HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
13 decembrie 2007
Cauza T‑113/05
Angel Angelidis
împotriva
Parlamentului European
„Funcție publică – Funcționari – Ocuparea unui post de gradul A 2 – Respingerea candidaturii – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Acțiune în anulare – Acțiune în despăgubire”
Obiectul: Acțiune având ca obiect, pe de o parte, o cerere de anulare a deciziei Parlamentului European de respingere a candidaturii reclamantului pentru postul de director al Direcției afaceri bugetare din cadrul Direcției generale a comisiilor responsabile de politicile interne ale Parlamentului și de numire a unui alt candidat în postul respectiv și, pe de altă parte, o cerere de daune interese pentru repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l‑a suferit din cauza respingerii candidaturii sale
Decizia: Anulează decizia Biroului Parlamentului European din 25 februarie 2004 de numire a lui W în postul de director al Direcției afaceri bugetare din cadrul Direcției generale a comisiilor responsabile de politicile interne ale Parlamentului. Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor. Obligă Parlamentul European la plata cheltuielilor de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Post vacant – Ocupare prin promovare sau prin transfer intern – Examinare comparativă a meritelor candidaților
[Statutul funcționarilor, art. 29 alin. (1) și art. 45 alin. (1)]
2. Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Examinare din oficiu de către instanță
(art. 230 al doilea paragraf CE)
1. Autoritatea împuternicită să facă numiri dispune, în special atunci când postul care trebuie ocupat este foarte înalt și corespunde gradelor A 1 sau A 2, de o largă putere de apreciere la compararea meritelor candidaților pentru transferul intern sau pentru promovare. Totuși, acestei largi puteri de apreciere îi corespunde obligația, pentru autoritatea comunitară care dispune de această putere, de a respecta garanțiile conferite de ordinea juridică comunitară în procedurile administrative și, printre acestea, obligația de a examina atent și imparțial toate elementele relevante din speță.
Așadar, această competență trebuie exercitată cu respectarea completă a tuturor reglementărilor relevante, cu alte cuvinte nu numai a anunțului pentru ocuparea unui post vacant, ci și a eventualelor norme de procedură pe care și le‑a stabilit autoritatea pentru exercitarea puterii sale de apreciere și care constituie o parte a cadrului legal pe care autoritatea împuternicită să facă numiri trebuie să îl respecte riguros în exercitarea largii sale puteri de apreciere. Numai astfel instanța comunitară poate verifica dacă elementele de fapt și de drept de care depinde exercitarea puterii de apreciere au fost respectate.
(a se vedea punctele 60 și 61)
Trimitere la: Curte 21 noiembrie 1991, Technische Universität München, C‑269/90, Rec., p. I‑5469, punctul 14; Tribunal 6 iulie 1999, Forvass/Comisia, T‑203/97, RecFP, p. I‑A‑129 și II‑705, punctul 45; Tribunal 20 septembrie 2001, Coget și alții/Curtea de Conturi, T‑95/01, RecFP, p. I‑A‑191 și II‑879, punctul 113; Tribunal 9 iulie 2002, Tilgenkamp/Comisia, T‑158/01, RecFP, p. I‑A‑111 și II‑595, punctul 50; Tribunal 18 septembrie 2003, Pappas/Comitetul Regiunilor, T‑73/01, RecFP, p. I‑A‑207 și II‑1011, punctul 53; Tribunal 4 iulie 2006, Tzirani/Comisia, T‑88/04, nepublicată încă în Recueil, punctele 77 și 78
2. Nerespectarea normelor de procedură referitoare la adoptarea unui act, stabilite de însăși instituția competentă, constituie o încălcare a normelor fundamentale de procedură în sensul articolului 230 al doilea paragraf CE, care poate fi examinată de instanța comunitară, chiar din oficiu. Încălcarea normelor fundamentale de procedură, care sunt esențiale pentru securitatea juridică, determină anularea actului viciat. În această privință, este puțin important dacă, în lipsa viciului menționat, conținutul actului ar fi fost același.
Prin urmare, trebuie anulată decizia Biroului Parlamentului European de numire într‑un post de gradul A 2, adoptată fără respectarea normelor interne ale instituției privind stabilirea diferitelor etape ale procedurii de numire a înalților funcționari. Această concluzie nu poate fi infirmată de argumentul potrivit căruia, întrucât el însuși a stabilit normele de procedură, Biroul Parlamentului European putea să se îndepărteze de acestea, dacă aprecia că este necesar. Astfel, o instituție nu se poate îndepărta de normele interne pe care și le‑a stabilit ea însăși fără a modifica oficial aceste norme.
(a se vedea punctele 62 și 74-76)
Trimitere la: Curte 23 februarie 1988, Regatul Unit/Consiliul, 68/86, Rec., p. 855, punctele 48 și 49; Curte 6 aprilie 2000, Comisia/ICI, C‑286/95 P, Rec., p. I‑2341, punctul 52; Tribunal 19 mai 1994, Consorzio gruppo di azione locale Murgia Messapica/Comisia, T‑465/93, Rec., p. II‑361, punctul 56; Tribunal 6 martie 2003, Westdeutsche Landesbank Girozentrale și Land Nordrhein-Westfalen/Comisia, T‑228/99 și T‑233/99, Rec., p. II‑435, punctul 143 și jurisprudența citată