv, singurul care susținea concluziile sale de anulare în parte a deciziei atacate. În continuare, ea a arătat că îi este indiferent dacă obține suspendarea procedurii aflate în fața Tribunalului sau a celei aflate în fața camerei de recurs și că trebuie să se interpreteze că cererea de suspendare a procedurii aflate în fața Tribunalului este prezentată cu titlu principal, iar nu cu titlu subsidiar, cum a precizat în concluziile sale. În sfârșit, reclamanta și‑a manifestat interesul de a obține anularea în întregime a deciziei atacate.
23 OAPI a amintit, pe de o parte, că în concluziile acțiunii nu figurează o cerere de anulare în întregime a deciziei atacate și că, în consecință, trebuie să se considere că partea din decizia atacată care nu a fost contestată în cadrul primului motiv a devenit definitivă în privința reclamantei. Acesta a admis, pe de altă parte, că, în ipoteza în care trebuie să se considere că cel de al doilea motiv este admisibil, acesta ar determina, în cazul în care ar fi admis, anularea deciziei atacate în ansamblul său.
24 Potrivit articolului 21 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil în procedura în fața Tribunalului conform articolului 53 primul paragraf din același statut, precum și articolului 44 din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, cererea de sesizare a instanței trebuie să indice, printre altele, obiectul litigiului și să cuprindă concluziile reclamantului. Concluziile trebuie să fie expuse în mod precis și neechivoc, întrucât, în caz contrar, Tribunalul ar risca să se pronunțe infra sau ultra petita, iar drepturile pârâtului ar risca să fie încălcate (Ordonanța din 13 aprilie 2011, Planet/Comisia, T‑320/09, Rep., EU:T:2011:172, punctul 22). Astfel, întrucât instanța Uniunii sesizată cu o acțiune în anulare nu se poate pronunța ultra petita, aceasta poate dispune anularea numai în limitele solicitate de reclamant (a se vedea Ordonanța din 24 mai 2011, Government of Gibraltar/Comisia, T‑176/09, EU:T:2011:239, punctul 44 și jurisprudența citată).
25 Astfel, numai concluziile cuprinse în cererea de sesizare a instanței pot fi luate în considerare, iar temeinicia acțiunii trebuie analizată numai în lumina concluziilor care figurează în cererea de sesizare a instanței. Articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991 permite invocarea de motive noi cu condiția ca acestea să se bazeze pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii. Din jurisprudență reiese că această condiție se aplică a fortiori oricărei modificări a concluziilor și că, în lipsa unor elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii scrise, numai concluziile din cerere pot fi luate în considerare (a se vedea Hotărârea din 26 octombrie 2010, Germania/Comisia, T‑236/07, Rep., EU:T:2010:451, punctele 27 și 28 și jurisprudența citată).
26 În speță, chiar presupunând că reclamanta a dorit să își adapteze concluziile în ședință și să solicite, prin această modalitate, anularea în întregime a deciziei atacate, o astfel de modificare nu poate fi admisă ținând seama de lipsa oricărui element de fapt și de drept nou care să fi apărut în cursul procedurii scrise.
27 În consecință, în primul rând, trebuie constatat că singurele concluzii în anulare care figurează în cererea introductivă vizează obținerea anulării în parte a deciziei atacate și sunt susținute de primul motiv al acțiunii, astfel cum reiese din formularea lor.
28 În al doilea rând, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 6 din decizia atacată, camera de recurs era sesizată cu o cerere de suspendare a „procedurii privind calea de atac”, altfel spus a ansamblului contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei diviziei de opoziție. La punctele 37-40 din decizia atacată, camera de recurs a respins această cerere în întregime.
29 Or, dacă, astfel cum susține reclamanta în cadrul celui de al doilea motiv, camera de recurs ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere prin faptul că a refuzat să suspende procedura privind calea de atac aflată în fața sa, ansamblul aprecierilor pe care le‑a făcut la punctele 9-36 din decizia atacată cu privire la temeinicia căii de atac ar fi în mod necesar repuse în discuție. Astfel, dacă ar fi suspendat, așa cum îi cerea reclamanta, procedura privind calea de atac, camera de recurs nu ar fi putut să examineze această cale și să îi dea, în parte, câștig de cauză reclamantei la punctul 36 din decizia atacată în ceea ce privește „servicii[le] de comerț cu amănuntul și servicii[le] de magazin on‑line cu privire la vânzarea de […] articole de sport”, cuprinse în clasa 35. În plus, dacă decizia de respingere a cererii de suspendare ar fi anulată, camera de recurs, sesizată din nou cu cauza, ar fi ținută să suspende procedura privind calea de atac și, la finalul suspendării, să reflecte consecințele procedurii de declarare a nulității mărcii anterioare asupra analizei temeiniciei ansamblului argumentelor invocate de reclamantă împotriva deciziei diviziei de opoziție.
30 Rezultă că decizia de respingere a cererii de suspendare nu poate fi separată de celelalte motive ale deciziei atacate prin care camera de recurs a statuat cu privire la temeinicia căii de atac. În consecință, dacă cel de al doilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea respingerii cererii de suspendare, ar fi primit, Tribunalul s‑ar găsi în situația de a cenzura decizia atacată în întregime și, așadar, întrucât nu este sesizat decât cu concluzii de anulare în parte, de a se pronunța ultra petita. Prin urmare, cel de al doilea motiv trebuie respins ca inadmisibil.
31 Cu titlu suplimentar, presupunând că al doilea motiv ar fi admisibil, pe de o parte, trebuie amintit că camera de recurs dispune de o putere de apreciere extinsă în privința deciziei de a suspenda sau de a nu suspenda procedura. Norma 20 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul nr. 2868/95, aplicabilă în procedurile în fața camerei de recurs în conformitate cu norma 50 alineatul (1) din regulamentul menționat, ilustrează această putere de apreciere extinsă, prevăzând că OAPI poate suspenda procedura de opoziție în cazul în care o suspendare este adecvată în condițiile date. Suspendarea rămâne astfel o facultate pentru camera de recurs, care nu o pronunță decât atunci când o consideră justificată. Procedura în fața camerei de recurs nu este, așadar, suspendată în mod automat la cererea unei părți formulată în acest sens în fața camerei respective [Hotărârea din 16 mai 2011, Atlas Transport/OAPI – Atlas Air (ATLAS), T‑145/08, Rep., EU:T:2011:213, punctul 69, și Hotărârea KAISERHOFF, T‑556/12, punctul 19 de mai sus, EU:T:2014:985, punctul 30. A se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 16 septembrie 2004, Metro‑Goldwyn‑Mayer Lion/OAPI – Moser Grupo Media (Moser Grupo Media), T‑342/02, Rec., EU:T:2004:268, punctul 46].
32 Pe de altă parte, trebuie să se sublinieze că împrejurarea că, pentru a suspenda o procedură în curs de soluționare, camera de recurs dispune de o putere de apreciere extinsă nu exclude aprecierea sa din sfera controlului instanței Uniunii. Această împrejurare restrânge totuși controlul respectiv cu privire la fond la verificarea lipsei unei erori vădite de apreciere sau a unui abuz de putere (Hotărârea ATLAS, punctul 31 de mai sus, EU:T:2011:213, punctul 70, și Hotărârea KAISERHOFF, punctul 19 de mai sus, EU:T:2014:985, punctul 31).
33 În această privință, reiese din jurisprudență că, în cadrul exercitării puterii sale de apreciere în privința suspendării procedurii, camera de recurs trebuie să respecte principiile generale care guvernează o procedură echitabilă în cadrul unei uniuni de drept. În consecință, în cadrul exercițiului respectiv, aceasta trebuie să țină seama nu numai de interesul părții a cărei marcă comunitară este contestată, ci și de interesul celorlalte părți. Decizia de a suspenda sau de a nu suspenda procedura trebuie să fie rezultatul unei evaluări comparative a intereselor în cauză (Hotărârea ATLAS, punctul 31 de mai sus, EU:T:2011:213, punctul 76, și Hotărârea KAISERHOFF, punctul 19 de mai sus, EU:T:2014:985, punctul 33).
34 În speță, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 39 din decizia atacată, iar reclamanta nu o contestă, camera de recurs a procedat, printre altele, la o analiză prima facie a probabilității succesului cererii de declarare a nulității. O asemenea analiză, care a condus la constatarea că probabilitatea amintită este scăzută, se înscrie în cadrul puterii de apreciere extinse recunoscute camerei de recurs, amintită la punctul 31 de mai sus, și se dovedește justificată în raport cu obiectivul care constă în evitarea posibilității ca instrumentul suspendării să poată fi utilizat în scopuri dilatorii.
35 În această privință, trebuie să se constate că, atunci când se consideră că probabilitatea succesului unei cereri de declarare a nulității este slabă prima facie, aspect a cărui verificare revine camerei de recurs, evaluarea intereselor părților înclină în mod necesar în favoarea interesului legitim al persoanei care a formulat opoziția de a obține fără întârziere o decizie cu privire la opoziție.
36 Rezultă că nu a fost demonstrată în speță nicio eroare vădită de apreciere în ceea ce privește decizia camerei de recurs de a nu suspenda procedura privind calea de atac aflată în fața sa. Astfel, chiar presupunând că cel de al doilea motiv este admisibil, el ar trebui respins ca neîntemeiat.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009
37 Prin intermediul primului motiv, reclamanta arată că serviciile de „promovare de competiții și/sau evenimente sportive realizate de terți, și anume divertisment sub formă de evenimente muzicale și de teatru, evenimente și expoziții educative, culturale și de cultură civică” vizate de marca solicitată, sunt diferite de serviciile de „publicitate” vizate de marca anterioară. Semnele în conflict ar prezenta diferențe vizuale, întrucât marca solicitată nu ar cuprinde niciun element figurativ, iar textul care o compune nu ar fi stilizat, în timp ce marca anterioară ar fi o marcă figurativă în culorile roșu și alb care prezintă un text stilizat. În sfârșit, reclamanta consideră că, ținând seama de diferențele dintre serviciile în cauză, de diferențele dintre semnele în conflict și de gradul de atenție ridicat a consumatorului relevant, opoziția la înregistrarea mărcii sale trebuia respinsă în ceea ce privește serviciile sus‑menționate.
38 Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau a asemănării sale cu o marcă anterioară și din cauza identității sau a asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară.
39 Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să poată să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau, după caz, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic [Hotărârea din 10 septembrie 2008, Boston Scientific/OAPI – Terumo (CAPIO), T‑325/06, EU:T:2008:338, punctul 70, și Hotărârea din 31 ianuarie 2012, Cervecería Modelo/OAPI – Plataforma Continental (LA VICTORIA DE MEXICO), T‑205/10, EU:T:2012:36, punctul 23; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, Rec., EU:C:1998:442, punctul 29].
40 În plus, riscul de confuzie în percepția publicului trebuie apreciat în mod global, ținând seama de toți factorii pertinenți ai cauzei (Hotărârea CAPIO, punctul 39 de mai sus, EU:T:2008:338, punctul 71; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 11 noiembrie 1997, SABEL, C‑251/95, Rec., EU:C:1997:528, punctul 22, și Hotărârea Canon, punctul 39 de mai sus, EU:C:1998:442, punctul 16).
41 Această apreciere globală implică o anumită interdependență între factorii luați în considerare și în special între similitudinea mărcilor și cea a produselor sau serviciilor desemnate. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile desemnate poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între mărci și invers [Hotărârea din 13 septembrie 2007, Il Ponte Finanziaria/OAPI, C‑234/06 P, Rep., EU:C:2007:514, punctul 48, și Hotărârea din 23 octombrie 2002, Matratzen Concord/OAPI – Hukla Germany (MATRATZEN), T‑6/01, Rec., EU:T:2002:261, punctul 25; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea Canon, punctul 39 de mai sus, EU:C:1998:442, punctul 17].
42 Pe de altă parte, aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând seama în special de elementele lor distinctive și dominante. Astfel, din modul de redactare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, potrivit căruia „există un risc de confuzie [în percepția publicului]”, reiese că percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al tipului de produse sau servicii în cauză joacă un rol determinant în aprecierea globală a riscului amintit. Or, consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu procedează la o examinare a diferitor detalii ale acesteia [Hotărârea din 18 septembrie 2012, Scandic Distilleries/OAPI – Bürgerbräu, Röhm & Söhne (BÜRGER), T‑460/11, EU:T:2012:432, punctul 27; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea SABEL, punctul 40 de mai sus, EU:C:1997:528, punctul 23].
43 Potrivit jurisprudenței, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, este necesar să se ia în considerare consumatorul mediu al categoriei de produse sau servicii vizate, normal informat și suficient de atent și de avizat. Trebuie să se țină seama de asemenea de faptul că nivelul de atenție a consumatorului mediu poate varia în funcție de categoria de produse sau servicii în cauză [a se vedea Hotărârea din 13 februarie 2007, Mundipharma/OAPI – Altana Pharma (RESPICUR), T‑256/04, Rep., EU:T:2007:46, punctul 42 și jurisprudența citată].
44 În lumina considerațiilor care precedă, trebuie să se examineze aprecierea riscului de confuzie dintre semnele în conflict efectuată de camera de recurs.
45 Cu titlu introductiv, trebuie confirmată constatarea camerei de recurs, care figurează la punctul 11 din decizia atacată și care, de altfel, nu a fost contestată de reclamantă, potrivit căreia, întrucât marca anterioară este o marcă comunitară, teritoriul relevant în raport cu care trebuie apreciată existența unui risc de confuzie între semnele în conflict este cel al Uniunii.
Cu privire la publicul relevant
46 Trebuie amintit că publicul relevant este compus din persoane susceptibile să utilizeze atât serviciile acoperite de marca anterioară, cât și pe cele acoperite de marca solicitată [a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 iulie 2008, Apple Computer/OAPI – TKS‑Teknosoft (QUARTZ), T‑328/05, EU:T:2008:238, punctul 23, și Hotărârea din 30 septembrie 2010, PVS/OAPI – MeDiTA Medizinische Kurierdienst (medidata), T‑270/09, EU:T:2010:419, punctul 28]. În plus, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că trebuie să se considere că nivelul de atenție a profesioniștilor este unul ridicat [Hotărârea din 15 octombrie 2008, Air Products and Chemicals/OAPI – Messer Group (Ferromix, Inomix et Alumix), T‑305/06-T‑307/06, EU:T:2008:444, punctul 34].
47 În speță, astfel cum au precizat reclamanta și OAPI și după cum reiese din decizia atacată (punctele 11, 33 și 35), este necesar să se considere că, în ceea ce privește serviciile în cauză vizate de semnele în conflict, publicul relevant este constituit din profesioniști, al căror nivel de atenție este ridicat.
Cu privire la compararea serviciilor
48 Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru a se aprecia similitudinea dintre produsele sau serviciile în cauză, trebuie să se ia în considerare toți factorii pertinenți ce caracterizează raportul dintre acestea. Acești factori includ în special natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar. Se poate ține seama și de alți factori precum canalele de distribuție a produselor respective [a se vedea Hotărârea din 11 iulie 2007, El Corte Inglés/OAPI – Bolaños Sabri (PiraÑAM diseño original Juan Bolaños), T‑443/05, Rep., EU:T:2007:219, punctul 37 și jurisprudența citată].
49 Reclamanta precizează, printre altele, că promovarea de competiții sportive nu poate constitui un serviciu asociat cu o agenție de publicitate și, prin urmare, nu se poate număra printre serviciile de publicitate furnizate de aceasta vizate de marca anterioară.
50 În această privință, este necesar să se observe că în mod întemeiat a considerat camera de recurs că serviciile de publicitate au ca obiectiv ajutarea unor terți să își vândă produsele și serviciile, prin asigurarea promovării lansării sau a vânzării lor, și că respectivele servicii au ca finalitate consolidarea poziției clientului pe piață pentru a‑i permite să dobândească un avantaj competitiv prin publicitate. În plus, ea a precizat în mod întemeiat la punctul 23 din decizia atacată că serviciile de „promovare de competiții și/sau evenimente sportive realizate de terți”, care constau în principal în gestionarea publicității evenimentelor respective, este propusă în mod obișnuit de agențiile de publicitate și se înscrie în noțiunea largă de publicitate.
51 Ținând seama de cele care precedă, trebuie să se recunoască faptul că există o identitate între serviciile în cauză vizate de semnele în conflict.
Cu privire la compararea semnelor
52 Comparația trebuie să se facă prin examinarea fiecăreia dintre mărcile în cauză, apreciată ca întreg, ceea ce nu exclude faptul că impresia de ansamblu produsă în memoria publicului relevant de o marcă complexă poate să fie dominată, în anumite împrejurări, de una sau de mai multe dintre componentele sale. Cu toate acestea, aprecierea similitudinii se va putea face exclusiv pe baza elementului dominant numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile. Aceasta ar putea fi situația în special atunci când componenta menționată poate domina prin ea însăși imaginea mărcii respective pe care publicul relevant o păstrează în memorie, astfel încât toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile în impresia de ansamblu produsă de ea [a se vedea Hotărârea din 12 noiembrie 2008, Shaker/OAPI – Limiñana y Botella (Limoncello della Costiera Amalfitana shaker), T‑7/04, Rep., EU:T:2008:481, punctul 40 și jurisprudența citată, și Hotărârea LA VICTORIA DE MEXICO, punctul 39 de mai sus, EU:T:2012:36, punctul 37].
53 Potrivit jurisprudenței, pentru a se aprecia caracterul dominant al uneia sau al mai multor componente determinate ale unei mărci complexe, trebuie să se ia în considerare în special calitățile intrinseci ale fiecăreia dintre aceste componente, comparându‑le cu calitățile celorlalte componente. În plus, în mod accesoriu, poate fi luată în considerare poziția relativă a diferite componente în configurația mărcii complexe (Hotărârea MATRATZEN, punctul 41 de mai sus, EU:T:2002:261, punctul 35). În sfârșit, atunci când o marcă este compusă din elemente verbale și figurative, cele dintâi sunt, în principiu, mai distinctive decât celelalte, întrucât va fi mai ușor pentru consumatorul mediu să se refere la produsul în cauză citându‑i denumirea decât descriind elementul figurativ al mărcii [Hotărârea LA VICTORIA DE MEXICO, punctul 39 de mai sus, EU:T:2012:36, punctul 38; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 18 februarie 2004, Koubi/OAPI – Flabesa (CONFORFLEX), T‑10/03, Rec., EU:T:2004:46, punctul 45].
54 În primul rând, în ceea ce privește similitudinea vizuală, este necesar să se arate că semnele care trebuie comparate sunt, pe de o parte, marca solicitată, care este o marcă verbală compusă doar din termenul „petco”, și, pe de altă parte, marca anterioară, care este o marcă figurativă constituită din elementul verbal „petco”, scris în mod stilizat cu caractere de culoare albă într‑un oval roșu, și compusă, în plus, dedesubtul literei „t” din „petco”, dintr‑un cerc de culoare roșie în interiorul căruia apare scris de două ori, cu caractere mai mici, tot de culoare albă, cuvântul „petco”, într‑un mod în care cuvântul scris orizontal se încrucișează cu cel scris vertical la nivelul literei „t”.
55 Cele două semne în conflict au astfel în comun elementul verbal „petco”.
56 Reclamanta arată că semnele în conflict sunt diferite din punct de vedere vizual, întrucât marca solicitată nu cuprinde nici culorile roșu și alb, nici stilizarea textului mărcii anterioare.
57 Cu toate acestea, astfel cum a subliniat, în esență, în mod întemeiat, OAPI, trebuie să se constate că mărimea elementului verbal „petco”, contrastul dintre albul literelor care îl compun și roșul ovalului în care este scris, precum și caracterul secundar al celorlalte elemente figurative fac din termenul „petco” elementul dominant și distinctiv al mărcii anterioare, fiind necesar să se considere că celelalte elemente figurative sunt decorative, în special ca urmare a prezentării mărcii anterioare într‑un mod foarte asemănător cu cea a unei etichete.
58 În aceste condiții, camera de recurs a putut să considere fără a săvârși vreo eroare că, pe plan vizual, semnele în conflict prezintă un grad de similitudine superior mediei, pentru motivul că au în comun elementul verbal „petco”, iar singura diferență este adusă de elementele figurative ale mărcii anterioare, care, însă, ar trebui să fie percepute în speță în principal ca decorative (punctul 27 din decizia atacată). Astfel, ea a precizat în mod întemeiat că din jurisprudență reiese că, atunci când semnele conțin atât elemente verbale, cât și elemente figurative, elementul verbal are în general un impact mai puternic asupra consumatorului decât elementul figurativ (Hotărârea CONFORFLEX, punctul 53 de mai sus, EU:T:2004:46, punctul 45, și Hotărârea LA VICTORIA DE MEXICO, punctul 39 de mai sus, EU:T:2012:36, punctul 38) și că acest aspect este valabil în special pentru marca anterioară în discuție în speță.
59 În al doilea rând, este cert că semnele în conflict sunt identice pe plan fonetic, având în vedere faptul că elementele figurative ale mărcii anterioare nu vor fi pronunțate.
60 În al treilea rând, în ceea ce privește similitudinea conceptuală, camera de recurs a considerat la punctul 29 din decizia atacată, fără a săvârși vreo eroare și fără a fi contestată de reclamantă, că semnele în conflict nu au vreo semnificație pe teritoriul relevant și a dedus din aceasta, în mod întemeiat, că, în consecință, compararea lor pe plan conceptual nu este pertinentă.
61 În această privință, trebuie totuși să se remarce că, deși consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor elemente ale acesteia, nu este mai puțin adevărat că, în perceperea unui semn verbal, acesta îl va descompune în elemente verbale care îi sugerează o semnificație concretă sau care seamănă cu anumite cuvinte pe care le cunoaște [a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2008, Citigroup/OAPI – Link Interchange Network (WORLDLINK), T‑325/04, EU:T:2008:51, punctul 80 și jurisprudența citată].
62 În consecință, astfel cum arată în mod întemeiat OAPI, elementul verbal „petco” va putea fi perceput de o parte din publicul anglofon ca fiind un cuvânt inventat care face trimitere la cuvântul englezesc „pet” cu semnificația „animal de companie”, iar aceasta atât pentru marca anterioară, cât și pentru marca solicitată.
Cu privire la riscul de confuzie
63 În vederea aprecierii globale a riscului de confuzie între semnele în conflict, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, este vorba de a determina, în fiecare caz în parte, în special printr‑o analiză a componentelor semnului și a ponderii lor relative în percepția publicului vizat, impresia de ansamblu produsă de semnul a cărui înregistrare se solicită în memoria publicului respectiv și ulterior de a se proceda, în lumina acestei impresii de ansamblu și a tuturor factorilor relevanți din cauză, la aprecierea riscului de confuzie (Hotărârea din 8 mai 2014, Bimbo/OAPI, C‑591/12 P, Rep., EU:C:2014:305, punctul 34), făcându‑se totodată și aplicarea principiului interdependenței factorilor care trebuie luați în considerare, astfel cum s‑a arătat la punctul 41 de mai sus.
64 În speță, ținând seama de gradul ridicat de similitudine vizuală a semnelor în conflict, de identitatea lor fonetică, de caracterul distinctiv normal al mărcii anterioare, precum și de identitatea dintre serviciile în cauză vizate de semnele amintite, camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat la punctul 35 din decizia atacată că există un risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, între marca anterioară și marca solicitată, și aceasta chiar dacă nivelul de atenție a publicului relevant este superior mediei.
65 Prin urmare, primul motiv invocat de reclamantă trebuie respins ca neîntemeiat.
66 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se conchidă că, fără a fi necesar să se stabilească dacă cererea reclamantei de suspendare a procedurii aflate în fața Tribunalului, astfel cum a fost formulată în cererea introductivă, trebuie interpretată ca un capăt de cerere autonom sau ca o cerere de suspendare în temeiul regulamentului de procedură, nu este necesară suspendarea prezentei proceduri.
67 Prin urmare, este necesar să se respingă acțiunea în ansamblul său, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea cererii reclamantei care vizează respingerea de către Tribunal a opoziției [a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2015, Copernicus‑Trademarks/OAPI – Blue Coat Systems (BLUECO), T‑685/13, EU:T:2015:38, punctul 57, și Hotărârea din 4 februarie 2015, KSR/OAPI – Lampenwelt (Moon), T‑374/13, EU:T:2015:69, punctul 55].
Cu privire la cheltuielile de judecată
68 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
69 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea sa la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de OAPI, conform concluziilor acestuia din urmă.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Petco Animal Supplies Stores, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.
Martins Ribeiro | Gervasoni | Madise |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 21 octombrie 2015.
Semnături